2ra-1634/14 — Obligarea livrării apei în regim non-stop şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: M. Tertea 2ra-1634/14 instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, Sv. Leu ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Petcom-Lux” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eugeniei Schneider împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Petcom-Lux” cu privire la obligarea livrării apei în regim non-stop şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Petcom- Lux” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată La 08 mai 2012 Eugenia Schneider a depus cerere de chemare în judecată împotriva directorului SRL „Petcom-Lux”, Musteaţă Petru cu privire la obligarea livrării apei non-stop şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a menţionat că în anul 2007 directorul SRL „Petcom- Lux” s-a angajat să aprovizioneze cu apă sectorul Căuşenii Vechi, unde dânsa domiciliază. Afirmă că începând cu perioada anului 2008, SRL „Petcom-Lux” a început a livra apă pe perioade, dar în perioada verii, a devenit şi mai stringentă problema livrării apei, iar începând cu data de 02 mai 2012 apa a început a fi livrată pe perioade foarte scurte a zilei, şi numai în perioada nopţii. Susţine că traseul de apă a fost construit cu acordul locatarilor şi cu investiţiile băneşti ale locatarilor. Respectiv, toţi locatarii achită pentru apa consumată şi livrată regulat în baza facturilor care parvin de la SRL „Petcom-Lux”. Indică că până la momentul adresării în instanţa de judecată, SRL „Petcom- Lux” a refuzat de a încheia contracte pentru livrarea apei.

Solicită obligarea lui Petru Musteaţă de a livra apă în regim non-stop, încasarea din contul lui Petru Musteaţă în beneficiul său a sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu material, cauzat prin nelivrarea apei şi uscarea în grădină a căpşunelor şi legumelor, pentru cheltuielile telefonice. În cadrul dezbaterilor judiciare Eugenia Schneider a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând încasarea din contul lui Petru Musteaţă – persoană juridică directorul SRL „Petcom-Lux” în beneficiul Eugeniei Schneider cu titlu de prejudiciu moral suma de 25000 lei şi prejudiciul material. În susţinerea pretenţiilor sale Eugenia Schneider a indicat că în perioada verii 2012, apa era livrată numai după ora 24.00 pe o perioadă numai de câteva ore, rareori în perioada zilei, directorul Petru Musteaţă nu răspundea la apeluri, pentru a clarifica situaţia nelivrării apei.

Insistă că pe motivul nelivrării apei, s-au uscat căpşunele, roşiile castraveţii se aflau în pericol, acesta situaţie a creat o stare stresantă pentru toată familia sa, motive din care solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 25000 lei. La fel invocă că s-a adresat cu problema nelivrării apei, Primăriei Căuşeni, a fost şi mediatizat acest caz, au participat mai mulţi locatari din regiunea unde livrează apă SRL „Petcom-Lux”. Afirmă că a avut multe nopţi nedormite, pentru ca să poată aduna apă în perioada nopţii, pentru necesităţile vitale ale familiei şi pentru grădină. La 09 noiembrie 2012 Eugenia Schneider a mai înaintat o cerere suplimentară, prin care a concretizat că nu a avut apă pe perioada 02 mai 2012 - 30 august 2012, pe această perioadă fiind livrată apă pe 2-3 ore doar în perioada de noapte.

Prin hotărârea Judecătorie Căuşeni din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi obligată întreprinderea SRL „Petcom-Lux” de a livra Eugeniei Schneider apă în regim non-stop (continuu), încasat din contul întreprinderii SRL „Petcom-Lux” în beneficiul Eugeniei Schneider suma de 2000 lei cu titlul de prejudiciu material şi suma de 5000 lei cu titlul de prejudiciu moral. Totodată a fost încasat din contul SRL „Petcom-Lux” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei pentru capătul de cerere patrimonial şi 100 lei pentru capătul de cerere nepatrimonial, în total 370 lei cu titlul de taxă de stat. În rest acţiunea a fost respinsă. De asemenea a fost explicat că în cazul în care SRL „Petcom-Lux” nu v-a executa hotărârea în termen de 90 de zile de la data când aceasta a devenit definitivă, în conformitate cu prevederile art. 619 din Codul civil, şi în lipsa de vinovăţie, v-a fi încasată dobânda de întârziere.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 05 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Petcom-Lux” ca fiind depus cu omiterea termenului, respins apelul declarat de către Eugenia Schneider şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 septembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către SRL „Petcom-Lux”, casată parţial decizia Curţii de Apel Bender din 05 februarie 2013 în partea prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Petcom-Lux” ca fiind depus în afara termenului legal şi restituită pricina în partea dată spre judecarea apelului în fond la Curtea de Apel Bender, în rest decizia Curţii de Apel Bender din 05 februarie 2013 a fost menţinută.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Petcom-Lux” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 20 martie 2014 SRL „Petcom-Lux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Menţionează că a făcut cunoştinţă cu decizia integrală a instanţei de apel la 23 ianuarie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel.

