2r-466/14 — Repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2r-466/14 Judecător: I. Țurcan Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecător: M. Ciugurenu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 23 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând recursul declarat de către SA „Moldloto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gujuman Livia către SA „Moldloto” şi Cooperativa de Transport „Auto-Rapid” cu privire la repararea prejudiciului, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de SA „Moldloto” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2011, c o n s t a t ă : La 07 aprilie 2009, Gujuman Livia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldloto” şi Cooperativa de Transport „Auto-Rapid” cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 15 286,40 Euro, cu titlu de venit ratat.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că prin procesul-verbal din 02.07.2005, privind transmiterea în natură, a devenit proprietara încăperilor nr. 29 şi 131, cu suprafața totală de 28,1 m.p., situate în str. Veronica Micle, nr.10, mun. Chişinău, care, anterior, au aparținut SA „Moldloto”. Susține reclamanta că la 01.08.2006 a încheiat cu S.R.L. „Vildsat” un contract de locațiune, prin care s-a obligat să dea în locațiune încăperile indicate mai sus, pe un termen de 2 ani şi 10 luni, la prețul lunar de 17 Euro pentru un metru. Dat fiind faptul că S.A. „Moldloto” nu a eliberat încăperile susmenționate, însă le-a dat în locațiune CP „Autorapid", la 05.01.2007 s-a adresat în judecată cu cerere despre evacuarea SA „Moldloto”, şi prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29.12.2008 acțiunea fost admisă, între timp, prin declarația din 01.12.2006 S.R.L. „Vildsat” a reziliat contractul de locațiune din 01.08.2006 din motivul neonorării de către reclamantă a obligației esențiale de predare către locatar a încăperilor care constituie obiectul contractului respectiv. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 iunie 2009 acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat în mod solidar de la SA „Moldloto” şi CP „Auto- Rapid” în beneficiul Liviei Gujuman suma prejudiciului material în mărime de 15286,40 Euro cu titlul de venit ratat şi 9 650 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2011, s-au admis cererile de apel declarate de SA „Moldloto” şi CP „Auto-Rapid”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 iunie 2009 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea către „SA Moldloto” şi s-a încasat din contul „SA Moldloto” în beneficiul Liviei Gujuman venitul ratat în mărime de 220 549 lei 46 bani şi 9 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La 02 ianuarie 2013, SA „Moldloto” a declarat cerere de revizuire a deciziei Curții de Apel Chişinău din 29.11.2011, prin care a solicitat admiterea cererii, anularea totală a deciziei Curții de Apel Chişinău din 29.11.2011 prin care s-a dispus încasarea de la SA „Moldloto” în beneficiul lui Gujuman Livia a venitului ratat în sumă de 220 549 lei 46 bani şi cheltuieli de judecată în sumă de 9 650 lei şi emiterea deciziei prin care să fie respinse cerințele înaintate de Gujuman Livia față de SA „Moldloto”.

În argumentarea cererii de revizuire, a invocat că contractul de locațiune semnat între Gujuman Livia și „VILDSAT” SRL este un contract „contrafăcut”, respectiv lipsit de orice temei juridic şi astfel nu putea să provoace Liviei Gujuman nici un prejudiciu sub nici o formă. A mai invocat revizuentul că aceste circumstanțe se atestă expres prin faptul că la data de 06.12.2012 SA „Moldloto” s-a adresat cu o plângere către DCCO a DGSO a DP al MAI, ca ulterior, prin răspunsul sub nr. 2/8204 din 12.12.2012 să-i fie comunicat că: „în rezultatul investigațiilor efectuate, circumstanțele expuse în plângere parțial s-au adeverit, caracterul fictiv al contractului de arendă a spațiilor amplasate în mun.

Chişinău, str. V. Micle 10, precum că a fost încheiat între cetățeana Gujuman Livia Gheorghe şi SRL „VILDSAT”, fapt confirmat în scris nemijlocit de către unicul factor de decizie al SRL „VILDSAT”, în persoana directorului (fondator) Brîncă Ernest Alexandru”. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de SA „Moldloto” împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2011. La 19 februarie 2014, SA „Moldloto” a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei Curții de Apel Chişinău din 29.11.2011.

Ulterior, la 01 aprilie 2014, SA „Moldloto” prin intermediul reprezentantului avocatul Iurie Crivorucica (în baza mandatului 0433901), a depus recurs motivat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curții de Apel Chişinău din 29.11.2011 cu judecarea cauzei în instanța de recurs, sau după caz restituirea cauzei pentru judecare către instanța de apel. În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele invocate în cererea de revizuire și a mai indicat că încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 este ilegală deoarece instanța de apel eronat a interpretat art. 449 lit. a) și b) CPC, și nu sa expus în privința temeiului invocat de revizuent prevăzut de art. 449 lit. a) CPC, fapt care a dus la luarea unei decizii eronate.

Analizând materialele dosarului, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de judecată, după examinarea cererii de revizuire, emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, în cazul în care constată inexistența temeiurilor prevăzute la art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 CPC „Revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.

În acest context legal, Colegiul reține că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat că argumentele invocate în cererea de revizuire, nu pot constitui temei de retractare a deciziei Curții de Apel Chişinău din 29.11.2011, deoarece, invocându-se argumentul revizuirii prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, şi anume că a devenit cunoscut că contractul de locațiune din 01.08.2006, în baza căruia s-a încasat venitul poartă un caracter fictiv, nu sunt dovedite cu probe concludente şi pertinente la materialele cauzei. Instanţa menţionează că, circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sînt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

Instanţa consideră că circumstanţele invocate de către revizuient în susţinerea acestui temei nu întrunesc condiţiile de admisibilitate enunţate. În conformitate cu art. 121 CPC „Instanța judecătorească reține spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenta sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.” Colegiul reține că copia scrisorii nr. 2/8204, emisă la 12.12.2012 de DCCO a DFSO a DP a MAI, nu constituie o probă admisibilă și pertinentă care ar confirma caracterul fictiv al contractului de locațiune, având în vedere și faptul că părțile nu au solicitat în instanța judecătorească declararea nulității contractului de locațiune și respectiv, prin cererea de revizuire, de fapt s-a solicitat schimbarea pretențiilor din cererea inițială (nulitatea actului), care nu poate fi admisă în această fază a procesului.

Colegiul reține că scrisoarea nr. 2/8204, emisă la 12.12.2012 de DCCO a DFSO a DP a MAI, nu are decât un caracter informativ, și respectiv nu poate fi calificat ca un act emis de organul de urmărire penală, având în vedere că urmărirea penală nici nu a fost pornită, mai mult ca atât nu poate fi calificat drept act prin care sa încetat urmărirea penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, după cum eronat este calificat de recurent. Colegiul reiterează că, revizuirea este o cale de atac de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului în vederea corectării unei erori judiciare ce rezultă din circumstanțe necunoscute instanței la momentul judecării cauzei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Având în vedere cele expuse mai sus, încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 este legală și urmează a fi menținută. În conformitate cu art. 427 alin. (1) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție. d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către SA „Moldloto” . Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gujuman Livia către SA „Moldloto” şi Cooperativa de Transport „Auto-Rapid” cu privire la repararea prejudiciului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă