2rac-277/15 — Rezilierea contractului

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2rac-277/15 instanţa de apel: M. Anton, N. Vascan, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Casei de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Royal Garden” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea faptului rezilierii contractului şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015 prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprinderea cu Capital Străin „Royal Garden” Societate cu Răspundere Limitată, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 09 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 28 noiembrie 2011, CSV „Maral Centru” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Royal Garden” SRL cu privire la constatarea faptului rezilierii contractului şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a invocat că în primăvara anului 2010, cunoscând că în interiorul încăperilor din str. Puşkin, 24, mun. Chişinău cândva se afla o casă de schimb valutar, fondatorul întreprinderii Macarie Chirica şi fiul său Alexandru Chirica s-au interesat de posibilitatea de a organiza o casă nouă de schimb valutar, în legătură cu ce au început tratativele cu conducerea ÎCS „Royal Garden” SRL, care este noul locatar a încăperilor nominalizate.

Susţine că primind un acord prealabil, au început să perfecteze actele privind fondarea CSV „Maral Centru” SRL, precum şi să procure mobilierul şi utilajul necesar pentru a obţine licenţa de la Banca Naţională a Moldovei pentru desfăşurarea activităţii de schimb valutar. Afirmă că iniţial, contractul de sublocaţiune a spaţiului nelocativ a fost semnat cu ÎCS „Royal Garden” SRL la 01 decembrie 2010, fiind prezentate de pârât spre semnare ambele contracte de sublocaţiune, care au fost completate personal de Alexandru Chirica.

Indică că pe parcursul semnării contractului ca fiind unul necesar pentru obţinerea licenței pentru practicarea genului de activitate a CVS, au apărut unele dificultăţi, în special, o perioadă de timp a fost deconectată lumina ceea a dus la imposibilitatea instalării sistemei de casă, alarmă etc. Anume din aceste considerente la insistenţa ÎCS „Royal Garden” SRL datele din contract au fost acoperite cu corector şi pe exemplarul reclamantei a fost aplicată data de 10 decembrie 2010, însă din anumite circumstanţe necunoscute, pe exemplarul ÎCS „Royal Garden” SRI a fost aplicată data de 27 octombrie 2010. Relatează că la 30 decembrie 2010, CVS „Maral Centru” SRL a obţinui licenţa şi a început activitatea sa în încăperea de 2 m. p. contra taxei de chirie în suma de 400 euro lunar, ceea ce este cu mult mai mare decât taxa achitată de ÎCS „Royal Garden” SRL către ÎS „Agenţia de impresariat” ca proprietar al încăperilor nominalizate.

Menţionează că la 12 aprilie 2011, de către Direcţia Control Valutar a Departamentului operaţiuni valutare şi relaţii externe a BNM a fost efectuat un control la CSV „Maral Centru” SRL în urma căruia s-a constatat încălcarea exprimată prin depistarea unui registru necusut. În urma controlului, la 28 aprilie 2011, Consiliul de Administrare al BNM a emis Hotărârea cu nr. 93 prin care a dispus suspendarea activităţii CSV „Maral Centru” SRL pe termen de 20 de zile. După înlăturarea neajunsurilor a comunicat despre acest fapt BNM urmând să ridice licenţa şi să achite plata respectivă, însă tot în această perioadă ÎCS „Royal Garden” SRL a creat un alt impediment începând lucrările de reparaţie capitală a încăperilor închiriate fără careva preîntâmpinare.

Susţine că conducerea ÎCS „Royal Garden” SRL i-a comunicat că intenţionează să deschidă pe toată suprafaţa o cantină de alimentaţie publică, însă aceasta nu va afecta activitatea CSV „Marat Centru” SRL şi că în curând activitatea va fi reîncepută. Având promisiunea că lucrările vor fi finisate la 08 iunie 2011 şi neavând careva act semnat privind suspendarea activităţii contractului de sublocaţiune, la 04 iulie 2011, a înaintat o reclamaţie privind înlăturarea piedicilor în folosirea spaţiului închiriat şi repararea prejudiciului cauzat.

Remarcă că în luna iulie anul 2011, pârâtul a solicitat eliberarea încăperii închiriate, achitarea taxei de chirie pentru luna mai 2011 precum şi avansul pentru luna iulie 2011. Relatează că la 25 iulie 2011, a expediat în adresa ÎCS „Royal Garden” SRL reclamaţie prin care a solicitat soluţionarea litigiului provocat de ei, fiind abordată şi problema de reducerea a taxei de chirie din motivul imposibilităţii folosirii spaţiului închiriat, corectarea şi prezentarea calculului pentru luna mai 2011 (din care practic nu a activat), prezentarea actelor care ar confirma că după reparaţia capitală nu va fi micşorată suprafaţa, rezolvarea problemei îmbunătăţirilor executate de ei în cazul în care ÎCS „Royal Garden” SRL totuşi intenţionează de a rezilia contractul.

Afirmă că nu a primit nici un răspuns la reclamaţia adresată pârâtului, iar la 11 august 2011, a fost perfectat un act prin care s-a confirmat că lucrările de reparaţie nu s-au finisat, iar intrarea în încăperea închiriată şi în prezent este blocată cu materialele de construcţie. La 11 noiembrie 2011, pârâtul a înaintat o Notă informativă, prin care a comunicat despre faptul că contractul de sublocaţiune a încetat în termen şi respectiv, s-a solicitat eliberarea încăperii prin demontarea construcţiilor până la 14 noiembrie 2011 ora 15.00, deşi pct. 1.8 şi 10.1 a contractului, prevede drept prioritar de a închiria această încăpere şi în continuare prin semnarea contractului pe un termen nou.

Conform pct. 2.1 din contract, încăperea închiriată urma a fi predată în termen de 15 zile din momentul semnării contractului, ceea ce şi a determinat schimbarea ulterioară a datei din contract din 01 decembrie 2010 pe 10 decembrie 2010. Afirmă că pct. 1.5 al contractului prevede că pârâtul ca locator era ţinut să înlăture viciile încăperii închiriate ce total sau parţial împiedică folosirea ei, totuşi fără a preîntâmpina locatarul a început lucrările de reparaţie (cu schimbarea unor elemente), deconectând energia electrică şi împiedicând accesul la spaţiul închiriat. Invocă prevederile art. 602 Cod civil, care statuează că în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzal astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaţiei nu-l eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor când, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare. Face referire reclamantul şi la prevederile art. 610 Cod civil, care stipulează că despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atât prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cât şi venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.

Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării. Conform art. 909 alin. (1) Cod civil, la expirarea termenului sau la rezilierea contractului de locaţiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătățirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Cu referirea la cazul dat şi pornind de la faptul că unele bunuri au fost comandate reieşind din planul construcţiei şi încăperilor închiriate nu pot fi separate şi nu pot fi utilizate de CSV „Maral Centru”SRL, în alte încăperi. Solicită admiterea acţiunii, constatarea faptului rezilierii contractului de sublocaţiune începând cu 14 noiembrie 2011, repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale în sumă de 120053 lei, scutirea de la plata taxei de stat, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În cererea de chemare în judecată suplimentară, CSV „Maral Centru”SRL suplimentar, la cele invocate în acţiunea iniţială a invocat că de către ÎCS „Royal Garden” SRL au fost unilateral demontate şi sustrase următoarele bunuri: cabina de termopan la costul de 10000 lei, sistema de alarmă la costul de 6000 lei, mobila interierului: masă, scaun, tumba (pornind de la forma cabinei din termopan) la preţul de 1500 lei, sistema de supraveghere video la costul de 6000 lei, MCC (maşina de casă şi control), Tremol FP-SV cu accesorii (registrele, servicii contract) la costul de 9286 lei, safeu metalic - 9000 lei, calculator - 10000 lei, maşina de socotit banii - 6000 lei, detector de valută - 500 lei, iar în total suma de 58286 lei, pe care le solicită cu titlul de reparare a prejudiciului cauzat în urma sustragerii lor de către pârâtul ÎCS “Royal Garden” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, constatat faptul rezilierii contractului de sublocaţiune a spaţiului nelocativ din str. Puşkin, 24, mun. Chişinău încheiat la 01 decembrie 2010 între CSV „Maral Centru” SRL şi ÎCS „Royal Garden” SRL din 14 noiembrie 2011, încasat de la ÎCS „Royal Garden” SRL în beneficiul CSV „Maral Centru” SRL 80053 lei - prejudiciul cauzat în urma neexecutării obligaţiunilor contractuale de sublocaţiune şi 58286 lei - prejudiciul material, 1000lei - restituirea taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, în total 139339 lei. A fost încasat de la ÎCS „Royal Garden” SRL în beneficiul statului taxa de stat 3150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015 a fost admisă cererea de apel declarată de ÎCS „Royal Garden” SRL, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă. La 02 iunie 2015, CSV „Maral Centru” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 666, 668 Cod civil, care stipulează contractul ca acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Consideră că instanţa de fond corect a menţionat şi a stabilit că contractul de sublocaţiune a fost semnat la 01 decembrie 2010 şi nicidecum nu putea fi semnat la 27 octombrie 2010. Afirmă că instanţa de apel incorect a apreciat probele ÎCS “Royal Garden” SRL, întrucât registrul contractelor nu este un document de strictă evidenţă şi fiind un act unilateral, poate fi modificat oricând de deţinătorul lui ÎCS „Royal Garden” SRL. Mai indică că în aşa numitul registru este menţionat numărul contractului şi anume nr. 39, pe când de fapt contractul de sublocaţiune nu conţine astfel de număr (nici exemplarul locatorului, nici exemplarul locatarului).

Remarcă că acest registru contravine şi scrisorii ÎS „Agenţia Naţională de Impresariat Artistic” (gestionarul clădirii din str. Puşkin, 24 mun. Chişinău) cu nr. 599 din 27 octombrie 2010 adresată ÎCS „Royal Garden” SRL prin care a fost permisă predarea încăperii din 15 noiembrie 2010, ceea ce denotă că la data perfectării acestei scrisori contractul nu exista. Indică că instanţa de apel incorect a stabilit momentul încheierii contractului în raport cu datele privind procurarea utilajului necesar, or în raport cu scrisoarea ÎS „Agenţia Naţională de Impresariat Artistic” se denotă că mai întâi ÎCS „Royal Garden” SRL i s-a permis de a da în sublocaţiune încăperea, după ce s-a procurat construcţia şi utilajul necesar, iar după semnarea contractului la 01 decembrie 2010 a fost procurat şi instalat conform facturilor fiscale sistemul de alarmă, supraveghere, maşina de casă şi control (MCC).

În rest, argumentele invocate în cererea de recurs sunt identice celor invocate în cererea de chemare în judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 26 martie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire, careva date despre recepţionarea acesteia la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Casa de Schimb Valutar „Maral Centru” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat