2r-457/14 — Decăderea din dreptul la succesiune

prima instanţă A. Cucerescu dosarul nr.2r-457/14 instanţa de apel T. Duca A. Albu D. Puşca DECIZIE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Nicolai Pouh, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Pouh împotriva lui Alexandru Buliga, Anatol Buliga, Liubovi Dzintras cu privire la decăderea din dreptul la succesiune, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Nicolai Pouh, c o n s t a t ă: La 29 ianuarie 2013, Nicolae Pouh a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Buliga, Anatol Buliga, Liubovi Dzintras cu privire la decăderea din dreptul la succesiune.

În motivarea acţiunii Nicolai Pouh a indicat că după decesul mamei sale Maria Pouh la 10 iunie 2012, unicii moştenitori au rămas el, sora sa Liubovi Dzintars şi sora sa Mărgărita Buliga, care la fel a decedat la 01 iunie 2005 şi este reprezentată de fii săi Buliga Alexandru şi Buliga Anatol. Susţine că toată viaţa a îngrijit de mama lor Maria Pouh, care era invalid de gradul I şi zăcea la pat. Toate cheltuielile legate de întreţinerea mamei, reparaţia casei, medicamente şi alte cheltuieli le-a suportat. Cu toate că nepoţii Anatol şi Alexandru Buliga au înregistrare în această gospodărie însă n-au ajutat niciodată cu nimic, mai mult ca atît furau de acasă şi creau neplăceri mamei, după ce era nevoit s-o interneze în spital.

Mai menţionează că sora Liubovi Dzintras locuieşte în Federaţia Rusă şi niciodată nu a contribuit la întreţinerea mamei, eschivându-se cu rea credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a mamei. La fel sus-numiţii moştenitori n-au fost nici la înmormântare, iar toate cheltuielile legate de înmormântare le-a suportat ea. Despre faptul că pârâţii sunt succesori şi doresc moştenire a aflat când s-a adresat la notar pentru a accepta succesiunea. Prin urmare, cere Nicolae Pouh recunoaşterea pârâţilor Alexandru Buliga, Anatol Buliga şi Liubovi Dzintras ca succesori nedemni, încasarea cheltuielilor de judecată şi anume cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei şi a taxei de stat în sumă de 100 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2013 acţiunea lui Nicolae Pouh a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 La 19 februarie 2014, Nicolae Pouh a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe din 24 decembrie 2013, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 a fost restituită cererea ce apel depusă de Nicolai Pouh în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) CPC. La 26 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Nicolai Pouh a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, repunerea în termen, casarea încheierii instanţei de apel cu restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului.

Recurentul Nicolai Pouh în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a interpretat eronat legea. Menţionează că nu a solicitat repunerea în termen a apelului deoarece era plecat la lucru în alt raion şi cererea de apel a întocmit-o singur, renunţînd la serviciile avocatului, fiind convins că cererea de apel a depus-o în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Pe parcursul judecării pricinii s-a stabilit că Nicolae Pouh a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Buliga, Anatol Buliga, Liubovi Dzintars cu privire la decăderea din dreptul la succesiune. Prima instanţă judecînd pricina prin hotărîrea din 24 decembrie 2013 a respins acţiunea lui Nicolae Pouh ca fiind neîntemeiată. Prin cererea din 18 ianuarie 2014 Nicolae Pouh a solicitat instanţei de fond întocmirea hotărîrii integrale. Hotărîrea integrală a fost expediată participanţilor la proces prin poştă la 03 februarie 2014 şi 04 februarie 2014. La 19 februarie 2014, Nicolae Pouh a declarat apel împotriva hotărîrii menţionate, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În cererea de apel apelantul nu a solicitat repunerea în termenul de apel. Din actele pricinii s-a stabilit că instanţa de apel, prin încheierea din 05 martie 2014, a restituit cererea de apel ca fiind depusă înafara termenului legal. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

3 S-a stabilit că, prima instanţă a pronunţat dispozitivul hotărîrii la data de 24 decembrie 2013, iar Nicolae Pouh la 19 februarie 2014 a depus cererea de apel, adică cu omiterea termenului de declarare a apelului, fără a solicita repunerea în termen al acestuia. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că apelul a fost depus în termenul prevăzut de lege deoarece hotărîrea primei instanţe a recepţionat-o la 05 februarie 2014, or, termenul declarării apelului se calculează nu de la momentul comunicării hotărîrii redactate, dar de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Mai mult, din materialele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 24 decembrie 2013 rezultă cu certitudine că Nicolae Pouh a fost prezent la data pronunţării dispozitivului hotărîrii primei instanţe şi la 26 decembrie 2013 instanţa de fond le-a expediat părţilor copia dispozitivului hotărîrii pronunţate (f.d. 163, 169-174). Aşa fiind, este cert că recurentul, având la cunoştinţă despre conţinutul dispozitivului hotărîrii pronunţate la 24 decembrie 2013, precum şi de termenul de atac al acesteia, astfel acesta trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de ultimul, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Este cert faptul că recurentul Nicolae Pouh a declarat apel la 19 februarie 2014, adică cu omiterea termenului de aproape o lună, cu toate acestea apelantul nu a solicitat repunerea în termen. Prin urmare, instanţa de apel corect a concluzionat că recurentul-apelant Niclae Pouh a omis termenul de declarare a apelului şi nici n-a solicitat repunerea în termen a apelului. Instanţa de recurs reţine că o aşa cerere recurentul urma să depună la instanţa de apel care efectuează actul de procedură cu prezentarea probelor pertinente şi veridice, ce ar confirma că a fost în imposibilitate de a depune cererea de apel în termenul stabilit de lege. Or, în cazul din speţă recurentul n-a respectat această procedură legală.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a restituit cererea de apel depusă Nicolae Pouh, ca depusă în afara termenului legal. Argumentele invocate de către ultimul în cererea de recurs nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate şi nu au suport legal. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazurile Ceachir contra Moldovei (cererea nr. 11712/04 din 15 ianuarie 2008), Melnic contra Moldovei (nr. 6923/03 din 14 noiembrie 2006), în care s-a constatat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile părţilor la un proces echitabil.

4 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Pouh. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Pouh împotriva lui Alexandru Buliga, Anatol Buliga, Liubovi Dzintras cu privire la decăderea din dreptul la succesiune.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadă Ion Corolevschi