2rac-176/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă : A. Gafton dosarul nr. 2rac-176/14 instanţa de apel : B. Bîrcă, M. Ciugureanu, M. Moraru DECIZIE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Spivan” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 261 împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Spivan” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Spivan” şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 24 aprilie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 10 septembrie 2012, CCL nr. 261 a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Spivan” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de antrepriză nr.21 din 16 aprilie 2008, SRL „Spivan”, în calitate de antreprenor, și-a asumat obligația de executare a lucrărilor de construcție la rețelele de gaze ce aparțin Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 261. Potrivit actului de predare a lucrărilor de construcție la rețelele de gaze, pârâtul a executat lucrări pentru care a suportat cheltuieli în sumă de 240031,13 lei.

Menționează că conform prevederilor pct. 6 al contractului, CCL nr. 261 şi-a asumat obligația de plată a lucrărilor de executare conform actului de executare a lucrărilor, prin compensarea costului utilajului cazangeriei în valoare de 360000 lei, care urma să fie transmisă SRL „Spivan” în contul lucrărilor executate. Afirmă că, în vederea onorării obligațiilor contractuale, a transmis SRL „Spivan” utilajul cazangeriei, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal de predare- primire. Dat fiind faptul că prețul utilajului cazangeriei depășește costul lucrărilor 1 executate, pârâtul urma să achite diferența de preț în mărime de 119968,87 lei, însă prin ordinele de plată nr.123 din 30 decembrie 2011 şi nr.57 din 20 martie 2012, SRL „Spivan” a achitat doar suma de 20000 lei, datoria restantă fiind de 99968,87 lei.

Susține că, conform prevederilor art. 619 al Codului civil, SRL „Spivan” urmează să-i achite și o dobîndă de întîrziere la plata sumei datorate care conform calculului efectuat constituie 5126 lei. Invocă reclamantul că, în vederea soluționări litigiului pe cale amiabilă la 25 iulie 2012, a înaintat pârâtului o pretenție privind achitarea benevolă a datoriei acumulate şi a dobânzii de întârziere, însă ultimul nu a reacționat la pretenția înaintată, și nu a achitat suma datorată și dobânda de întârziere. Solicită admiterea acțiunii cu încasarea din contul SRL „Spivan” a datoriei în mărime de 99968,87 lei, dobînzii de întârziere în mărime de 5256 lei și cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 24 aprilie 2013, acțiunea a fost admisă și încasat din contul SRL „Spivan” în beneficiul Cooperativei de Construcție Locativă nr. 261 datoria contractuală în mărime de 99968,87 lei, dobânda de întârziere în mărime de 3156,75 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3156,75 lei, iar în total suma de 108381,62 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Spivan” şi menținută hotărârea primei instanțe. La 28 ianuarie 2014, SRL „Spivan” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești emise, considerându-le neîntemeiate şi pasibile anulării. Afirmă că conform pct.6 a contractului de antrepriză nr.21 din 16 aprilie 2008, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.261 şi-a asumat obligația de plată a lucrărilor executate de dânsul, în mărime de 360000 lei, conform acului de executare, prin compensarea costului lucrărilor executate cu transmiterea cazangeriei în valoare de 240031,13 lei, iar diferența trebuia să fie compensată de către intimat prin achitare. Însă, CCL nr. 261 nu a transmis utilajul menționat și nu i-a achitat pentru executarea lucrărilor, datoria CCL nr. 261 la moment constituind suma de 360000, la evidență contabilă ne fiind recepționate careva facturi.

Susține recurentul că executările conform contractului de antrepriză au fost efectuate în mod deplin și CCL nr. 261 a semnat actul de executare a lucrărilor, însă nu a transmis către SRL „Spivan” . În cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul că CCL nr. 261 nu a prezentat careva facturi fiscale ce ar confirma transmiterea utilajului (cazangeriei), ceea ce confirmă că de fapt utilajul nu a fost transmis SRL „Spivan” ca urmare a executării lucrărilor prevăzute de contractul de antrepriză. Menționează că deoarece prețul lucrărilor efectuate în baza contractului de antrepriză nu a fost achitat, la moment CCL nr. 261 are datorii față de SRL „Spivan”. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care 2 urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, CCL nr. 261 a solicitat încasarea de la SRL „Spivan” a datoriei în mărime de 99968,87 lei dobînzii de întîrziere în mărime de 5256 lei și cheltuielilor de judecată. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia integral.

