2rac-273/14 — Recunoaşterea contractului de locaţiune

prima instanţă D. Şuşchevici dosarul nr. 2rac-273/14 instanţa de apel M. Ciugreanu B. Bîrca S. Arnăut ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa de schimb valutar „Detector –Schimb” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Casei de schimb valutar „Detector-Schimb” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii de Stat „Complexul Casa Presei” cu privire la recunoaşterea contractului de locaţiune, obligarea de a nu pune impedimente în folosirea încăperii închiriate, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa de schimb valutar „Detector-Schimb” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 30 iunie 2011, Casa de schimb valutar „Detector-Schimb” societate cu răspundere limitată a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Complexul Casa Presei” cu privire la recunoaşterea contractului de locaţiune, obligarea de a nu pune impedimente în folosirea încăperii închiriate, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul CSV „Detector-Schimb” SRL a indicat că la 11 februarie 2010 între ÎS „Complexul Casa Presei” şi CSV „Detector-Schimb” SRL a fost încheiat contractul de locaţiune nr. 130/2010, conform căruia ultimului i-a fost transmisă în locaţiune încăperea nelocuibilă cu suprafaţa de 7,8 m.p., la parter, biroul nr. 47, str. Puşkin 22, mun.

Chişinău, în scopul utilizării acesteia ca casă de schimb valutar (рct. 1.1.), termenul locaţiunii fiind stabilit de la 15 februarie 2010 pînă la 31 decembrie 2010 (pct.1.3.). Modalitatea şi termenul de achitare a plăţii de chirie şi servicii comunale au fost prevăzute în punctele 4.1.- 4.4. din contract. Conform anexei nr. 1 la contract, mărimea plăţii anuale de chirie a fost stabilită în mărime de 30113, 09 bani, inclusiv TVA. 2 Potrivit anexei nr. 2 la contract, plata lunară pentru serviciile comunale (energia electrică, energia electrică în locuri publice, energia termică, apă şi canalizare), constituie suma de 136,96 bani, inclusiv TVA 20% - 22, 83 bani. Pe tot parcursul anului 2010 reclamantul şi-a onorat integral obligaţiunile de plată faţă de pîrît, neavînd careva restanţe la acest capitol, executînd în totul obligaţiunile asumate prin contract.

La 14 decembrie 2010 reclamantul s-a adresat către pîrît cu cerere în care s-a solicitat prelungirea contractului de locaţiune nr. 130/2010, pentru anul 2011. Indică că pîrîtul fiind de acord cu cererea reclamantului de a prelungi contractul menţionat pe anul 2011, la începutul lunii ianuarie 2011, a prezentat anexa nr. 2 la acest contract, Anexa semnată de reprezentanţii ambelor părţi, unde este indicată valabilitatea acestei anexe, începînd cu 01 ianuarie 2011. Ţinînd cont de faptul, că pîrîtul n-a dat răspuns la cererea reclamantului din 14 decembrie 2010 de prelungire a termenului valabilităţii contractului de locaţiune şi că părţile la începutul lunii ianuarie 2011 au semnat Anexa nr. 2 la contract, valabilă de la 01 ianuarie 2011, reclamantul consideră că raporturile contractuale între reclamant şi pîrît au continuat în mod tacit după expirarea termenului contractului de locaţiune.

Mai menţionează că ultimul a prelungit de a achita lunar pîrîtului plata de chirie şi servicii comunale şi după data de 31 decembrie 2010, achitîndu-le pînă în prezent, ce se confirmă prin ordinele de plată nr. 7 din 12 ianuarie 2011, nr. 16 din 07 februarie 2011, nr. 25 din 09 martie 2011, nr. 33 din 11 aprilie 2011, nr. 34 din 28 aprilie 2011, nr. 41 din 10 mai 2011, nr. 48 din 06 iunie 2011, astfel, i-a achitat pîrîtului potrivit acestor ordine de plată, în total suma de 21210 lei, plată acceptată de pîrît. Cere CSV „Detector-Schimb” SRL recunoaşterea contractului de locaţiune nr. 130/2010 din 11 februarie 2010 încheiat între ÎS „Complexul Casa Presei” mun. Chişinău şi CSV „Detector- Schimb” SRL, după expirarea contractului de locaţiune menţionat, a fost încheiat în mod tacit de părţi pe un termen nedeterminat, începînd cu 01 ianuarie 2011; obligarea ÎS „Complexul Casa Presei”, mun.

Chişinău să nu pună impedimente CSV „Detector-Schimb” SRL în folosirea încăperii închiriate menţionate; încasarea de la ÎS „Complexul Casa Presei” mun. Chişinău în beneficiul CSV „Detector – Schimb” SRL a taxei de stat în sumă de 200 lei. La 06 februarie 2012, CSV „Detector-Schimb” SRL a depusă o cerere de completare a cererii de chemare în judecată, indicînd că în urma acţiunilor ilegale întreprinse de către ÎS „Complexul Casa Presei”, CSV „Detector-Schimb” SRL a fost în imposibilitate de a activa în perioada 06 aprilie 2011-19 iulie 2011 şi ca urmare de a obţine venit în legătură cu activitatea sa, suplimentar, solicită de a încasa de la ÎS „Complexul Casa Presei” în beneficiul CSV „Detector-schimb” SRL venitului ratat pentru perioada sus menţionată în sumă de 138600 lei.

De asemenea, luînd în consideraţie faptul, că ÎS „Complexul Casa Presei” în baza facturii fiscale nr. FA0555622 din 31 ianuarie 2011 a încasat de la CSV „Detector- Schimb” SRL plata pentru arendă şi serviciile comunale pentru perioada 16 martie 2011-22 iulie 2011, inclusiv pentru perioada 06 aprilie 2011 – 19 iulie 2011 suma 3 de 8100 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 4601 lei. Ulterior, la 16 ianuarie 2013 CSV „Detector-Schimb” SRL a mai depus o cerere de completare, solicitînd încasarea de la ÎS „Complexul Casa Presei” în beneficiul CSV „Detector-Schimb” SRL a venitului ratat pentru perioada 23 iulie 2012-03 octombrie 2012 în sumă de 73130 lei, precum şi restituirea a taxei de stat, achitate de CSV „Detector-Schimb” SRL în sumă de 2194 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. A fost respinsă pretenţia CSV „Detector-Schimb” SRL împotriva ÎS „Complexul Casa Presei” privind recunoaşterea contractului de locaţiune nr. 130/2010 din 11 februarie 2010 încheiat între ÎS „Complexul Casa Presei” mun. Chişinău şi CSV „Detector-Schimb” SRL ca fiind încheiat în mod tacit pe un termen nedeterminat, începînd cu data de 01 ianuarie 2010, obligarea ÎS „Complexul Casa Presei” de a nu pune impedimente în folosirea încăperii închiriate, încasarea venitului ratat în sumă de 73130 lei ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la ÎS „Complexul Casa Presei” în beneficiul CSV „Detector-Schimb” SRL plata pentru arendă şi serviciile comunale în sumă de 8100 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 270 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către CSV „Detector – Schimb” SRL şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 martie 2014, CSV „Detector-Schimb” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul, CSV „Detector-Schimb” SRL, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată în partea respingerii cerinţelor înaintate de CSV „Detector Schimb” SRL cu privire la recunoaşterea contractului de locaţiune, încasarea venitului ratat şi cheltuielilor de judecată, deoarece la adoptarea hotărîrii instanţele de judecată au ignorat probele prezentate de către SCV „Detector-Schimb” SRL, refuzînd neîntemeiat în satisfacerea cerinţelor.

De asemenea a menţionat că instanţa de fond la adoptarea hotărîrii nu s-a expus asupra cererii suplimentare înaintate de CSV „Detector-Schimb” SRL privind încasarea de la 06 aprilie 2011 – 19 iulie 2011 în sumă de 138600 lei, limitîndu-se în hotărîre doar la cerinţele privind încasarea venitului ratat pentru perioada 23 iulie 2012 – 03 octombrie 2012 în sumă de 73130 lei. În acest context, consideră eronate concluziile instanţei de apel precum că cerinţele privind încasarea de la ÎS „Complexul Casa Presei” a sumei de 138600 lei cu titlu de venit ratat pentru perioada 06 aprilie 2011 – 19 iulie 2011 şi venitul ratat pentru perioada 23 iulie 2012 – 03 octombrie 2012 în sumă de 73130 lei, just au fost respinse de către prima instanţă, însă a ignorat cerinţele privind încasarea venitului ratat pentru perioada 06 aprilie 2011 – 19 iulie 2011 în sumă de 138600 lei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CSV „Detector - Schimb” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul CSV „Detector-Schimb” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 5 Recursul Casei de schimb valutar „Detector –Schimb” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi