2ra-1229/14 — Anularea ordinelor de încasare a numerarului

Judecătoria Hinceşti Dosarul nr. 2ra-1229/14 Judecător: Bostan Angela Curtea de Apel Chişinău Judecători: Anton Marina, Manole Domnica, Secrieru Ion Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gârla Tatiana, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gârlă Tatiana împotriva SA „Unita” privind încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, CONSTATĂ : Gârla Tatiana a depus cerere de chemare în judecată către SA „Unita” cu privire la declararea nulităţii ordinelor de încasare a numeralului şi a dispoziţiei privind încasarea în casă, cît şi încasarea datoriei în sumă de 227 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta Gârla Tatiana a indicat, că la data de 24.08.2007 a încheiat un contract de împrumut fiind în calitate de împrumător şi SA „Unita” în calitate de împrumutant. Prin contractul nominalizat, Gârla Tatiana s-a obligat să-i acorde cu împrumut întreprinderii SA „Unita” mijloace băneşti în mărime de pînă la 135 000 lei pentru o perioadă de pînă la 30.11.2007, iar SA „Unita” s-a obligat să restituie suma împrumutată în termen de pînă la 30.06.2008. Conform contractului dat, reclamanta a transferat pe contul curent nr. 222400858 al SA „Unita” potrivit ordinelor de încasare a numeralului nr. 2 din 28.09.2007, nr. 2 din 29.10.2007, nr. 23 din 15.10.2007, nr. 26 din 12.10.2007, nr. 4 din 14.02.2007 – suma totală de 172 000 lei, precum şi conform bonului nr. 3 din 20.04.2007 – suma de 55500 lei.

Reclamanta mai indică că, anterior s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către SA „Unita” cu privire la restituirea datoriei ce reiese din contractul de împrumut, acţiunea fiind admisă prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18.06.2009, hotărîre casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29.09.2009, fiind pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Gârla Tatiana către SA „Unita” cu privire la încasarea datoriei. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 28.09.2009 a devenit irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.09.2010.

1 Gârlă Tatiana a menţionat că, atît în motivarea Deciziei Curţii de apel Chişinău, cît şi a Curţii Supreme de Justiţie, se conţin un şir de concluzii ce denotă aprecierea nulităţii ordinelor de încasare a numerarului, în temeiul cărora banii împrumutaţi au fost depuşi la control SA „Unita”, respectiv consieră reclamanta că acestea urmează a fi declarate nule prin hotărîrea instanţei de judecată, iar urmare a survenirii nulităţii absolute, pîrîta urmează să-i restituie sumele încasate prin ordinele de încasare a numeralului, în caz contrar sumele respective ar putea fi calificate ca o înbogăţire fără justă cauză. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 iulie 2013 acţiunea înaintată de Gârla T. către SA „Unita” cu privire la anularea ordinelor de încasare a numeralului, anularea dispoziţiilor de plată a sumelor în casă, încasarea datoriei şi recuperarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Gârla T. a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Gârlă Tatiana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 iulie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a constatat, că la data de 24.08.2007 între SA „Unita” şi Gârla Tatiana a fost încheiat un contract de împrumut , în baza căreia ultima s-ar fi obligat să-i acorde întreprinderii mijloace băneşti cu înprumut în sumă de pînă la 135 000 lei în perioada de pînă la 30.06.2007, iar SA „Unita” urmînd să-i restituie suma împrumutată în termen de pînă la 30.06.2008. Urmare a pretinsei neexecutări a obligaţiunilor contractuale, la 12.01.2009 Gârla Tatiana s-a adresat cu o cerere în instanţa de judecată către SA „Unita”, solicitînd încasarea din contul ultimei a sumei totale de 274040 lei, inclusiv pretinsa dobîndă de întîrziere. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 29.09.2009, a fost respinsă integral ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Gârla Tatiana.

Respectiv prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.04.2010 a fost menţinută integral Decizia Curţii de Apel Chişinău. Totodată a fost respinsă şi cererea de revizuire a Decizie Curţii Supreme de Justiţie din 21.04.2010, adresată de către Gârla Tatiana la 16.03.2013. Conform ar. 123 alin. (2) CPC faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Conform art. 206 alin.(1) Cod Civil, obiect al actului juridic este obligaţia persoanei care a încheiat actul juridic.

Conform art. 216 alin. (1) Cod Civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Conform art. 217 alin. (1) Cod Civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. 2 Conform art. 219 alin. (1) Cod Civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pe viitor, actul juridic nu v-a produce efecte pentru viitor. Conform art. 220 alin. (1) Cod Civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Raportînd circumstanţele pricinii la normele de drept instanţa de apel reţine că între intimata SA „Unita” şi Gârla Tatina nu a fost încheiat un contract de împrumut.

Argumentul reclamantei că intimata SA „Unita” ca persoană juridică şi-a manifestat voinţa şi intenţia de a produce efecte juridice pentru încheierea contractului de împrumut, dat fiind faptul că contractul a fost semnat de către Gârlă T. atît din numele său în calitate de împrumutător cît şi din numele SA „Unita” în calitatea sa de administrator al intreprinderii în acea perioadă. Potrivit Decizie Curţii Supreme de Justiţie din 29.04.2010 instanţa de recurs a remarcat că un asemenea contract încheiat din numele reprezentatului societăţii cu sine însuşi, prezintă riscul vătămării dreptului reprezentantului din pricina conflictului de interese, prin urmare în sensul Legii privind societăţile pe acţiuni, un asemenea act juridic are noţiune de tranzacţie de conflic de interese.

Instanţa de apel stabileşte că, instanţa de fond întemeiat a respins acţiunea înaintată de Gârla Tatiana către SA „Unita” cu privire la anularea ordinelor de încasare a numeralului, anularea dispoziţiilor de plată a sumelor în casă, încasarea datoriei şi recuperarea cheltuielilor de judecată. La 17 februarie 2014, Gârla Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 30 iulie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) a aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Gârla Tatiana asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gârla Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gârla Tatiana, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gârla Tatiana împotriva SA „Unita” privind încasarea sumelor. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4