3ra-640/14 — Recalcularea pensiei viagere pentru vechimea în munca

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (judecător L. Pruteanu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători L.Bulgac, N.Craiu, M.Guzun) Dosarul nr.3ra-640/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 septembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pavalache Ivan împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, a c o n s t a t a t: La 28 august 2013 Pavalache Ivan s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale în care a solicitat recalcularea indemnizaţiei viagere lunare pentru vechime în muncă. În motivaţia cererii a reiterat că, a activat în funcţia de judecător, începând cu 08 septembrie 1974 şi până la 26 mai 2006, când a fost eliberat din funcţia de judecător asistent la Curtea Supremă de Justiţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă în baza Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 591- IV din 26 mai 2006, cu un stagiu de 31 ani complet lucraţi.

Conform hotărârii comisiei pentru stabilirea şi recalcularea pensiei pentru vechime în muncă a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie nr. 4 din 03 iulie 2006, i-a fost recalculată pensia pentru vechime în muncă, începând cu 01 iulie 2007 în mărime de 4480 lei. Ulterior, prin hotărârea Casei Naţionale de Asigurări Sociale din 14 decembrie 2006, pensia pentru vechime în muncă i-a fost înlocuită cu indemnizaţia lunară viageră în mărime de 5040 lei, care i se achită lunar până în prezent. La 18 iulie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă în care a solicitat recalcularea indemnizaţiei lunare viagere, invocând argumentele respective şi anexând documentele necesare, care confirmă dreptul la recalculare.

Prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a fost informat, că nu are dreptul la recalcularea indemnizaţiei lunare viagere..."deoarece s-a constatat, că la momentul actual, drepturile la pensie ale judecătorilor nu pot fi reglementate de normele declarate neconstituţionale şi nici de normele legale, care au fost în vigoare până la modificările declarate neconstituţionale, atât timp cât nu vor fi operate modificările legislative în acest sens. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 septembrie 2013 s-a dispus admiterea integrală a cererii în contencios administrativ înaintată de Pavalache Ivan împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, s-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să îi recalculeze lui Pavalache Ivan indemnizaţia lunară viageră pentru vechimea în muncă în mărime de 90% din salariul judecătorului, stabilit prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013, începând cu data de 01 ianuarie 2013, cu încasarea diferenţei neachitate indemnizaţia lunară viageră, începând cu data de 01 ianuarie 2013 până la data pronunţării hotărârii Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale s-a respins, şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 septembrie 2013. La 20 martie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 septembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea soluţiei instanţelor ierarhic inferioare şi pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia Curţii de Apel, o consideră neîntemeiată. Invocă că soluţiile emise de instanţele investite cu judecarea fondului au fost emise cu încălcarea esenţială a normelor de drept material, instanţa interpretînd în mod eronat legea.

Prin referinţa depusă la 08 mai 2014 Pavalache Ivan a invocat că instanţa de apel corect a stabilit că la examinarea cererii de chemare în judecată instanţa de fond just a analizat cumul de probe potrivit prevederilor art. 130 Cod de procedură civilă, fiind reflectate toate aspectele cauzei, s-au elucidat toate circumstanţele pricinii. Instanţele investite cu judecarea fondului au respectat legislaţia civilă, iar recurentul nu a prezentat careva temeiuri prevăzute de prevederile art. 423 Cod de Procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 20 martie 2014 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de 2 Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3