2ra-1645/14 — Partajarea în natură a bunului imobil

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 2ra-1645/14 (Judecătoria Centru mun. Chişinău) instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţugulschi Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Ţugulschi împotriva lui Ţugulschi Alexandru cu privire la partajarea în natură a bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Ţugulschi Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 iunie 2013, c o n s t a t ă La 14 mai 2012 Ţugulschi Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva feciorului său Ţugulschi Alexandru cu privire la stabilirea modului de folosinţă a bunului imobil – proprietate comună pe cote-părţi. Ulterior, reclamanta şi-a modificat cerinţele, solicitând prin cerere suplimentară partajarea în natură a bunului imobil – proprietate comună pe cote- părţi. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 iunie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind dispusă partajarea în natură a bunului imobil nr. 30 amplasat pe adresa mun.

Chişinău, str. V. Alecsandri nr. 14, nr. cadastral 010020814708030, atribuindu-i-se Mariei Ţugulschi: odaia locativa nr. 11 (suprafaţa de 18,8 m.p.), încăperea tehnico-sanitară nr. 12 (suprafaţa de 1,8 m.p.) şi încăperea nr. 13B (suprafaţa de 5,0 m.p.), iar în total 25, 6 m.p.; iar lui Ţugulschi Alexandru: odaia locativă nr. 10 (suprafaţa de 18,0 m.p.), încăperea nr. 14 (suprafaţa de 4,3 m.p.), încăperea nr. 13A (suprafaţa de 2,2 m.p.), iar în total 24,5 m.p. A fost obligat Ţugulschi Alexandru de a zidi un perete despărţitor în încăperea nr. 13 şi de a nu crea Mariei Ţugulschi obstacole în exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului. A fost obligată Ţugulschi Maria de a demonta blocul de fereastră din încăperea nr. 13, de a lărgi în înălţime golul format şi de a monta un bloc de uşă nou pentru intrare separată în încăperile atribuite.

Totodată s-a încasat de la Ţugulschi Alexandru în beneficiul statutului taxa de stat în sumă 2 666 lei, Ţugulschi Maria fiind scutită de la plata taxei de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ţugulschi Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 iunie 2013. La 01 aprilie 2014 Ţugulschi Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare. Recurentul în motivarea recursului a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, aceasta în mod neîntemeiat şi ilegal respingând demersul său de amânare a şedinţei de judecată din 21 ianuarie 2014, pe motiv că avocatul ce-i reprezintă interesele este antrenat în examinarea altor cauze în afara mun.

Chişinău, iar dânsul probabil va suferi o intervenţie chirurgicală. De asemenea, indică recurentul, instanţa de fond a desconsiderat cererea sa de audiere a martorilor, care urmau prin depoziţiile depuse să confirme că el a investit resurse financiare semnificative în reamenajarea casei de locuit şi a curţii aferente, fără vreun sprijin financiar de la mama Ţugulschi Maria, fapt care constituie o îngrădire a dreptului garantat la proces echitabil. Totodată menţionează că mama nu a locuit în casa litigantă mai mult de 15 ani, domiciliind cu tatăl în s. Floreni, r. Anenii Noi, imobilul părinţilor fiind construit inclusiv şi cu acordul financiar al dânsului, precum şi a fost plecată în Spania la sora Lidia, care deşi are în proprietate un apartament în Chişinău, unde mama dispune de spaţiu locativ, în mod premeditat o influenţează pe Ţugulschi Maria ca aceasta să vândă imobilul nr. 30 de pe adresa mun.

