2ra-1523/14 — Încasarea sumei şi penalităţii

prima instanţă – M. Malanciuc dosarul nr. 2ra-1523/14 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bagrin împotriva lui Eugeniu Cojocaru cu privire la încasarea sumei și penalității împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 17 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 15 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 martie 2012, Andrei Bagrin, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eugeniu Cojocaru cu privire la încasarea sumei și penalității.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 noiembrie 2010 Eugeniu Cojocaru a încheiat cu Andrei Bagrin contractul de împrumut nr. 20101028/1, în baza cărui ultimul i-a dat cu împrumut pârâtului suma de 22080 USD, care a fost primită de acesta în aceiaşi zi. Menționează că conform pct. 3.1. din contract, la expirarea a şase luni din momentul acordării împrumutului, împrumutatul urma să înceapă a restitui suma împrumutătorului. În celelalte şase luni rămase din termenul împrumutului, împrumutatul urma să restituie întreaga sumă a împrumutului în rate lunare egale. Ratele lunare urmau a fi achitate până în ultima zi a lunii. Afirmă că la 24 noiembrie 2011 a înaintat pârâtului o somaţie, solicitând achitarea datoriei şi a penalităţii de întârziere în termen de 7 zile, care fost recepţionată la 28 noiembrie 2011, însă aceasta a fost ignorată.

Invocă că Eugeniu Cojocaru nu şi-a onorat obligaţiile şi nu a achitat nimic din suma datorată în mărime de 22080 USD. Susține că conform pct. 4.2. din contract, în cazul în care împrumutatul nu va restitui împrumutul în termenul prevăzut de contract, acesta este obligat la achitarea unei penalităţi în mărime de 0,1 % din suma împrumutului pentru fiecare zi de întârziere, respectiv, mărimea penalităţii la data de 14 martie 2012 constituia suma de 3760 USD. Mai indică că pentru reprezentare şi asistenţă juridică în prezenta cauză Andrei Bagrin a achitat suma de 2000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria EN nr. 650567 din 19 martie 2012, iar taxa de stat achitată la depunerea acțiunii este de 9220 lei.

Solicită încasarea din contul lui Eugeniu Cojocaru în beneficiul lui Andrei Bagrin a sumei datorate în mărime de 22080 USD, a penalităţii în mărime de 3760 USD şi a sumei de 11220 cu titlu de cheltuieli de judecată (2000 lei pentru asistenţă juridică şi 9220 taxa de stat). Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 29 august 2012 pricina a fost strămutată spre examinare după competență la Judecătoria Ciocana mun. Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 14 septembrie 2012 procesul a fost suspendat și dosarul remis Curții de Apel Chișinău pentru soluționarea conflictului de competență jurisdicțională. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012 a fost constatată competenţa Judecătoriei Ungheni la judecarea în fond a pricinii și pricina a fost remisă spre judecare în fond la Judecătoria Ungheni.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 15 iulie 2013 a fost admisă acțiunea, încasat din contul lui Eugeniu Cojocaru în beneficiul lui Andrei Bagrin datoria în sumă de 22080 dolari SUA, penalitatea în mărime de 3760 dolari SUA, iar în total 25840 dolari SUA, echivalent în lei la ziua executării hotărârii, cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 2000 lei și taxa de stat în mărime de 9220 lei, iar în total 11220 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel declarată de către avocatul Vasile Bobeică în interesele lui Eugeniu Cojocaru și menținută integral hotărârea primei instanțe. La 17 februarie 2014 Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești cu remiterea cauzei pentru soluționare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală. Susține că Curtea de Apel Bălți la emiterea deciziei recurate s-a bazat pe probe inadmisibile, recurentul considerând că a fost interpretată în mod eronat legea, conform art. 432 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. d) CPC, astfel fiind comisă încălcarea esenţială a normelor de drept material.

Afirmă că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt un exemplu al încălcării grave a dreptului părților în proces, deoarece la 12 iunie 2013 prin intermediul faxului, avocatul recurentului, Vasile Bobeică a trimis cererea de amânare prin care a solicitat amânarea şedinţei preconizate la 13 iunie 2013 pentru o altă dată, zilele libere fiind stipulate în contextul acesteia, însa instanţa a amânat şedinţa pentru o altă zi care nu era stipulată în cerere, pentru 15 iunie 2013. Menționează că ulterior avocatul recurentului, Vasile Bobeică, a mai trimis o cerere de amânare prin intermediul faxului, dat fiind că era încadrat într-o altă serie de şedinţe preconizate anterior, solicitând amânarea şedinţei pentru zilele libere numerotate în contextul acesteia, fiind solicitate una din zilele care se cuprind între 22 august 2013 – 25 septembrie 2013, însă instanţa iarăși a ignorat cerinţele recurentului și a emis hotărârea la 15 iulie 2013 fără participarea recurentului și a reprezentantului acestuia, astfel fiind grav violate drepturile ultimilor prin prisma art. 56 alin. (1) CPC.

Invocă că pe tot parcursul examinării s-a creat o impresie ca în mod vădit procesul este ocolit de către instanţa de recurent, pentru tergiversarea acestuia, astfel lipsindu-l de posibilitatea de a demonstra circumstanţele cauzei, a contrapune cerinţele intimatului cu probe și martori. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 10 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorilor de însoţire anexate (f. d. 137-139). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 17 februarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Este neîntemeiat şi argumentul invocat în cererea de recurs cu privire la examinarea cauzei în prima instanţă în lipsa lui Eugeniu Cojocaru şi a reprezentantului său, deoarece după cum rezultă din materialele dosarului, cauza în prima instanţă a fost amânată de mai multe ori, inclusiv şi la cererile reprezentantului recurentului (din 23 ianuarie 2013, 23 mai 3013, 13 iunie 2013), cu înştiinţarea ulterioară atât a lui Eugeniu Cojocaru, cât şi a reprezentantului acestuia – avocatul Vasile Bobeică despre data, ora şi locul examinării cauzei (18 februarie 3013, 13 iunie 2013, 15 iulie 2013), însă, la şedinţele stabilite ultimii nu se prezentau, solicitând repetat amânarea şedinţei de judecată. Astfel, este cert că atât Eugeniu Cojocaru, cât şi avocatul său, contrar prevederilor art. 56 alin. (3) CPC, nu s-au folosit cu bună-credinţă de drepturile sale, în mod vădit tergiversând examinarea cauzei în fond.

Folosirea cu rea-credinţă de drepturile sale şi tergiversarea intenţionată a examinării cauzei se demonstrează şi prin faptul că deşi, procedură examinării cauzei în ordine de apel constituie o prelungire a examinării fondului cauzei, unde părţile pot prezenta probe şi înainta demersuri, nici apelantul Eugeniu Cojocaru şi nici reprezentatul său, care au fost înştiinţaţi în mod legal despre data, ora şi locul judecării cauzei în ordine de recurs pentru 17 decembrie 2013, în şedinţa de judecată nu s-au prezentat, pentru a prezenta probele şi demersurile corespunzătoare în susţinerea poziţiei sale, dar avocatul Vasile Bobeică a solicitat examinarea apelului în lipsa lui. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Eugeniu Cojocaru, reprezentat de avocatul Vasile Bobeică se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari