2ra-1492/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: E. Grumeza dosarul nr. 2ra-1492/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Feodora Vasilciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Feodorei Vasilciuc împotriva Şcolii sportive specializate pentru copii şi juniori rezerve olimpice de probe pe apă cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Feodora Vasilciuc, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 08 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 20 mai 2013, Feodora Vasilciuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Şcolii sportive specializate pentru copii şi juniori rezerve olimpice de probe pe apă cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a activat peste 48 de ani în calitate de antrenor în cadrul Şcolii sportive specializate pentru copii şi juniori rezerve olimpice de probe pe apă. Susţine că din cauza unei situaţii de conflict între ea şi directorul şcolii, Andrei Maslovschii, ce a avut loc câţiva ani în urmă, îndeplinirea obligaţiilor sale de serviciu a devenit tot mai dificilă, astfel, sub diferite pretexte şi presiuni, directorul şcolii a încercat să o influenţeze să plece deja la pensie. La 19 martie 2013, fiind chemată în biroul directorului şcolii, i-a fost comunicat faptul că contractul individual de muncă va fi desfăcut din motiv că ea l-a înjosit şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă elevului său, Oleg Covalciuc.

Ulterior, prin ordinul pârâtei nr. 8-k din 18 martie 2013 contractul individual de muncă încheiat cu ea a fost desfăcut în baza art. 86 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, pentru aplicarea violenţei fizice şi psihice faţă de discipolul său. Afirmă că ea nu a fost de acord cu ordinul menţionat şi a refuzat să-l semneze. Invocă că între ea şi elevul său, Oleg Covalciuc a avut loc un conflict din motiv că acesta era leneş, deseori nu mergea să facă duş înainte de a începe antrenamentul şi nu făcea calitativ antrenamentul. De asemenea, el avea un comportament agresiv faţă de antrenor şi de ceilalţi elevi, exprimându-se cu cuvinte necenzurate atît în adresa sa, cît şi în adresa elevilor, însă ea nu l-a înjosit şi nu i-a aplicat lovituri.

Mai invocă că cazul, care a avut loc la 02 martie 2013, este unul inventat de către directorul şcolii, care avea ca scop concedierea sa. Consideră că ordinul pârâtei nr. 8-k din 18 martie 2013 este neîntemeiat, deoarece faptul încălcării disciplinei muncii nu a avut loc în realitate, iar ordinul de concediere nu corespunde formei şi conţinutului obligatoriu stabilit de Regulamentul nr. 01 din 10 ianuarie 1997 al Departamentului de Statistică al RM. La fel, consideră că ordinul pârâtei nr. 8-k din 18 martie 2013 este un ordin de concediere, însă în textul scris a fost indicat faptul că se desface contractul individual de muncă, fără a fi indicat numărul şi data contractului individual de muncă.

Prin urmare, solicită anularea ordinului pârâtei nr. 8-k din 18 martie 2013 cu privire la concediere, încasarea de la pârâtă a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 6000 lei, a sumei de 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, Feodora Vasilciuc şi-a concretizat pretenţiile, solicitând anularea ordinului pârâtei nr. 8-k din 18 martie 2013 cu privire la concediere, încasarea de la pârâtă a salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 25515 lei, a sumei de 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 08 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Feodora Vasilciuc, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă. La 04 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Feodora Vasilciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta Feodora Vasilciuc, în motivarea recursului, a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a dat o apreciere unilaterală declaraţiilor şi probelor prezentate de către părţi, neasigurând contradictorialitatea acestora, apreciind critic doar probele prezentate de către ea şi recunoscând probele prezentate de intimată.

Menţionează că instanţa de apel incorect a concluzionat că ea a invocat în cererea de chemare în judecată doar relaţiile ostile dintre ea şi angajator, însă nu şi situaţia concretă cu discipolul, Oleg Covalciuc, deoarece atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în şedinţa de judecată, ea s-a axat pe conflictul, care a avut loc cu elevul Oleg Covalciuc, prezentând în acest sens probe pertinente. La fel, consideră că este lipsită de temei afirmaţia instanţei de apel precum că dacă între angajator şi ea ar fi existat relaţii ostile, atunci angajatorul nu ar fi încheiat contractul individual de muncă după pensionarea sa, deoarece angajatorul a încheiat cu alţi colegi pensionari contractul pe un termen de 2 ani, pe când cu ea - pe termen de un an.

Susţine că instanţa de apel a concluzionat că aplicarea violenţei fizice faţă de elevul Oleg Covalciuc s-a confirmat prin materialele cauzei şi depoziţiile martorilor, însă instanţa a ajuns la această concluzie bazându-se exclusiv pe probele prezentate de către intimată, astfel, ignorând probele prezentate de către ea. Afirmă că instanţa de apel a apreciat critic declaraţiile copiilor audiaţi ca martori, deoarece aceştia erau discipolii săi şi au putut fi influenţaţi, iar faptul că Dmitri Nicolaev şi Veaceslav Mocanu sunt subalternii nemijlociţi ai angajatorului, instanţa nu a apreciat critic declaraţiile acestora. Invocă că instanţa de apel, concluzionând că ea, anterior, a fost sancţionată disciplinar pentru comportamentul antipedagogic, greşit a reţinut ca probă un ordin de sancţionare, efectele căruia au fost stinse deja demult.

Prin referinţa depusă la 16 aprilie 2014 Şcoala sportivă specializată pentru copii şi juniori rezerve olimpice de probe pe apă a solicitat de a considera recursul inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Feodora Vasilciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Feodorei Vasilciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Feodorei Vasilciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi