2ra-1731/14 — Declararea nulitătii declaratiei

prima instanță: I.Nașco dosarul nr.2ra-1731/14 instanța de apel: A.Parpalac, S.Vrabii, S.Leu ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bevziuc Maria, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Bevziuc Maria împotriva notarului public Luchian Anatolie, intervenient accesoriu Bevziuc Violeta privind declararea nulității declarației cu privire la renunțarea la moștenire, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Bevziuc Maria și menținută hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 23 septembrie 2013 prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, a c o n s t a t a t: La 26.06.2013 reclamantul Bevziuc Măria a înaintat acțiune împotriva notarului public Anatolie Luchian, intervenient accesoriu Bevziuc Violeta privind declararea nulității declarației nr.4175 din 06.06.2013 perfectată de reclamant.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că la 10.05.2013 a decedat fiul ei, Bevziuc Alexandru. Moștenitorii legali a averii succesorale rămase în urma decesului fiului ei sunt 4 persoane (rude de gradul I), ea, soția fiului şi doi copii. A mai relevat, că la 22.06.2004 a încheiat cu fiul Bevziuc Alexandra un contract de înstrăinare a casei de locuit cu condiția întreținerii pe viață, autentificat la biroul notarului Liubovi Suhaia, fiind înregistrat cu nr.2200. În ultima perioadă de timp, din cauză că fiul ei nu-i acorda întreținerea conform contractului, a depus de două ori cerere de chemare în judecată privind rezilierea contractului. Ulterior a retras cererile, deoarece fiul îi promitea că o va întreține.

La 06.06.2013 nora ei, Bevziuc Violeta, a dus-o în eroare şi sub pretextul că-i va întoarce casa înapoi, s-au deplasat la biroul notarului public Anatolie Luchian, unde a semnat o declarație, înregistrată sub nr.4175. A doua zi, declarația dată şi consecințele ei au fost explicate de fiica ei, adică că a refuzat la partea ce i se cuvine conform legii din masa succesorală rămasă în urma decesului fiului Bevziuc Alexandru. Reclamanta a susținut că n-a solicitat perfectarea tranzacției date, conținutul acesteia nu i-a fost citit şi nu i-a fost explicat de către notar. Astfel, a înțeles că a fost dusă în eroare de către noră şi a depus cerere în judecată privind declararea nulității declarației sus indicate.

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 23.09.2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 06.03.2014,a fost respins apelul declarat de către Bevziuc Maria și menținută hotărârea primei instanțe. La 31.03.2014, Bevziuc Maria a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, referitor la decizia instanței de apel a invocat art.432 al.(l),(2) CPC, iar cu privire la hotărârea primei instanțe a invocat de art.386 al.(l) lit.(a) şi (d) CPC, menționând în același timp că nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Totodată, a făcut referire la prevederile art.1536 al.(2) CC, conform căruia „Dacă moștenitorul este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, lipsită de sau limitată în capacitatea de exercițiu, renunțarea la succesiune se face în temeiul unei hotărâri judecătorești”. În acest context, recurentul a menționat că reieșind din faptul că este în etate, consideră că renunțarea la succesiune putea fi acceptată doar de către instanţa de judecată. Pe lingă faptul dat în cadrul cercetării judecătorești a fost constatat faptul că la biroul notarului s-a prezentat la intenția lui Bevziuc Violeta, nora sa. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bevziuc Maria este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurent, Bevziuc Maria, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bevziuc Maria, ca inadmisibil. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bevziuc Maria, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 06 martie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3