Chişinău, str. V. Alecsandri nr. 14, fără a ţine cont de drepturile şi interesele legitime ale fratelui. Consideră că instanţele ierarhic inferioare în mod ilegal au admis acţiunea mamei sale Ţugulschi Maria, apreciind eronat circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, ceea ce serveşte drept temei de casare a hotărârilor judecătoreşti atacate şi restituire a pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia redactată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, a fost expediată în adresa recurentului la 06 februarie 2014, fiind recepţionată de către acesta la 07 februarie 2014. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Ţugulschi Alexandru se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 16 aprilie 2014 în adresa intimatei Ţugulschi Maria a fost expediată copia recursului declarat de către Ţugulschi Alexandru cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 05 mai 2014 Ţugulschi Maria a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Menţionează că temeiurile recursului sunt declarative. Astfel, examinarea cauzei în ordine de apel de 2 ori a fost amânată la cererea recurentului-apelant, fiind respins cel de-al treilea demers de amânare din motiv că nu au fost prezentate probe confirmative în susţinere. Cu privire la argumentul recurentului precum că dânsa beneficiază de alt spaţiu locativ, subliniază că efectiv locuieşte în apartamentul fiicei sale plecate în străinătate deoarece feciorul îi 2 creează obstacole în folosirea imobilului-proprietate comună, câte 1/2 cota-parte fiecare.

Consideră decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe legale şi întemeiate. Examinând temeiurile recursului declarat de către Ţugulschi Alexandru în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei Ţugulschi Maria, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţugulschi Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, 3 verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Ţugulschi Alexandru ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept procedural prin respingerea demersului său de amânare a şedinţei de judecată din 21 ianuarie 2014, deoarece este neîntemeiat. Materialele prezente la dosar atestă că recurentul-apelant a depus demers de amânare a şedinţei de judecată la 19 noiembrie 2013 pe motiv de boală (f.d. 103- 104), iar ulterior, la 18 decembrie 2013, reprezentantul acestuia – avocatul Bulgaru Anatolie a depus un demers de amânare a examinării cauzei, invocând ca temei că nu dispune de copia redactată a hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 iunie 2013, ceea ce nu-i permite să perfecteze un apel desfăşurat. Ambele demersuri de amânare au fost admise de către Curtea de Apel Chişinău, iar şedinţele amânate. La 20 ianuarie 2014 recurentul Ţugulschi Alexandru a mai adresat Curţii de Apel Chişinău un demers de amânare, pe motiv că avocatul ce-i reprezintă interesele este antrenat în examinarea altor cauze în afara mun. Chişinău, iar dânsul probabil va suferi o intervenţie chirurgicală. Se reţine că motivele invocate în demers nu au fost susţinute prin careva probe, iar înaintarea de trei ori a demersurilor privind amânarea cauzei fără a fi invocate motive concludente şi temeinice, atentează la principiul celerităţii examinării pricinii şi poate constitui o tergiversare a soluţionării acesteia.

Mai mult ca atât, ultima şedinţă din 18 decembrie 2013 a fost amânată în prezenţa avocatului Bulgaru Anatolie, data următoarei şedinţe de judecată din 21 ianuarie 2014 fiind coordonată cu acesta, ultimul neindicând antrenarea lui în alte procese la data respectivă. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel în mod just a respins demersul recurentului-apelant de amânare a şedinţei de judecată din 21 ianuarie 2013, la caz înaintarea acestuia constituind un abuz de drepturi procedurale garantate conform legii.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului privind încălcarea dreptului recunoscut la un proces echitabil, prin respingerea de către instanţa de fond a demersului privind audierea martorilor, deoarece prin prisma art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului, iar la cazul prezentei speţe depoziţiile martorilor privind suportarea cheltuielilor materiale de către recurentul Ţugulschi Alexandru la întreţinerea casei în care intimata nu a locuit timp îndelungat, nu au careva tangenţe cu obiectul acţiunii înaintate – partajarea în natură a bunului imobil proprietate pe cote-părţi.

Cu atât mai mult, în textul cererii de apel depuse, recurentul-apelant nu a invocat temeiul respingerii demersului privind audierea martorilor, în pofida faptului că conform art. 380 alin. (2) CPC, părţile sunt în drept să ceară prezentarea 4 în faţa instanţei de apel a unor noi probe a căror reclamare a fost respinsă de prima instanţă. Alte argumente invocate în recursul declarat de către Ţugulschi Alexandru nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele de judecată s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţugulschi Alexandru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ţugulschi Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5