3ra-593/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Uzun dosarul nr. 3ra-593/15 instanţa de apel: G. Eni V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Spasova Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Spasova Elena împotriva Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia cu privire la modificarea înscrierilor în carnetul de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 30 iulie 2013 Spasova Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia cu privire la modificarea înscrierilor în carnetul de muncă.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 29 ianuarie 1996 a fost angajată în cadrul Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia în funcţia de inginer cadastral, iar în baza dispoziţiei nr. 70 din 20 iunie 1996 a fost transferată în funcţia de contabil-casier. Totodată prin dispoziţia nr. 1-a din 03 ianuarie 2000 a fost dispusă transferarea acesteia în funcţia de perceptor fiscal. Menţionează că, din 21 iunie 1996, de fapt a îndeplinit obligaţiunile perceptorului fiscal deoarece în statele de personal ale Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia pînă în anul 2000 lipsea funcţia de perceptor fiscal, iar în obligaţiunile ei intra evidenţa contabililor, perceperea impozitelor şi taxelor locale.

1 Afirmă că, în urma adresării sale către Casa Teritorială de Asigurări Sociale raionul Taraclia pentru calcularea pensiei i s-a comunicat că dînsa nu confirmă stagiul de cotizare în serviciul public de 15 ani şi din acest motiv nu i se poate stabili pensie în calitate de funcţionar public. De asemenea a înaintat cerere către Primăria satului Cairaclia pentru modificarea dispoziţiei nr. 70 din 20 iunie 1996 şi anularea înscrierilor în carnetul de muncă la compartimentul denumirii funcţiei ocupate de Spasova Elena în perioada 21.06.1996 - 03.01.2000, însă prin scrisoarea din 09 iulie 2013 a primit refuz. Solicită obligarea Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia de a modifica înscrierea în carnetul de muncă în partea denumirii funcţiei exercitate de Spasova Elena din „contabil-casier” în „specialist în problemele perceperii fiscale, perceptor fiscal” pentru perioada activităţii la Primăria satului Cairaclia raionul Taraclia - 21.06.1996–02.01.2000.

Prin hotărîrea judecătoriei Taraclia din 29 noiembrie 2013 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prima instanţă a stabilit că, Spasova Elena în perioada 21.06.1996-02.01.2000 în fapt a exercitat funcţia de perceptor fiscal, însă în perioada nominalizată în statele de personal a Primăriei satului Cairaclia asemenea funcţie nu era prevăzută. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 martie 2014 s-a admis apelul declarat de Spasova Elena, s-a casat hotărîrea judecătoriei Taraclia din 29 noiembrie 2013 şi s-a restituit pricina la rejudecare în judecătoria Taraclia în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei urma să fie antrenată în proces Casa Naţională de Asigurări Sociale cu stabilirea statutului acesteia conform art. 63-67 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea judecătoriei Taraclia din 13 iunie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia. Prin hotărîrea judecătoriei Taraclia din 21 iulie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a constatat că, în statele de personal al Primăriei satului Cairaclia raionul Taraclia în perioada din 21-06.1996-02.01.2000 nu exista funcţia de specialist în problemele perceperii fiscale care a fost introdusă prin Hotărîrea Guvernului nr. 544 din 15 iunie 1999 cu privire la statele-tip ale aparatului primăriilor şi Hotărîrea Guvernului nr. 901 din 29 august 2000 cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Spasova Elena şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Taraclia din 21 iulie 2014. La data de 10 martie 2015 Spasova Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. 2 În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel deoarece instanţele de judecată au interpretat eronat legea şi nu au dat o apreciere probelor anexate la materialele cauzei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel deoarece instanţele de judecată au interpretat eronat legea şi nu au dat o apreciere probelor anexate la materialele cauzei sunt declarative or, instanţele inferioare au apreciat probele în strictă conformitate cu regulile instituite la art. 130 din Codul de procedură civilă şi au aplicat la caz actele normative în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice de muncă în spiritul principiului acţiunii legii în timp.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Spasova Elena ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Spasova Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4