2r-436/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Stratan dosarul nr. 2r-436/13 instanţa de apel – A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de către Ivan Caragheaur, reprezentat de către avocatul Nicolae Leşan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Caragheaur împotriva Întreprinderii de Stat „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii de Stat „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei a Poliţiei Rutiere” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Ivan Caragheaur cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea reprezentantului Întreprinderii de Stat „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2012 constată: La 18 octombrie 2010 Ivan Caragheaur,

reprezentat de către avocatul Nicolae Leşan a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la 15 octombrie 2000 reclamantul şi pârâtul au semnat un contract de împrumut având ca obiect transmiterea către ultimul a sumei de 66800 lei, pe un termen de 10 ani. Menţionează că prin dispoziţia de plată nr. 85 din 18 octombrie 2000 Ivan Caragheaur a transmis ÎS „DSME” a MAI, împrumutul în sumă de 66800 lei. Indică că conform pct. 3.2 al contractului nominalizat, pârâtul şi-a asumat obligaţia faţă de reclamant de a restitui bani la expirarea termenului stabilit.

La scadenţă însă, pârâtul şi-a executat doar parţial obligaţia ce şi-a asumat-o, acumulând o datorie în sumă de 29657,25 lei. Consideră că din contul pârâtului urmează a se încasa şi dobânda de întârziere prevăzută de art. 585 şi art. 691 Cod civil, pentru nerestituirea împrumutului în termen. Astfel, la scadenţă 01 ianuarie 2010 a trecut o perioadă de 266 zile, pentru care urmează a se calcula dobânda de întârziere, care constituie 3317 lei. Solicită încasarea de la ÎS „DSME” a MAI în beneficiul lui Ivan Caragheaur a sumei de 29657,25 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 3317 lei şi cheltuielilor de judecată.

La 03 martie 2011 ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Ivan Caragheaur, solicitând declararea nulităţii contractului de împrumut din 15 octombrie 2000 încheiat între Ivan Caragheaur şi ÎS „DSMEx a MT de RCA a PR a MAI” în persona lui Ivan Caragheaur. În motivarea cererii reconvenţionale a indicat că la 15 octombrie 2000 între Ivan Caragheaur în calitate de împrumutător şi ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” în persona lui Ivan Caragheaur în calitate de împrumutat s-a încheiat un contract de împrumut fără dobândă pe un termen de 10 ani.

Cu referire la art. 251 Cod civil, susţine că în statutul întreprinderii ca şi în contractul individual de muncă a lui Ivan Cargheaur încheiat cu fondatorul întreprinderii, care este Ministerul Afacerilor Interne nu este prevăzut expres că Ivan Caragheaur are dreptul de a încheia contracte cu sine însuşi. Afirmă că statutul întreprinderii la pct. 27 lit. g) prevede că toate contractele privitor la credite, împrumuturi trebuie să fie aprobate de către fondator, prezentul contract nu este aprobat de către fondator ceea ce duce la inevitabila nulitate a acestuia. Mai indică că la 11 aprilie 2005 la ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” a fost fabricată o ştampilă nouă, astfel ştampila fabricată în anul 1999 a fost distrusă.

Astfel, pe contractul care a fost încheiat în anul 2000 a fost aplicată ştampila din anul 2005, ce face dubioasă data încheierii contractului precum şi dacă acesta a avut loc. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 20 mai 2011 acţiunea a fost admisă, încasat din contul ÎS „ Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” în beneficiul lui Ivan Caragheaur datoria în sumă de 29657,25 lei, dobânda de întârziere în mărime de 3317 lei, taxa de stat în sumă de 889,72 lei achitată la depunerea acţiunii şi 3000 lei - cheltuielile de asistenţă juridică. Totodată, a fost respinsă acţiunea reconvenţională.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2012 a fost admisă cererea de apel declarată de ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă decizie, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă acţiunea reconvenţională şi declarat nul contractul de împrumut din 15 octombrie 2000. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012 recursul declarat de Ivan Caragheaur a fost considerat inadmisibil. La 17 decembrie 2012 Ivan Caragheaur, reprezentat de către Nicolae Leşan a depus cerere, prin care a solicitat emiterea unei încheieri privind explicarea deciziei instanţei de apel, coroborat la efectele nulităţii contractului de împrumut din 15 octombrie 2000, art. 219 alin. (2) din Cod civil.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013 a fost respinsă cererea reprezentantului ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2012. La 25 februarie 2013, Ivan Caragheaur, reprezentat de către avocatul Nicolae Leşan a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, solicitând casarea încheierii contestate cu pronunţarea unei noi cu privire la explicarea deciziei instanţei de apel, coroborat la efectele nulităţii contractului de împrumut din 15 octombrie 2000, art. 219 alin. (2) Cod civil.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este contradictorie şi nu are finalitate, în legătură cu care fapt Ivan Caragheaur la 17 decembrie 2012 a înaintat o cerere cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare. În acest sens a invocat că în cadrul examinării pricinii, instanţa de apel a constatat precum că intimatul a împrumutat apelantului suma de 66800,00 lei, pe un termen de 10 ani. La scadenţă însă, apelantul şi-a executat doar parţial obligaţiile pecuniare faţă de intimat, acumulând astfel datorie în suma de 29657,25 lei. Ulterior, contractul de împrumut din 15 octombrie 2000, în temeiul căruia intimatul a împrumutat apelantului suma identificată a fost declarat nul.

Menţionează că art. 219 alin. (2) Cod civil, instituie necondiţionat regula, potrivit căreia - fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei. Consideră că instanţa de apel, coroborând prevederile legale indicate prin decizia din 02 februarie 2012, urma să indice expres, consecinţele nulităţii contractului de împrumut din 15 octombrie 2000, or consecinţa juridico-procedurală a nulităţii actului juridic - repunerea părţilor în poziţia iniţială, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (2) Cod civil. Mai indică că decizia definitivă din 02 februarie 2012, nu poate fi executată, şi/sau executarea acesteia în condiţiile actuale, ar prejudicia drepturile şi interesele patrimoniale ale intimatului, drept consecinţă a imposibilităţii de a sesiza extinderea acesteia şi aplicării/executării actului judecătoresc identificat.

Menţionează că în conformitate cu pct. 17 din Hotărârea Plenului CSJ, cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează nulitatea actului juridic civil - prin efectele nulităţii actului juridic se vor înţelege consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii, adică urmările datorate desfiinţării în întregime sau în parte a unui act juridic civil care a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile sale de validitate. Iar punctul 19 din Hotărârea Plenului CSJ nominalizată, statuează că fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul. Instanţa de judecată va aplica efectele nulităţii, inclusiv repunerea părţilor în situaţia iniţială, indiferent de faptul dacă reclamantul a înaintat o asemenea cerinţă.

Susţine că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013 a fost respinsă cererea de emiterea a unei hotărâri suplimentare, pe care o consideră ilegală. Îşi rezervă dreptul de a completa temeiurile prezentului recurs odată cu luarea cunoştinţei cu partea motivată a încheierii. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentului la 18 februarie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 125). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 februarie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În speţă se constată că prin încheierea din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Chişinău a dispus respins cererea reprezentantului ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2012. Instanţa de recurs constată însă că la materialele dosarului nu există o cerere din partea ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere”, prin care s-ar solicita explicarea deciziei instanţei de apel, o astfel de cerere fiind formulată de către Ivan Caragheaur, reprezentat de către avocatul Nicolae Leşan (f. d. 114). În circumstanţele descrise, este cert că instanţa de apel, prin încheierea recurată, s-a pronunţat asupra netemeiniciei unei cereri care de fapt nici nu a fost înaintată.

Cele relatate indică că instanţa într-un mod arbitrar a respins cererea cu privire la explicarea hotărârii înaintată în sensul art. 251 CPC, fără a intra în esenţa acesteia, fapt ce indică la ilegalitatea încheierii şi impune casarea unui asemenea act de dispoziţie. Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecarea cererii depusă de către Ivan Caragheaur cu privire la explicarea hotărârii. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Ivan Caragheaur, reprezentat de către avocatul Nicolae Leşan.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Caragheaur împotriva Întreprinderii de Stat „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii de Stat „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei a Poliţiei Rutiere” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Ivan Caragheaur cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut, cu restituirea pricinii spre rejudecarea cererii cu privire la explicarea hotărârii.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan