2ra-1386/14 — Declararea nulă a clauzei contractuale şi încasarea sumei

prima instanţă – A. Us dosarul nr. 2ra-1386/14 instanţa de apel – D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Arhimanagement” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Euro Mansarde” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Lozan şi Sergiu Lozan împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Arhimanagement” şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Euro Mansarde” cu privire la declararea nulă a clauzei contractuale şi încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Arhimanagement” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Euro Mansarde” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 noiembrie 2012 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 05 octombrie 2012, Natalia Lozan şi Sergiu Lozan au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” cu privire la declararea nulă a clauzei contractuale şi încasarea sumei. În motivarea acţiunii au indicat că la 08 iulie 2011 între Natalia Lozan şi SRL „Arhimanagement”, reprezentat de SRL „Euro Mansarde” în persoana administratorului Vasile Munteanu, a fost încheiat contractul nr. EM-08/07-05 privind investiţia în construcţia spaţiului locativ, obiectul căruia fiind apartamentul tip mansardă, amplasat pe bd.

Traian, blocul nr. 7/1 etajul 6, cu o suprafaţă de 57,65 m2, cu preţul de vânzare 40300 EURO. Menţionează că urmare a raportului juridic menţionat în conformitate cu pct. 5.2.3. din contract, la 15 mai 2012 SRL „Arhimanagement”, reprezentat de administratorul Adrian Marciuc pe de o parte şi de Natalia Lozan pe de altă parte, a fost semnat actul nr. 9 de predare-primire în proprietate a apartamentului nr. 45M din blocul locativ de pe bd. Traian 7/1, nr. cadastral 0100112.158.01.109 cu suprafaţa de 54,1 m2, în baza căruia a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra locuinţei (proprietari Natalia Lozan şi Sergiu Lozan). Prin semnarea actului de predare-primire 1 nr. 9, pârâtul a recunoscut faptul că angajându-se prin contract de a transmite suprafaţa de 57,65 m2, însă a transmis doar 54,1 m2 (mai puţin cu 3,55 m2).

Afirmă că pârâtul înregistrând proiectul apartamentului la ÎS „Cadastru” la 27 mai 2011, l-a înregistrat cu suprafaţa totală de 57,1 m2 (conform anexei), iar la 08 iulie 2011, a semnat contractul de investiţii cu indicarea în el a suprafeţei de vânzare de 57,65 m2 (cu 0,55 m2 mai puţin). Mai indică că la 31 iulie 2012 s-a adresat SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” cu cerere prealabilă. Astfel, conform răspunsului SRL „Euro Mansarde”, diferenţa de suprafaţă rezidă din calcularea ei de 57,65 m2 conform pct. 1.1.6.

din contract (care stabileşte că în cazul aplicării de către Oficiul Cadastral Teritorial a cărorva coeficienţi de calculare a suprafeţei, suprafaţa de bază pentru efectuarea decontărilor între părţi este suprafaţa totală de vânzare fără aplicarea coeficienţilor respectivi), iar calcularea suprafeţei de 54,1 m2 (suprafaţa conform actului de predare-primire nr. 9 de predare-primire în proprietate a apartamentului nr. 45M) este cu aplicarea coeficienţilor ÎS „Cadastru”. Consideră că pârâtul prin pct. 1.1.6. din contract, a încercat să justifice îmbogăţirea neîntemeiată, deoarece norma imperativă stabilită în Anexa nr. 2 obligatorie din CHиП 2.08.01-89, aprobat prin ordinul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului nr. 40 din 02 august 2008 stabileşte procedura obligatorie de calculare a suprafeţelor apartamentelor (suprafaţa de 54,1 m2 este stabilită conform acestor norme).

Susţine că clauza stabilită în pct. 1.1.6. din contract contravine normei imperative şi respectiv este nulă. Mai indică că conform punctului 4.6. din contract, la apariţia unor divergenţe între părţi privind suprafaţa totală de facto (care este de 54,1 m2 conform actului nr. 9 de predare-primire în proprietate a apartamentului) şi suprafaţa totală de vânzare a apartamentului (conform pct. pct. 1.1.6. şi 1.1.3. din contract este de 57,65 m2) cu mai mult de 1 metru pătrat, suprafaţa totală de vânzare a apartamentului, indicată în pct. 1.1.3. din contract se supune corectării proporţional cu abaterile constatate. Menţionează că Nataliei Lozan urmează să i se transmită suprafaţa de 57,65 m2, pe când i s-a transmis de facto, conform actului nr. 9 doar 54,1 m2.

De asemenea, afirmă că reieşind din prevederile contractului, SRL „Arhimanagement” este obligată să restituie Nataliei Lozan şi lui Sergiu Lozan diferenţa de preţ reieşind din suprafaţa promisă şi suprafaţa transmisă de fapt conform calculelor: 40300 EURO (preţul achitat pentru apartament) ÷ 57,65 m2 (suprafaţa apartamentului conform contractului) = 699 EURO (costul unui metru pătrat); 57,65 m2 (suprafaţa apartamentului conform contractului) – 54,1 m2 (suprafaţa apartamentului conform actului nr. 9 de predare-primire în proprietate a apartamentului) = 3,55 m2 (suprafaţa pentru care urmează efectuarea recalculului) x 699 EURO (costul unui metru pătrat) = 2481,45 EURO (suma care urmează a fi restituită investitorului).

Solicită declararea nulă a clauzei contractuale stabilită în pct. 1.1.6. din contractul nr. EM-08/07-05 din 08 iulie 2011 privind investiţia în construcţia spaţiului locativ, încasarea în mod solidar de la pârâți a sumei de 2481,45 EURO ce reprezintă diferenţa de preţ a spaţiului locativ şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012 a fost admisă acţiunea şi încasat în mod solidar de la SRL „Arhimanagement” şi SRL 2 „Euro Mansarde” în beneficiul Nataliei Lozan şi Sergiu Lozan suma de 2481,45 EURO, taxa de stat în mărime de 1200 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 8000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 a fost respins demersul avocatului Dorel Rusu, reprezentant al SRL „Arhimanagement” privind dispunerea efectuării expertizei asupra apartamentului nr. 45M din bd.

Traian 7/1 mun. Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 pricina a fost ridicată de la examinare în ordine de apel şi expediată la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău pentru examinarea pretenţiei privind declararea nulităţii clauzei contractuale prevăzută la pct. 1.1.6. din contractul nr. EM-08/07-05 din 08 iulie 2011 privind investiţia în construcţia spaţiului locativ. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respinsă cererea reprezentantului SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” de recuzare a judecătorului Elena Cobzac. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 octombrie 2013 a fost admis capătul de cerere înaintat de Natalia Lozan şi Sergiu Lozan împotriva SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” privind declararea nulităţii clauzei contractuale prevăzută la pct. 1.1.6.

din contractul nr. EM- 08/07-05 din 08 iulie 2011 privind investiţia în construcţia spaţiului locativ, fiind declarată nulă clauza contractuală stabilită în pct. 1.1.6. din contractul nr. EM-08/07- 05 din 08 iulie 2011 privind investiţia în construcţia spaţiului locativ, încheiat între Natalia Lozan, Sergiu Lozan şi SRL „Arhimanagement”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost respins demersul avocatului Dorel Rusu, reprezentant al SRL „Arhimanagement” privind dispunerea efectuării expertizei pentru constatarea măsurării exacte a apartamentului litigios. La 05 decembrie 2013, Natalia Lozan şi Sergiu Lozan au depus cerere privind încasarea dobânzii de întârziere, solicitând încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 220 EURO şi 709,95 lei.

În susţinerea pretenţiilor menţionează că dobânda de întârziere urmează a fi calculată începând cu 29 noiembrie 2012 – data adoptării hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 octombrie 2013. La 24 februarie 2014, SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului au invocat că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă la examinarea pricinii au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea, precum şi faptul că pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Consideră că contractele de investiţii şi investitorii din aceste contracte nu cad sub incidenţa Legii privind protecţia consumatorilor, cum a fost invocat de intimat, iar Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele 3 încheiate cu consumatorii a fost adoptată după semnarea contractului de investiţii şi nu are efect retroactiv. Cu referire la prevederile art. 774 Cod civil, menţionează că acestea reglementează contractele de vânzare-cumpărare şi relaţiile între vânzător şi cumpărător şi nicidecum nu pot fi asimilate contractelor de investiţie.

De asemenea a menţionat că la 18 iunie 2013, completul Curţii de apel Chişinău, fără a se retrage în camera de deliberare, a dispus expedierea pricinii la prima instanţă pentru examinarea unui capăt de cerere din cererea de chemare în judecată în ordinea stabilită de art. 250 CPC. Pentru emiterea hotărârii suplimentare, cauza a fost repartizată judecătorului Elena Cobzac. Conform încheierii din 11 septembrie 2012, judecătorul Elena Cobzac a acceptat cererea de chemare în judecată. Consideră că fără a fi examinată în şedinţa de judecată, instanţa deja s-a expus referitor la capătul de cerere respectiv. Întrucât cauza a fost repartizată altui complet de judecată pentru emiterea unei hotărâri suplimentare, la 02 octombrie 2013 au depus cerere de recuzare, care a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cauza a fost restituită judecătorului Elena Cobzac spre judecare.

Afirmă că la încheierea contractului litigios, părţile conducându-se de principiul libertăţii contractuale, şi-au dat consimțământul referitor la clauzele contractuale, inclusiv asupra prevederilor pct. pct. 1.1.3. şi 1.1.6. din contract. Din aceste considerente, nu poate fi reţinut argumentul instanţelor judecătoreşti precum că contractul este unul tip. Astfel, instanţele nu trebuiau să aplice prevederile art. art. 220 şi 716 Cod civil. Consideră că conform art. 712 al. (2) Cod civil, nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile contractului au fost negociate în particular între părţi.

Mai indică că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra faptului că dispozitivul hotărârii primei instanţe din 29 noiembrie 2012 şi dispozitivul hotărârii suplimentare din 03 octombrie 2013 contravine părţii motivate a hotărârii din 29 noiembrie 2012. Astfel, în partea motivată a hotărârii din 29 noiembrie 2012, instanţa a ajuns la concluzia de a anula pct. 4.4 din contractul litigios, fără a preciza acest fapt şi în dispozitiv. În motivarea hotărârii suplimentare din 03 octombrie 2013, prima instanţă a constatat că instanţa a omis să se expună privitor la capătul de cerere privind declararea nulităţii clauzei contractuale stabilită în pct. 1.1.6. din contract. Mai mult ca atât, din partea motivată a hotărârii, rezultă că instanţa de judecată a ajuns la concluzia declarării nulităţii pct. 1.1.6.

din contractul litigios. Astfel, în dispozitivul hotărârii suplimentare din 03 octombrie 2013 s-a anulat pct. 1.1.6. din contract, fără a fi constatat nulitatea acestuia în hotărârea primei instanţe din 29 noiembrie 2012. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 23 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 168). La caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 19 decembrie 2013, la 24 februarie 2014, în termen.

4 Prin referinţa depusă la 16 aprilie 2014, intimaţii Natalia Lozan şi Sergiu Lozan au solicitat respingerea recursului înaintat de SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. De altfel, nici argumentul recurenţilor precum că la emiterea hotărârii suplimentare a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 octombrie 2013 a participat un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea pricinii, considerând că hotărârea suplimentară poate fi emisă doar de către completul care a examinat pricina în fond, nu poate fi reţinut.

Aceasta deoarece din conţinutul părţii motivate a hotărârii din 29 noiembrie 2012 este evident că prima instanţă s-a expus şi în privinţa temeiniciei cerinţei cu privire la nulitatea pct. 4.6 din contractul nr. EM-08/07-05 din 08 iulie 2011, însă a omis de a indica concluzia dată în dispozitivul hotărârii, omisiune, care, prin prisma art. 250 CPC, poate fi corectată prin adoptarea unei hotărâri suplimentare. Iar în interpretarea corectă a normei enunţate hotărârea suplimentară se emite de către instanţa care a examinat fondul pricinii şi nu în mod obligatoriu de către completul, care a judecat cauza în fond.

5 Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Arhimanagement” şi SRL „Euro Mansarde” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Arhimanagement” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Euro Mansarde” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6