3ra-353/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-353/14 prima instanţă: V. Mihaila instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin şi I. Secrieru DECIZIE 14 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Zilant”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Zilant” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău, cu casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 09 iulie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2012, Societatea pe Acţiuni „Zilant” a depus 2 cereri de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că la 28 iunie 2012, declarantul, Societatea pe Acţiuni „Zilant”, reprezentat de către brokerul vamal, „Aliner-Service” Societate cu Răspundere Limitată a depus declaraţia vamală nr. 3029 I 14990 prin care a plasat marfa la 2 poziţii: I poziţie – ţesături din fibre discontinuie din poliester amestecate cu viscoza albite, a cărui valoare în vamă a constituit 401 106,50 lei; II poziţie – aceeaşi marfă, însă valoarea în vamă a fost de 400 648,98 lei.

Tot la 28 iunie 2012, a fost depusă declaraţia vamală nr. 3029 I 14995 prin care brokerul vamal a declarat marfa, ţesături din fibre discontinuie din poliester amestecate cu viscoza albite, în valoare de 48 583,29 lei. La 03 iulie 2012, Biroul Vamal Chişinău a emis 2 acte de inspecţie prin care valoarea în vamă a mărfii sus indicate, a fost majorată, reieşind din declaraţia vamală nr. 3029 I 14990 – cu 114 106 lei pentru I poziţie, şi cu 119 209,26 lei pentru poziţia nr. 2, reieşind din declaraţia vamală nr. 3029 I 14995 – cu 91 1 516,71 lei. La 04 iulie 2012 reclamantul a făcut cunoştinţă cu actele de inspecţie sus menţionate şi nefiind de acord cu ridicarea valorii mărfurilor în vamă, a depus cerere prealabilă către Biroul Vamal Chişinău.

Susţine, Societatea pe Acţiuni „Zilant”, că a determinat valoarea în vamă a mărfii importate în baza metodei nr. l, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Consideră, reclamantul, că actele de inspecţie din 03 iulie 2012 emise de către Biroul Vamal Chişinău nu sunt motivate, iar determinarea valorii în vamă în prezenta speţă este posibilă prin aplicarea metodei nr. 1, deoarece la data depunerii declaraţiei vamale partea a depus toate actele pentru confirmarea veridicităţii datelor cu privire la valoarea în vamă anunţată. Mai mult decît atît, declarantul a depus un set de acte care au fost solicitate suplimentar de către pîrît în limitele termenului acordat.

La 06 iulie 2012 marfa indicată în baza declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14990 şi nr. 3029 I 14995 a fost supusă regimului liber de vamă. Menţionează, reclamantul, că reţinerea mijlocului de transport pe un termen de 8 zile nu a fost rezonabilă. Solicită, Societatea pe Acţiuni „Zilant”, anularea actelor de inspecţie emise de către Biroul Vamal Chişinău la 03 iulie 2012 în baza declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14990 şi nr. 3029 I 14995. La 08 octombrie 2012, Societatea pe Acţiuni „Zilant” a depus cerere suplimentară la acţiunea iniţial înaintată prin care a solicitat încasarea de la pîrît a prejudiciului material pricinuit în mărime de 24 233,63 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 6 000 lei (f.d.

54-55, Vol. I). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că prejudiciul material în sumă de 24 233,63 lei a fost calculat ca diferenţa dintre suma taxelor vamale calculate de declarant în baza valorii în vamă declarate iniţial de 48 583,59 lei (declaraţia vamală nr. 3029 I 14995) şi taxele vamale supuse achitării după ridicarea valorii în vamă la 140 100 lei. La 16 octombrie 2012, Societatea pe Acţiuni „Zilant” a mai depus o cerere suplimentară prin care a cerut încasarea de la pîrît a prejudiciului material în mărime de 61 776,19 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 6 000 lei (f.d. 35-37, Vol. II).

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că prejudiciul material în sumă de 61 776,19 lei a fost calculat asemenea cazului anterior menţionat, doar că raportat la declaraţia vamală nr. 3029 I 14990. Prin încheierea judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 20 mai 2013 a fost dispusă conexarea pricinii civile nr.3-156/13 la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Zilant” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ cu pricina civilă nr.3- 121/13, cu aceleaşi părţi (f.d. 143, Vol. I) Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09 iulie 2013, acţiunea Societăţii pe Acţiuni „Zilant” a fost admisă. A fost dispusă anularea 2 actelor de inspecţie ale Biroului Vamal Chişinău în baza declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14995 şi nr. 3029 I 14990 din 28 iunie 2012. A fost obligat Biroul Vamal Chişinău să-i restituie reclamantului drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 86 009,82 lei.

