2ra-1378/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun.Chișinău (jud.Iu.Cotruță) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.D.Manole, T.Pelin, Eu.Fistican) Dosarul nr. 2ra-1378/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Caragheaur Ivan împotriva deciziei din 14.11.2013 a Curţii de Apel Chișinău și hotărîrii din data de 18.05.2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău adoptate în cauza civilă la cererea lui Caragheaur Ivan împotriva Întreprinderii de Stat”Direcția Specializată Monitorizare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutier” privind încasarea sumei a c o n s t a t a t: Caragheaur Ivan, a depus în instanța de judecată la data de 18.10.2010, cerere împotriva Întreprinderii de Stat”Direcția Specializată Monitorizare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutier” privind încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 01.07.2005, părțile au încheiat un contract de arendă a automobilului de model ”Avia-31” cu numărul de înmatriculare CBI 179 pe un termen de 4 ani. Conform condițiilor contractului, arendașul s-a obligat să achite lunar arenda în sumă de 575 lei, iar arendatorul să transmită mijlocul de transport în posesie și folosință. Ulterior, la data de 20.04.2006 părțile au mai încheiat un contract de arendă a automobilului de model ”Vaz 2109”, cu numărul de înmatriculare CJL 901 pe un termen de 3 ani, cu o arendă lunară de 325 lei. La data de 02.01.2007, părțile au mai încheiat un contract de arendă a automobilului de model”M21412”, cu numărul de înmatriculare CAK 079, cu o arendă lunară de 225 lei.

Indică reclamantul că, și-a executat obligațiile contractuale și a transmis pîrîtului automobilele arendate, dar acesta nu a achitat arenda lunară acumulînd o datoriei în sumă de 3401,85 lei. A solicitat reclamantul încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere. Prin hotărîrea din data de 18.05.2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău cererea lui Caragheaur Ivan a fost respinsă. 1 Prin decizia din data de 14.11.2013 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Caragheaur Ivan a fost respins și menținută hotărîrea din data de 18.05.2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău. La data de 24.02.2014, Caragheaur Ivan a depus recurs împotriva deciziei din data de 14.11.2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din data de 18.05.2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanțele inferioare au comis încălcări de ordin material și procedural. Astfel, instanța de apel a reținut temei pentru respingerea acțiunii lipsa la dosar a probelor care ar confirma datoria intimatului față de recurent și că, rezultatele controlului tematic nu dau posibilitatea de a stabili cu certitudine dacă automobilele care se pretind a fi date în locațiune au fost exploatate în scop de serviciu sau alt scop. Dar, indică recurentul, instanța de apel nu a luat în considerație ordonanța din data de 27.11.2012 privind neînceperea urmăririi penale în privința fostului director al Întreprinderii de Stat”Direcția Specializată Monitorizare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutier”, Caragheaur Ivan.

În ordonanța dată s-a constatat faptul că, mijloacele de transport luate în arendă au activat la întreprindere și lunar contabilitatea calcula plățile cuvenite, acumulîndu-se datorii față de proprietarii, fapt confirmat și prin controalele tematice efectuate asupra activității economico- financiare a întreprinderii. În ordonanța dată s-a mai stabilit că, recurentul, activînd în funcție de director al Întreprinderii de Stat”Direcția Specializată Monitorizare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutier”, nu a avut scopul obținerii unui interes material sau personal ce ar fi dus la prejudicierea întreprinderii. Indiferent de faptul de la cine ar fi fost arendate automobilele, plata acestora urma să fie achitată, iar nearendarea automobilelor ar fi dus la stoparea activității întreprinderii și imposibilitatea desfășurării activității și implementarea mijloacelor tehnice de reglare a circulației rutiere.

A indicat recurentul, de asemenea că, instanța de apel nu a luat în considerație că, actualul director al întreprinderii, Carpov Artur, în funcția sa anterioară de contabil șef, a semnat actul cu privire la rezultatele controlului tematic a activității economico-financiare a întreprinderii prin care se confirmă datoria față de recurent și la acel moment nu înaintase careva obiecții cu privire la actul dat. De asemenea a indicat recurentul că, într-o cauză analogică la cererea lui Lupașco Violeta, instanța de apel a constatat că, acumularea la plata arendei întreprinderii se confirmă și prin contul nr.539.1 potrivit căruia datoria în baza contractelor de arendă constituie 53183,75 lei și actul cu privire la rezultatele controlului tematic a activității economico-financiare din care rezultă că, la contul dat era calculată datoria pentru plata arendării automobilelor.

Mai indică recurentul că, existența datoriei se mai confirmă și prin documentul contabil prezentat, mai mult că, în ședința de judecată reprezentantul intimatului a recunoscut parțial acțiunea. Referitor la prezentarea originalelor contractelor de arendă a mijloacelor de transport, indică recurentul că, copia confirmată a acestora a fost prezentată în ședința de judecată de către reprezentantul intimatului. 2 La fel a mai indicat recurentul că, instanța de fond a indicat că, acordurile de reziliere a contractelor de arendă în baza căruia se solicită încasarea sumei a fost semnat de G.Comendant, care a fost numit recent în funcție și nu cunoștea situația reală și l-a semnat în lipsa originalelor contractelor în litigiu, dar aceste acorduri nu au fost contestate de întreprindere și în aceste acorduri sunt indicate modelele automobilelor care au fost transmise în locațiune.

Astfel, indică recurentul că, instanța de apel nu a dat apreciere suficientă circumstanțelor indicate, nu a supus examinării sub toate aspectele a temeiului legal al solicitării, iar conținutul deciziei nu conține motivarea desfășurată a concluziei instanței în ceea ce privește respingerea cererii. La materialele cauzei, indică recurentul, sunt suficiente probe care demonstrează temeinicia pretențiilor sale, dar instanțele inferioare au interpretat eronat legea și au adoptat o soluție străină circumstanțelor litigiului. Prin faptul că, nu s-a elucidat toate circumstanțele litigiului, menționează recurentul că, s-a încălcat art.6 al CEDO, dreptul la un proces echitabil. Intimatul nu a depus referință la cererea de recurs.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind 3 posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Caragheaur Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Caragheaur Ivan împotriva deciziei din 14.11.2013 a Curţii de Apel Chișinău și hotărîrii din data de 18.05.2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4