2ra-1275/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Ștefan Vodă (jud.I.Nașco) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bender (jud. Gr.Druguș, S.Vrabii, E.Secrieru) Dosarul nr. 2ra-1275/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecători Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ecin Andrei împotriva deciziei din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bender adoptate în cauza civilă la cererea Direcției Producție ”Apă Canal” Ștefan Vodă împotriva lui Ecin Andrei privind încasarea sumei a c o n s t a t a t: La data de 01.11.2012, Direcția Producție ”Apă Canal” Ștefan Vodă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ecin Andrei privind încasarea sumei.

În motivarea cererii s-a indicat că, în conformitate cu pct. pct. 46,47,49,97 al Regulamentului privind folosirea sistemelor comune de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.656 din data de 27.05.202, art.12, alin.(4), (5) al Legii nr.913 din data de 30.03.2003 condominiului în fondul locativ, părțile au încheiat la data de 01.01.2009 contractul nr.752 conform căruia reclamantul s-a obligat să furnizeze apa potabilă, să ev acueze apele uzate și să deservească sistemul ingineresc din subsoluri și etajele tehnice, iar Ecin Andrei urma să achite lunar serviciile recepționate. A mai indicat reclamantul că, și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dar pîrîtul nu achită serviciile de care a beneficiat acumulînd o datoriei în sumă de 697,64 lei pe care a solicitat să fie încasată de la acesta și cheltuielile de judecată, precum și să fie obligat Ecin Andrei să încheie contract direct cu furnizorul.

Prin hotărîrea din data de 11.07.2013 a judecătoriei Ștefan Vodă, cererea de chemare în judecată a fost admisă și s-a încasat de la Ecin Andrei datoria în sumă de 697,64 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei și s-a obligat Ecin Andrei să încheie contract de prestare a serviciilor de alimentare cu apă, recepționare a apelor uzate și deservirea tehnică a sistemelor inginerești și de transportare a deșeurilor menajere. Prin decizia din data de 20.10.2013 a Curții de Apel Bender a fost admis apelul lui Ecin Andrei și s-a modificat parțial hotărîrea din data de 11.07.2013 a judecătoriei 1 Ștefan Vodă micșorînd suma încasată de la Ecin Andrei pînă la 665,04 lei. În rest hotărîrea a fost menținută.

La data de 06.02.2014, Ecin Andrei a depus recurs. În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel și fond greșit au aplicat normele de drept material. După depunerea cererii de chemare în judecată reclamantul a anexat la cerere materialele care confirmă prestarea serviciilor de deservire tehnică a sistemelor inginerești a blocului de pe str.31 august 18, or.Ștefan Vodă. La prima ședință de judecată, indică recurentul, urma să prezinte o referință conform art.185 CPC, a cărei depunere este obligatorie, cerință pe care instanța de judecată a ignorat-o. De asemenea, în ședințele de judecată a solicitat audierea cărorva martori, solicitare care a fost de asemenea ignorată de instanța de judecată.

În ședința Curții de Apel Bender a solicitat să fie anexate la materialele dosarului careva înscrisuri care conțineau semnăturile locatarilor, care instanța de apel le-a respins indicînd că, nu se cunoaște circumstanțele obținerii lor. Prin aceste acțiuni a instanței de fond și apel, indică recurentul că i s-au încălcat drepturile procedurale stabilite în art.56 CPC. A mai indicat recurentul că, instanța de fond s-a referit la Legea nr.913 din data de 30.03.2000 și Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, dar nu a ținut cont că, conform acestor norme tariful a fost stabilit în sumă de 0,30 lei pentru metru pătrat și reeșind din faptul că, casa în care locuiește recurentul nu dispune de un etaj tehnic, indică acesta, tariful urma să fie calculat în sumă de 0,15 lei pentru metru pătrat, datoria constituind astfel 332,52 lei.

A mai indicat recurentul că, deși Curtea de Apel Bender a micșorat cuantumul datoriei, aceasta nu a luat în considerație micșorarea și cheltuielilor de judecată proporțional sumei admise în conformitate cu art.94 CPC. Astfel, indică recurentul, au fost comise de către instanța de apel erori materiale și procedurale. La data de 08.04.2014 Direcția Producere ”Apă Canal” Ștefan Vodă a depus referință la cererea de recurs. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele 2 de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ecin Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ecin Andrei împotriva deciziei din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bender. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 3