2ra-1809/14 — Declararea valabilităţii contractului şi recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: A. Spoială dosarul nr. 2ra-1809/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, A. Panov ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buruiană Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Buruiană Ion împotriva societăţii pe acţiuni „Renabs” cu privire la declararea valabilităţii contractului şi recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Buruiană Ion, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 27 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 06 septembrie 2011 Buruiană Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Renabs” cu privire la declararea valabilităţii contractului şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii Buruiană Ion a indicat că din anul 1995 este acţionar al SA „Renabs”. În anul 2001 administraţia SA „Renabs” i-a alocat pe teritoriul administrativ un teren de pămînt cu suprafaţa de 5 ari cu ieşirea la str. Lunca Bîcului nr. 29, mun. Chişinău pentru activitatea de antreprenor şi realizarea materialelor de construcţie în baza patentei de întreprinzător, iar din anul 2006 prin întreprinderea individuală „Buruiană Ion”.

Materialele de construcţie pentru realizare erau primite în baza facturilor fiscale de la administraţia SA „Renabs”. În anul 2006 s-a înţeles verbal cu administraţia SA „Renabs” să-i vîndă 5 ari de pămînt, cel alocat pentru realizarea materialelor de construcţie la preţ de 12000 lei pentru 1 ar. 1 În anul 2006 cu permisiunea administraţiei SA „Renabs” a construit o încăpere depozit cu dimensiunile 8,6*6,0 m.p. cu ieşirea la str. Lunca Bîcului nr. 29, mun.Chişinău pentru păstrarea materialelor de construcţie primite spre realizare de la pîrît. Depozitul nominalizat a fost construit din propriile surse băneşti şi valoarea acestuia conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 552 din 16 august 2011 este de 73 099,88 lei.

Pentru a perfecta documentele necesare privind vînzarea-cumpărarea terenului de pămînt şi legalizarea depozitului construit administraţia SA „Renabs” i-a eliberat procura nr. 19/12-06 din 30 iunie 2007 prin care a fost împuternicit să- i reprezinte interesele la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău pentru a prezenta şi primi documentele necesare. Actele obţinute de la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău în baza procurii nr. 19/12-06 din 30 iunie 2007 privind perfectarea contractului de vînzare- cumpărare a terenului de pămînt în mărime de 5 ari şi legalizarea depozitului le-a prezentat administraţiei SA „Renabs”. Ulterior, cu acordul administraţiei SA „Renabs” în perioada anului 2009 în casa întreprinderii a achitat costul terenului de pămînt cu suprafaţa de 5 ari în sumă de 59 810 lei care a fost primită şi inclusă la contul 523.1 „avans primit”.

După depunerea sumei de 59 810 lei la contul 523.1 administraţia SA „Renabs” i-a promis că va legaliza actele de vînzare-cumpărare la Biroul Notarial. La adresarea sa de a legaliza actele de vînzare-cumpărare a terenului de pămînt cu suprafaţa de 5 ari preţul căruia deja a fost achitat pîrîtul refuză neîntemeiat. Cere reclamantul Buruiană Ion a declara valabil contractul de vînzare- cumpărare a terenului de pămînt cu suprafaţa de 5 ari amplasat pe teritoriul administraţiei SA „Renabs” cu ieşirea la str. Lunca Bîcului nr.29, mun. Chişinău încheiat la 22 iunie 2009; recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Buruiană Ion asupra depozitului cu dimensiunile 8,6*6,0 m.p.; încasarea de la SA „Renabs” cheltuielile de judecată ce se constituie din taxa de stat achitată parţial, serviciile de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei şi cheltuielile privind efectuarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a încăperii depozitului în sumă de 1400 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2012 a fost admis apelul lui Buruiană Ion, casînd hotărîrea primei instanţe şi restituind pricina la rejudecare în aceiaşi instanţă în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 martie 2013 acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013 a fost respins apelul lui Buruiană Ion, fiind menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 a fost admis recursul declarat de Buruiană Ion, fiind casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Buruiană Ion, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 martie 2013. În dezacord cu decizia enunţată, Buruiană Ion, la data de 14 martie 2014, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare destinaţiei plăţilor efectuate de recurentul Buruiană Ion în temeiul bonurilor de plată din 22 iunie 2009 şi din 19 februarie 2009. Or, suma de 59 810 lei a fost achitată de recurentul Buruiană Ion în adresa intimatei SA „Renabs” în contul achiziţionării terenului de pămînt, cu suprafaţa de 5 ari, însă e necesară autentificarea notarială a contractului de vînzare- cumpărare, pe care intimata SA „Renabs” o refuză. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurentul, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul 3 declarat de către Buruiană Ion, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Buruiană Ion, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Buruiană Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4