2ra-568/15 — Încasarea datoriei, dobinzii de intirziere

prima instanţă – N. Șova dosarul nr. 2ra-568/15 instanţa de apel – V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druță, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Mihailov Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihailov Valeriu împotriva ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 24 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri a constatat: La 18 octombrie 2010 Mihailov Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere”, intervenient accesoriu Caraghiaur Ivan cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 03 aprilie 2002 Mihailov Valeriu, în calitate de arendator, și pîrîtul, în calitate de arendaș, au semnat contractul de arendare a automobilului de model AVIA – 31, cu n/î CBW 770 pe un termen de 4 ani. În temeiul p. 9 al contractului de arendă, arendașul s-a obligat de a achita lunar arendatorului pentru posesia şi folosinţa automobilul de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 suma de 1150 lei. Ulterior, la data de 02 ianuarie 2007, a fost încheiat al doilea contract de arendă, prin care Mihailov Valeriu a transmis cu drept de posesie şi folosinţă ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” automobilul de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 pe un termen de 3 ani, iar ultimul s-a obligat de a folosi automobilul conform destinaţiei şi să achite lunar plata pentru arendă în sumă de 575 lei.

Conform art. 666 Cod civil, contractul reprezintă un acord de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, acestuia fiindu-i aplicate normele de drept cu privire la actul juridic. În urma încetării raporturilor contractuale, ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” a acumulat o datorie faţă de Mihailov Valeriu în sumă de 45703,25 lei, ce constituie restanţa pentru arenda automobilului, or conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă şi posesiune temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să achite chirie.

Circumstanţele enunţate sunt confirmate şi prin actul din 26 martie 2008 cu privire la rezultatele controlului activităţii economico - financiare a ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere”, prin care s-a confirmat existenţa restanţei faţă Mihailov Valeriu. Conform art. 572 al. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Or, obligaţia dată nu a fost executată de pîrît. La rîndul său, art.512 al. (1) Cod civil stabileşte expres că, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prin scrisoarea din 12 octombrie 2010 remisă pîrîtului, Mihailov Valeriu a cerut achitarea benevolă a sumei restante, însă careva răspuns nu a primit. Conform art.619 al. (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Cuantumul dobînzii de întîrziere, în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, constituie 9 % peste rata dobînzii prevăzută la art.585 din Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Astfel, pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale pentru perioada 31 mai 2008 – 01 octombrie 2010 urmează a fi dispusă încasarea dobînzii de întîrziere în sumă totală de 20110 lei. Cere reclamantul încasarea de la ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” a datoriei pentru arenda automobilului în sumă de 45703,25 lei, a dobînzii de întîrziere de 20110 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 15 decembrie 2010, a fost admisă integral acțiunea și a fost dispusă încasarea de la ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” în beneficiul lui Mihailov Valeriu a datoriei de 45703,25 lei și dobînda de întîrziere în sumă de 20110 lei, iar în total suma de 65813,25 lei, precum și cheltuielile de judecată în mărime totală de 4371 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat de 603 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2011, a fost admis apelul declarat de ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 15 decembrie 2010 și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 decembrie 2013, a fost admisă integral acțiunea și a fost dispusă încasarea de la ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” în beneficiul lui Mihailov Valeriu a datoriei de 45703,25 lei și dobînda de întîrziere în sumă de 20110 lei, iar în total suma de 65813,25 lei, precum și cheltuielile de judecată în mărime totală de 4371 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat de 603 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 24 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” în beneficiul lui Mihailov Valeriu a datoriei de 6756 lei cu titlu de plată a arenzii mașinii, în rest acțiunea a fost respinsă ca tardivă. La 13 ianuarie 2015 Mihailov Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat normele de drept material și procedural.

Astfel, instanța eronat a concluzionat că plata arenzii conform contractului din 03 aprilie 2002, încheiat pe un termen de 4 ani de zile, a expirat, respingînd astfel acțiunea în partea dată ca tardivă. Or, termenul de înaintare a acțiunii a început să curgă din data de 26 noiembrie 2008, ca rezultat al controlului activității economico-financiare a întreprinderii. Pe o cauză analogică - Lupașcu Violeta împotriva ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” privind încasarea datoriei în baza contractelor de arendă a automobilelor, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 28 martie 2013, menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 septembrie 2013, a constatat că termenul de adresare în judecată nu a fost omis, în cazul în care reclamanta despre încălcarea dreptului său a cunoscut din 26 noiembrie 2008, în urma controlului activității economico-financiare a întreprinderii.

Prin prisma art. 123 al. (2) CPC, faptele stabilite și constatate prin decizia irevocabilă din 28 martie 2013 sunt obligatorii și nu se cer a fi dovedite. Instanța de apel nu s-a expus și asupra capătului de cerere cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, precum și a cheltuielilor de judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de însoțire de la f.d. 263 rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 octombrie 2014 a fost expediată în adresa părților, inclusiv a recurentului Mihailov Valeriu. Cu toate acestea, pe cotorul scrisorii date lipsește data expedierii.

Ba mai mult, conform înscrisurilor ulterioare anexate la dosar, lipsește dovada de recepționare a deciziei date. În circumstanțele date, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 13 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul constată că, Mihailov Valeriu prin prezenta acţiune pretinde la încasarea de la ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” a chiriei pentru locaţiunea automobilului de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 în mărime totală de 45703,25 lei, transmis ultimului în baza contractului de arendă din 03 aprilie 2002 şi din 02 ianuarie 2007. Prima instanţă la adoptarea hotărîrii din 24 decembrie 2013 şi-a motivat soluţia de admitere a acţiunii pe faptul că a fost confirmată instituirea relaţiilor contractuale de locaţiune dintre Mihailov Valeriu, pe de o parte, şi ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere”, pe de altă parte, atît prin contractele de arendă din 03 aprilie 2002 şi din 02 ianuarie 2007, cît şi prin actul privind rezultatele controlului tematic asupra activităţii economico-financiare a întreprinderii din 26 noiembrie 2008 ce confirmă existenţa datoriilor acumulate de pîrît la situaţia din 01 octombrie 2008, inclusiv faţă de recurent, precum şi prin extrasul din contul 539.1 de evidenţă contabilă a Direcţiei.

Or, în opinia instanţei, admiterea unor încălcări în evidenţa contabilă a întreprinderii nu poate fi pusă pe seama lui Mihailov Valeriu. Totodată, instanţa a stabilit că reclamantul- recurent nu a omis termenul de adresare în judecată, în cazul în care acesta a aflat de încălcarea dreptului său abia la 26 noiembrie 2008 în urma controlului activităţii economico-financiare a întreprinderii, precum şi din data rezilierii contractului de arendă, din 10 octombrie 2008. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 22 octombrie 2014 a dispus încasarea de la ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” în beneficiul lui Mihailov Valeriu doar a chiriei automobilului pentru perioada 18 octombrie 2007-10 octombrie 2008, în rest cerinţele reclamantului au fost respinse ca depuse în afara termenului de prescripţie extinctivă.

Instanţa de recurs consideră neîntemeiate şi premature concluziile instanţelor judecătoreşti inferioare din considerentele ce urmează. Astfel, reclamantul-recurent deşi pretinde la încasarea chiriei pentru arenda automobilului de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 în baza contractului din 03 aprilie 2002 încheiat pe un termen de 4 ani (după cum invocă acesta în cererea de chemare în judecată), instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au dat apreciere procesului-verbal de ridicare din 04 iulie 2011 întocmit de organul de urmărire penală al DGUP a CCCEC de la f.d.

77, vol. I, potrivit căruia în cadrul acţiunii procesuale au fost ridicate mai multe obiecte şi documente în original şi copii, inclusiv copia contractului de arendă a automobilului de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 încheiat între Mihailov Valeriu şi Caraghiaur Ivan, directorul ÎS „Direcţia Specializată Montare şi Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulaţiei Auto a Poliţiei Rutiere” la data de 03 aprilie 2002 pe termen de 1 an (f.d.78, vol. I), precum şi copia unui contract de arendă a aceluiaşi automobil, încheiat cu acelaşi părţi, la aceeaşi dată de 03 aprilie 2002, însă pe un termen de 4 ani (f.d.75,vol.I). Instanţele urmează să dea aprecierea corespunzătoare acestor contracte de arendă a automobilului de la f.d.

75 şi 78, vol. I, inclusiv prin prisma art. 138 al. (4) CPC, care expres stabileşte că înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Or, contractele în cauză conţinînd date contradictorii privind termenul de acţiune a acestora, urmează a fi apreciată autenticitatea acestora în concordanţă cu prevederile art. 139 al. (4) CPC.

Colegiul mai reţine că, reclamantul-recurent îşi invocă pretenţiile de încasare a chiriei pentru arenda automobilului în baza contractului din 03 aprilie 2002 în temeiul Codului civil în redacţia Legii nr. 1107 din 06 iunie 2002. Instanţele de judecată, la rîndul său, şi-au motivat soluţiile adoptate conform legii enunţate, fără însă a lua în consideraţie faptul că legea dată a intrat în vigoare la 12 iunie 2003, conform art. 1 a Legii pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. 1125-XV din 13 iunie 2002. Astfel, instanţele urmau să stabilească obiectul prezentei acţiuni şi legea aplicabilă raporturilor instituite între părţi.

Aşa numitele contracte de „arendă” a automobilului de model AVIA-31 cu n/î CBW 770 din 03 aprilie 2002 şi din 02 ianuarie 2007 sunt de fapt nişte contracte de locaţiune, or obiect al contractului de arendă poate constitui doar terenurile de pămînt şi alte bunuri agricole, conform art. 911 Codul civil, în redacţia Legii din 06 iunie 2002, nu şi bunurile mobile. În aceeaşi ordine de idei, în calitate de locator poate activa orice persoană fizică sau juridică – subiecţi de drept, care dispun de un bun cu titlu de proprietate sau în baza altui titlu legal. Prima instanţă în motivarea hotărîrii a indicat că Mihailov Valeriu a fost în drept de a transmite în arendă automobilul, acesta acţionînd în baza procurii din 19 noiembrie 2004. În sensul dat, instanţa de recurs reţine că o astfel de procură lipseşte la materialele cauzei, inclusiv în copie.

Ba mai mult, instanţele nu au dat apreciere faptului că procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite reprezentantului şi că aceasta se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani, conform art. 252 şi art. 254 Cod civil. În cazul dat, avînd în vedere că procura din 19 noiembrie 2004 producea efecte juridice din data eliberării acesteia, urmează a fi stabilit faptul dacă Mihailov Valeriu a avut împuterniciri legale de a încheia contractele de „arendă” a automobilului din 03 aprilie 2002 şi din 02 ianuarie 2007 pe un termen de 4 ani şi, respectiv, de 3 ani.

Iar în caz de lipsă a unor astfel de împuterniciri din partea recurentului-reclamant, urmează de stabilit cine este totuşi proprietarul automobilului de model AVIA-31 cu n/î CBW 770. Instanţele urmau să stabilească dacă părţile contractante au realizat şi p. 3 din contractele de „arendă” din 03 aprilie 2002 şi din 02 ianuarie 2007, care expres prevăd că obiectul actului juridic se transmite în baza unui act de predare-primire. Cele menţionate denotă faptul că instanţele nu au soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC.

La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Mihailov Valeriu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihailov Valeriu împotriva ÎS ”Direcția Specializată Montare și Exploatare a Mijloacelor Tehnice de Reglementare a Circulației Auto a Poliției Rutiere” cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druță Galina Stratulat