S-a încasat de la Biroul Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Zilant” cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 12 000 lei şi cheltuielile de judecată pentru traducerea actelor în sumă de 540 lei, în total 12 540 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău. A fost casată hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. La 23 ianuarie 2014, Societatea pe Acţiuni „Zilant” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 06 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 30 octombrie 2013 (f. d. 26, Vol. III). Din conţinutul cererii de recurs rezultă că recurentul a recepţionat decizia contestată la 14 ianuarie 2014. Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 23 ianuarie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Societatea pe Acţiuni „Zilant”, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a examinat cauza în mod unilateral, încălcînd dreptul reclamantului la apărare. La adoptarea deciziei contestate, instanţa nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Consideră, recurentul, că lipsa contractului comercial la dosar nu poate servi drept temei pentru respingerea cererii de chemare în judecată. Societatea pe Acţiuni „Zilant” a prezentat declaraţiile vamale cu toate documentele de însoţire necesare. A fost anexată şi dispoziţia de plată nr. 1137 din 28 iunie 2012 cu privire la justificarea cheltuielilor de transport. Neconcordanţe în documentele prezentate nu există, toate datele pentru calcularea valorii în vamă au fost confirmate de declarant. La 17 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Vamal Chişinău cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 3 Din materialele pricinii, şi anume din declaraţiile vamale nr. 3029 I 14995 şi nr. 3029 I 14990 din 28 iunie 2012, rezultă că Societatea pe Acţiuni „Zilant” a introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova mărfuri originare din China (f.d.

7, Vol. I, f.d. 8, Vol. II). Prin materialul probatoriu administrat de prima instanţă s-a stabilit faptul că Societatea pe Acţiuni „Zilant” prin intermediul brokerului vamal “Aliner-Service” a depus la Biroul Vamal Chişinău respectivele declaraţii vamale cu indicarea valorii mărfurilor importate de 401 106,50 lei şi 400 648,98 lei pentru declaraţia vamală nr. 3029 I 14990 şi de 48 583,29 lei pentru declaraţia vamală nr. 3029 I 14995. Instanţa reţine că iniţial declarantul a aplicat metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Din materialele pricinii rezultă că Biroul Vamal Chişinău a solicitat Societăţii pe Acţiuni „Zilant” prezentarea mai multor documente în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată de recurent conform declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14995 şi nr. 3029 I 14990 din 28 iunie 2012 (f.d.

48, Vol. I). În conexiunea celor relatate, în lipsa documentelor solicitate de către organul vamal, declarantul a fost impus să achite suplimentar drepturile de import în sumă totală de 86 009,82 lei. La 13 iulie 2012, Societatea pe Acţiuni „Zilant” s-a adresat Biroului Vamal Chişinău cu două cereri prealabile prin care a solicitat anularea actului de inspecţie întocmit de inspectorul vamal la 03 iulie 2012 (f.d. 56-57, Vol. I, f.d. 31-32, Vol. II). Prin răspunsul organului vamal nr. 28/11-9153 din 31 iulie 2012, cererile depuse de Societatea pe Acţiuni „Zilant” au fost respinse ca depuse tardiv (f.d. 58, Vol. I, f.d. 34, Vol. II). Nefiind de acord cu răspunsul primit, Societatea pe Acţiuni „Zilant” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău solicitînd anularea actului de inspecţie aferent declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14990 şi nr. 3029 I 14995 din 28 iunie 2012 cu restituirea drepturilor de import achitate suplimentar.

Fiind investită cu examinarea pricinii prima instanţă a admis acţiunea. A fost dispusă anularea actelor de inspecţie ale Biroului Vamal Chişinău în baza declaraţiilor vamale nr. 3029 I 14995 şi nr. 3029 I 14990 din 28 iunie 2012. A fost obligat Biroul Vamal Chişinău să-i restituie reclamantului drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 86 009,82 lei. S-a încasat de la Biroul Vamal Chişinău în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Zilant” cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 12 000 lei şi cheltuielile de judecată pentru traducerea actelor în sumă de 540 lei, în total 12 540 lei. Prin decizia instanţei de apel din 30 octombrie 2013, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost admis, cu casarea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 09 iulie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a 4 acţiunii depuse de Societatea pe Acţiuni „Zilant” împotriva Biroului Vamal Chişinău.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Potrivit art. 1 pct. 23 Cod Vamal, declaraţia vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală.

Pornind de la prevederile art. 173 Cod Vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal. În acest sens, Colegiul reţine şi prevederile art. 11 lit. j) Codul Vamal, care indică faptul că una din atribuţiile organelor vamale constă în exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal la vămuirea mărfurilor. În această ordine de idei, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate de declarant, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii.

Concomitent urmează a fi menţionat şi faptul că declarantul este obligat, în temeiul art. 178 alin. (1) Cod Vamal, a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni Potrivit art. 179 alin. (1) Cod Vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

De asemenea, art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 menţionează că valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. (2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. În pofida acestui fapt, declarantul nu a ţinut cont de prevederile anterior menţionate şi nu a prezentat organului vamal documentele solicitate în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Reieşind din conţinutul pct. 1 lit. v) din Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice, aprobate prin Ordinul 5 Serviciului Vamal nr.480-O din 18 decembrie 2006, actul de inspecţie este definit ca document electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale.

Actul de inspecţie cuprinde următoarele date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei etc. În consecinţă, colegiul consideră temeinică concluzia organului vamal privind impunerea Societăţii pe Acţiuni „Zilant” să achite suplimentar drepturile de import, prin aplicarea metodei de rezervă prevăzută de art. 10 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Or, potrivit art. 17 alin. (1) Cod Vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art.VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale acordului de punere în aplicare a art.VII din acordul menţionat.

Într-o altă ordine de idei, regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea sincerităţii valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.600 din 14 mai 2002. Instanţa de recurs reţine că întru aplicarea metodei nr. 1 solicitate de declarant, de determinare a valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, condiţiile esenţiale sunt prevăzute la art. 11 din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Mai mult decît atît, reieşind din prevederile art. 8 alin. (3) din Legea anterior menţionată, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Pe motiv că nu a fost prezentat calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport suportate, pentru rectificările şi discrepanţele constatate într-un şir de documente, instanţa reţine justă concluzia instanţei de apel referitor la faptul că actele prezentate de agentul economic nu au fost suficiente pentru a determina valoarea mărfii importate de Societatea pe Acţiuni „Zilant”, iar organul vamal întemeiat a aplicat metoda nr. 6 de determinare a valorii reieşind din principiul consecutivităţii.

Potrivit înscrisului anexat la materialele pricinii, după cum şi anterior a fost menţionat, se atestă faptul că Societatea pe Acţiuni „Zilant” a fost înştiinţată despre 6 faptul că urmează să prezinte documente suplimentare pentru a fi determinată valoarea în vamă, pînă la 02 iulie 2012 (f.d.51, Vol. I). Organul vamal a înaintat Societăţii pe Acţiuni „Zilant” fişa-act prin care a solicitat informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă. Astfel, argumentul recurentului precum că organul vamal neîntemeiat a aplicat metoda de rezervă este unul neîntemeiat.

La acest capitol este de menţionat că, Societatea pe Acţiuni „Zilant” era obligată în conformitate cu Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, să prezinte autorităţii vamale toate informaţiile solicitate, fapt ce nu a fost respectat de către declarant. În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că sunt neîntemeiate şi argumentele recurentului că instanţa de apel incorect a apreciat probele prezentate, deoarece acestea au doar un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile anexate la materialele pricinii. Or, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte informaţiile suplimentare necesare.

Din materialele pricinii, Societatea pe Acţiuni „Zilant” nu a prezentat toate documentele solicitate. Prin urmare, organul vamal a aplicat corect metoda de rezervă nr.6 la determinarea valorii în vamă a mărfurilor. Conform art. 199 alin. (1) Cod Vamal, verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport le efectuează organul vamal în cel mult 5 zile din momentul primirii declaraţiei, a documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile indicate la art.138 – în cel mult 3 zile. Reieşind din prevederile anterior enunţate, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului în susţinerea cererii de recurs cu referire la faptul că organul vamal a încălcat termenele stabilite pentru verificarea declaraţiei vamale.

Dat fiind faptul că Societatea pe Acţiuni „Zilant” a depus declaraţiile vamale la 28 iunie 2012, iar actul de inspecţie a fost emis la 03 iulie 2012, organul vamal s-a încadrat în termenul de 5 zile prevăzut de art. 199 alin. (1). În pofida faptului că mărfurile recurentului au fost puse în circulaţie la 06 iulie 2012, adică peste termenul de 3 zile prevăzut la art. 199 alin. (2) Cod Vamal, Colegiul consideră că aceasta nu aduce prezentei speţe elemente care să influenţeze în vreun fel soluţia adoptată. În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră restul argumentelor indicate în cererea de recurs, ca strict declarative şi lipsite de suport juridic. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil.

Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea 7 imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei. Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina cu respectarea normelor de drept, a verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a adoptat o soluţie legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent în cererea înaintată poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine decizia contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Zilant”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Zilant” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 8