2ra-1593/14 — Recunoasterea valabilitatii contractului de vînzare-cumparare

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Soroca (judecător Gh.Purici ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (judecători T. Duca,S.Procopciuc,A. Albu) Dosarul nr.2ra-1593/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor împotriva Elenei Ivanov privind recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului nr.44 situat în or.

Soroca str. Luceafăr 22,valabil şi retragerea vizei de reşedinţă Eleni Ivanov, a c o n s t a t a t: La 08 august 2007 Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivanov Elena în care au solicitat recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului valabil şi retragerea vizei de reşedinţă Eleni Ivanov. In motivarea cererii au reiterat că în luna iulie 2003 au convenit cu Şarco Aliona condiţiile de încheiere a contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.44 din str. Luceafărul 22, din or. Soroca, care aparţine cu drept de proprietate Elenei Ivanov. Au transmis Alionei Şarco suma de 1500 dolari SUA, totodată părţile au întocmit şi o recipisă care a confirmat faptul transmiterii banilor, iar ultima a transmis cartea de imobil, paşaportul tehnic şi cheile de la apartament.

Tot atunci, au convenit că perfectarea contractului de vînzare-cumpărare v-a fi întocmit la notar la întoarcerea în R. Moldova a Elenei Ivanov. Din momentul intrării în posesie apartamentul nr.44 din str. Luceafărul 22, or.Soroca au început îndeplinirea lucrărilor de reparaţie capitală, deoarece era în stare deplorabilă. La data stabilirii încheierii contractului de vînzare-cumpărare Ivanov Elena a invocat că costul apartamentului este unul mai mare din care motiv a mai pretins să i se mai achite o sumă de bani şi a refuzat să perfecteze la notar contractul de vînzare-cumpărare.

Pe parcursul anilor 2004-2007 au efectuat următoarele lucrări de reparaţie în apartament - schimbarea utilajului sanitar, instalarea gazoductului, instalarea sistemului de încălzire, schimbarea sistemului electric cu achitarea datoriilor pentru energia electrică folosită 1 de pîrîtă în sumă de 580 lei, cu instalarea contoarelor de energie electrică şi gaz, schimbarea conductelor de apă şi reparaţia capitală a acoperişului. Prin hotărîrea judecătoriei Soroca din 29 decembrie 2007 acţiunea înaintată de Ghimpu Tudor şi Ghimpu Lora a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 septembrie 2012 apelul declarat de Ivanov Elena s-a admis, s-a casat hotărîrea judecătoriei Soroca din 29 decembrie 2007 şi cauza a fost restituită spre rejudecare în aceiaşi instanţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 02 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă, s-a declarat valabil contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Ivanov Elena cu Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor, OCT Soroca a fost obligat să introducă modificări în registrul bunurilor imobile în privinţa apartamentului nr.44 din str. Luceafărul nr.22 or. Soroca, la capitolul proprietar şi temeiul înscrierii dreptului de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de avocatul Dorogan Nina în interesele Elenei Ivanov s-a casat hotărîrea judecătoriei Soroca şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor împotriva Elenei Ivanov privind recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului nr.44 situat în or.

Soroca str. Luceafăr 22, valabil s-a respins. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, nu a verificat obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere eronată, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Soroca din 02 septembrie 2013 urmează a fi casată. La 17 martie 2014, avocatul Dlujanschi Elic în interesele recurenţilor Ghimpu Lora şi Ghimpu Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2014, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 02 septembrie 2013. În motivarea recursului recurenţii au indicat că, decizia instanţei de apel, este vădit ilegală a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi este pasibilă casării.

Nu a constat şi nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricini dovedite prin probe veridice şi suficiente. Condiţiile privind vînzarea-cumpărarea apartamentului au fost indicate expres în recipisa întocmită şi acceptate de către părţi. Soluţia instanţei de apel este una greşită şi cu erori care încalcă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin referinţa depusă la 30 aprilie 2014 avocatul Dorogan Nina în interesele intimatului Ivanov Elena a invocat că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată litigiul fiind analizat sub toate aspectele. Instanţa de apel a corectat erorile de drept comise de către instanţa de fond. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 17 martie 2014 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 2 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că recursul declarat de avocatul Dlujanschi Elic în interesele recurenţilor 3 Ghimpu Tudor şi Ghimpu Lora nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Dlujanschi Elic în interesele recurenţilor Ghimpu Tudor şi Ghimpu Lora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4