2ra-1772/14 — Restabilirea la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Chirtoagă dosarul nr: 2ra-1772/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lilia Calinici în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Calinici împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Credite-Criva” cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Lilia Calinici, casată hotărârea Judecătoriei Briceni din 29 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă constată: La 24 septembrie 2012, Lilia Calinici a depus cerere de chemare în judecată împotriva AEÎ „Credite-Criva” cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului şi repararea prejudiciului material moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 ianuarie 2002 ea a fost angajată la serviciu în calitate de casier în AEÎ „Credite-Criva”, apoi în 2005 a fost transferată în calitate de contabil şef şi a activat în această funcţie până la eliberare, 01 ianuarie 2010. Menţionează că eliberarea ei din funcţie a fost precedată de începerea urmăririi penale pe faptul falsificării documentelor contabile, însă în procesul efectuării urmăririi penale nu s-au acumulat probe prin care să fi fost dovedită vinovăţia dânsei. Afirmă că la 19 septembrie 2011 a fost recunoscută în calitate de bănuită, însă neavând materiale probatorii în privinţa ei, în termenul prevăzut de lege nu i s-a înaintat învinuirea.

Susţine că prin ordonanţa procurorului în Procuratura r-lui Briceni R. Baraliuc din 27 decembrie 2011 a fost scoasă de sub urmărire penală, care a primit-o la cerere, la 16 iulie 2012. Solicită restabilirea ei în funcţie de contabil şef a AEÎ „Credite-Criva” cu încasarea salariului neprimit de la 01 ianuarie 2010 până la 01 ianuarie 2012 reieşind din salariul mediu pe anul 2009/47850 lei : 12 luni = 3987,50 lei), ceea ce constituie 95700 lei, încasarea de la pârât în beneficiul ei a cheltuielilor de judecată în sumă 1 2500 lei pentru acordarea asistenţei juridice şi repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 29 octombrie 2013 a fost respinsă acţiunea şi încasat de la Lilia Calinici în beneficiul AEÎ „Credite-Criva” cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014 a fost admisă cererea de apel declarată de Lilia Calinici, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă. La 24 martie 2014 Lilia Calinici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Menţionează că copia deciziei recurate integral redactată a primit-o la 07 februarie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Menţionează că adresându-se în instanţa judecătorească a indicat în cererea de chemare în judecată ca conducătorul asociaţiei să fie obligat să prezinte în şedinţa de judecată ordinile de primire şi eliberare de la serviciu, precum şi certificatul de salariu, însă instanţa nu a atras nici o atenţie la această solicitare, şi aceste documente nu au fost prezentate.

Indică că reprezentantul intimatului a prezentat în şedinţa de judecată referinţă şi a depus copia ordinului de eliberare a ei din funcţie în legătură cu expirarea contractului individual de muncă la 2 ianuarie 2010. Afirmă că nu a luat cunoştinţă de aşa ordin, cu atât mai mult că după 02 ianuarie 2010 ea a prelungit să activez în calitate de contabil şef şi angajatorului nu a cerut încetarea contractului, ceea ce înseamnă că contractul a fost prelungit pe un termen nedeterminat. Susţine că înştiinţare precum că angajatorul nu doreşte de a prelungi contractul individual de muncă ea nu a primit şi cu ordinul de eliberare nu a luat cunoştinţă. Careva probe în această privinţă AEÎ „Credite-Criva” în şedinţa de judecată nu a prezentat (registrului de evidenţă a ordinelor cu semnătura ei, ordinul de eliberare sau chitanţa poştală care ar fi demonstrat faptul că aceste documente au fost trimise pe adresa recurentei).

Invocă că nici instanţa de apel şi nici prima instanţă nu au dat o apreciere corectă şi justă a probelor prezentate de ea în şedinţa de judecată, acestea având un suport probatoriu şi legal, fiind apreciate unilateral în detrimentul intimatului. Menţionează că la demersul reprezentantului ei instanţa a emis o încheiere de a fi prezentate în şedinţa de judecată copiile dărilor de seamă de la Inspectoratul Fiscal, Casa Teritorială de Asigurări Sociale, BC „MoldindconBank” SA, însă nu a întreprins nici o măsură ca ea să fie executată, deoarece toate aceste documente au fost perfectate şi semnate de dânsa şi angajator, ceea ce mărturiseşte faptul încă o dată că în acest timp după 02 ianuarie 2010 ea deţinea funcţia de contabil-şef.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lilia Calinici nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Lilia Calinici, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Or, nici argumentul recurentei cu referire la faptul că nu a luat cunoştinţă cu ordinul de eliberare, nu poate fi reţinut, deoarece chiar din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că Lilia Calinici a avut la cunoştinţă despre eliberarea sa din funcţie, menţionând că eliberarea a fost precedată de începerea urmăririi penale pe faptul falsificării documentelor contabile, în cadrul căruia nu s-au acumulat probe care ar fi demonstrat vinovăţia ei. În susţinere opiniei date vine şi cerinţa Liliei Calinici cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu începând cu 01 ianuarie 2010, data adoptării ordinului contestat. Prin urmare, însuşi recurenta recunoaşte că nu a activat începând cu data 01 ianuarie 2010, fapt ce în plus indică la netemeinicia susţinerii că dânsa nu a cunoscut despre existenţa acestui ordin.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lilia Calinici ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Lilia Calinici se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4