Judecând apelul declarat de către SRL „Spivan”, instanţa de apel reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs constată că în baza contractului de antrepriză nr. 21 din 16 aprilie 2008 SRL „Spivan” în calitate de antreprenor și-a asumat obligația de executare a lucrărilor de reconstrucție la rețelele de gaze ce aparțin CCL. nr. 261 (f.d. 4) Conform pct. 6 al contractului de antrepriză CCL nr. 261 și-a asumat obligația de plată a lucrărilor executate conform actului de executare a lucrărilor prin transmiterea utilajului - cazangeriei în valoarea de 360 000 lei care urma a fi transmis SRL „Spivan” în contul lucrărilor executate cu compensare costului utilajului.

După cum rezultă din conţinutul Actului de predare, SRL „Spivan” a efectuat lucrări de reconstrucție la rețelele de gaze ce aparține CCL nr. 261 în valoare totală de 240 031,13 lei (6-15). La fel, actele cauzei atestă că în contul plății lucrărilor efectuate, conform pct. 6 al contractului de antrepriză nr. 21 din 16 aprilie 2008, CCL nr. 261 a transmis iar SRL „Spivan” a primit utilajul - cazangerie în valoare de 360 000 lei, fapt ce se confirmă prin Procesul-verbal de primire-predare a utilajului cazangeriei (f.d. 5), SRL „Spivan”, urmînd să compenseze costul utilajului în mărime de 119 968,87 lei. Conform art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Iar, reieșind din prevederile art. 575 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea ei, iar debitorul este îndreptăţit să o execute oricînd. La caz, se constată că prin bonurile de plată nr. 123 din 03 decembrie 2011 și nr. 57 din 20 martie 2012, SRL „Spivan” a transferat pe contul CCL nr. 261 doar suma de 20 000 lei, diferența de 99 968,87 lei rămînînd nerestituită. Conform prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară. Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 3 Prin urmare, raportând prevederile legale enunţate la circumstanţele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare temeinic şi legal au dispus încasarea de la SRL „Spivan” a datoriei în mărime de 99 968,87 lei.

În cazul dat nu au relevanţă afirmaţiile recurentului precum că nu a primit utilajul de la CCL nr. 261, cît şi faptul că în cadrul examinării cauzei intimatul nu a prezentat instanței facturi fiscale ce ar confirma transmiterea utilajul – cazangeria în valoare de 360 000 lei, deoarece conform Procesului-verbal de predare-primire a utilajului cazangeriei SRL „Spivan” contrasemnătură a primit utilajul conform contractului nr. 21 din 16 aprilie 2008, iar la data de 30 decembrie 2011 și 20 martie 2012, a transferat pe contul beneficiarului CCL nr. 261 suma de 20 000 lei (f.d.2, 16- 17). Sunt neîntemeiate și argumentele recurentului şi cu referire la faptul că la moment CCL nr. 261 are datorii față de SRL „Spivan”, care s-au acumulat prin neachitare costului lucrărilor efectuate conform contractului de antrepriză, or acestea sunt declarative și contravin circumstanțelor cauzei și înscrisurilor din dosar.

Totodată, Colegiul conchide că instanțele judecătorești corect au reținut la caz relevanţa prevederilor art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Astfel, dat fiind faptul că SRL „Spivan” având obligaţia de a compensa diferența dintre valoarea utilajului și costul lucrărilor efectuate în baza contractului de antrepriză, nu şi-a executat integral această obligaţie, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere, instanțele judecătorești justificat au admis și cerințele CCL nr. 261 cu privire la încasare dobînzii în mărime de 5256 lei.

De altfel, instanţa de recurs găseşte drept întemeiate şi soluţia instanțelor cu privire la admiterea pretenţiilor CCL nr. 261 de încasare a cheltuielilor de judecată în mărime de 3156,75 lei. În susţinerea soluţiei date instanţa de recurs reţine atît prevederile art. 94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată, cît şi prevederile art.96 CPC, potrivit cărora instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. 4 Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Spivan”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2013 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 261 împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Spivan” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva 5