Afirmă că instanţa de apel nu a sancţionat acţiunile primei instanţe referitor la despăgubirea unui prejudiciu material a cărui existenţă, mărime şi raport de cauzalitate nu a fost dovedit prin nici un fel de probe de către reclamant, astfel fiind promovată o soluţie judecătorească arbitrară bazată doar pe afirmaţiile reclamantului, negate de recurent, dizolvându-se sarcina probaţiunii imputate părţii reclamante.

Susţine că instanţa de apel nu s-a expus nicidecum referitor la critica apelantului îndreptată spre acţiunea alterată procesual a primei instanţe de subrogare camuflată a recurentului, prin ce s-a tolerat şi legiferat o metodă procedurală prin care prima instanţă are puterea de a decide cu anticipare dacă intimatul este potrivit sau nu acţiunii formulate de Eugenia Schneider, ignorându-se imperativul limitelor acţiunii reclamantului, lăsându-se să se înţeleagă că instanţa poate intra prin abuz (contrar art. 240 alin. (3) CPC) pe locul reclamantului atunci când se evaluează potenţialul subiect pârât, prin ce atât instanţa de apel cât şi prima instanţă a acordat intimatei un privilegiu procesual fără bază legală.

Consideră că instanţa de apel nu a verificat existenţa temeiului legal-civil de naştere atât a obligaţiei de reparare a prejudiciului pretins de reclamant cât şi de naştere a unei obligaţi viitoare a recurentului de a presta „non-stop” un serviciu, preluându-l de la prima instanţă fără a verifica dacă faptele reţinute de prima instanţă au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formar şi material, fără a se convinge dacă izvorul obligaţional este existent sau neexistent, sau dacă poate fi legat silit recurentului contrar propriei vreri şi aceasta pe fonul în care prin apel s-a combătut concluziile primei instanţe formate prin reţinerea defectuoasă a stării în fapt a lucrurilor.

Invocă că instanţa de apel a omis de a se expune pe fiecare motiv al apelului, ceea ce derogă de la dispoziţia art. 373 alin. (5) CPC, neaplicând legea procesuală şi materială corespunzătoare circumstanţelor pricinii. Indică că o altă eroare gravă de drept procedural se reprezintă prin audierea de către prima instanţă a terţelor persoane participante la proces ca martori, contrar faptului că prin încheiere s-a admis ascultarea explicaţiilor lor în calitate de autoritate publică locală Căuşeni şi ca specialist în domeniul construcţiilor reţelelor inginereşti. Afirmă că al doilea temei legal de casare a hotărârilor instanţelor inferioare îl constituie cel prevăzut la art. 432 alin. (2) lit. a) CPC.

Consideră că atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel nu au fost aplicate circumstanţelor reale ale pricinii, prevederile art. art. 512, 514, 572, 593 alin. (2), 602, 612, 1339, 1341 alin. (1), 1343 alin. (1), 1417 Cod civil. Normele de lege menţionate sunt guvernante circumstanţelor pricinii, deoarece se potrivesc perfect şi determină natura şi temeiul de apariţie a obligaţiilor concurente. Invocă că instanţa de apel nu a verificat corectitudinea stabilirii raportului de către prima instanţă şi aplicarea prevederilor corespunzătoare ale legii şi anume a celor de societate civilă, prin ce a promovat fără o oarecare bază juridică formula primei instanţe de imputare a calităţii de distribuitor al apei SRL „Petcom-Lux”, neavând şi neverificând existenţa certă a naturii izvorului obligaţiilor de acest gen.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Petcom-Lux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Petcom-Lux” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Petcom-Lux” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Petcom-Lux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală