2ra-1520/14 — Constatarea faptului care are valoare juridică

prima instanţă:V. Arnaut dosarul nr. 2ra-1520/14 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Spasova Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Spasova împotriva Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia cu privire la stabilirea faptului care are valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Spasova Elena şi menținută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 13 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 01 noiembrie 2013, Spasova Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia cu privire la stabilirea faptului care are valoare juridică.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 29 ianuarie 1996 a fost angajată în cadrul Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia în funcția de inginer cadastral. La data de 21 iunie 1996 a fost transferată în funcția de contabil-casier, cu îndeplinirea obligațiunilor inginerului cadastral cu adaos la salariu de 30 %, iar la data de 02 ianuarie 2000 a fost transferată în funcția de perceptor fiscal. Menționează că de fapt a îndeplinit obligațiunile perceptorului fiscal din 21 iunie 1996, deoarece în statele de personal ale Primăriei satului Cairaclia pînă în anul 2000 lipsea funcția de perceptor fiscal, iar în obligațiunile ei intra evidența contabililor, perceperea impozitelor și taxelor locale.

Susține că în legătură cu pensionarea sa ca funcționar public în stagiul de cotizare nu a fost inclusă perioada din 21 iunie 1996 pînă la 02 ianuarie 2000. Astfel, la data de 16 octombrie 2012, s-a adresat Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia cu o cerere privind confirmarea faptului că în perioada 21 iunie 1996 - 02 ianuarie 2000, a activat în calitate de specialist pentru perceperea fiscală, însă la cererea sa a primit refuz. 1 Solicită stabilirea faptului că în perioada 21 iunie 1996 - 02 ianuarie 2000 a activat în cadrul Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia în calitate de specialist pentru perceperea fiscală (perceptor fiscal). Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 13 iunie 2013, acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Spasova Elena și menținută hotărîrea primei instanțe. Instanțele au concluzionat că funcția de perceptor fiscal în statele de personal al Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia a fost introdusă la data de 01 ianuarie 2000, iar pînă la această dată Spasova Elena nu putea deține funcția respectivă și nu putea îndeplini obligațiunile specialistului în problemele perceperii fiscale. La 10 martie 2014, Spasova Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele cauzei și nu a dat apreciere tuturor actelor normative invocate în apel. Menționează recurenta că instanțele judecătorești eronat au concluzionat că îndeplinirea lucrului de calculare și încasare a impozitelor conform obligațiilor de funcție nu denotă că ea deținea funcția specialistului în problemele perceperii fiscale, deoarece circumstanțele cauzei au dovedit că în perioada 21 iunie 1996 - 02 ianuarie 2000 dînsa a îndeplinit funcția de perceptor fiscal, care era funcție publică, primind în acest sens şi salariul ca funcționar public. Susține că la data de 20 iunie 1996 a fost transferată în funcția de contabil-casier în locul Lidiei Caracaș (Grecova) care a fost concedată din funcția de „buhgalter- scetovod” însă care de fapt îndeplinea funcția de perceptor fiscal.

Prin dispoziția nr. 1- a din 03 ianuarie 3000, funcția pe care ea o deținea a fost numită „buhgalter-cassir- scetovod”, ceea ce atestă că în Primăria satului Cairaclia raionul Taraclia exista o eroare în denumirea funcției respective, deoarece de fapt a fost numită în funcția de specialist pentru perceperea fiscală în care a activat pînă la împlinirea vîrstei de pensionare. Afirmă că materialele cauze conțin un șir de acte ce confirmă faptul că în perioada 1996 – 2000, dînsa a deținut funcția de perceptor fiscal, însă instanțele judecătorești nu au dat apreciere tuturor circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a litigiului și eronat au considerat acțiunea neîntemeiată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Spasova Elena este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Spasova Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Spasova Elena asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Spasova Elena ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, D i s p u n e : Recursul declarat de către Spasova Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 3