2ra-1156/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă : A. Catană dosarul nr. 2ra-1156/14 instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 17 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Tez Tour” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion, Nichita Olga, Nichita Dumitrița, Savcenco Vitalie şi Ţîbu Cristina împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Rixos-Tur”, intervenient accesoriu Întreprinderii cu Capital Străin „Tez Tour” Societatea cu Răspundere Limitată, cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Tez Tour” Societate cu Răspundere Limitată şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 mai 2013, prin care acțiunea a fost admisă parţial, constată: La 15 august 2013, Nichita Ion, Nichita Olga, Nichita Dumitrița, Savcenco Vitalie și Ţîbu Cristina au depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Tez Tour” SRL şi SRL „Axios Travel” cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acțiunii reclamanții Nichita Ion, Nichita Olga și în interesele copilului minor Nichita Dumitrița au invocat că la 29 iunie 2012, au încheiat prin intermediul SRL „Axios Travel” un contract în temeiul căruia ÎCS „Tez Tour” sa obligat să presteze servicii și anume odihnă în Turcia, fapt confirmat prin Voucherul nr. 7402303 cu prețul total în mărime de 1000 euro, sumă care a fost achitată la momentul semnării contractului.

Ulterior, la 07 iulie 2012, reclamanții Savenco Vitalie și Ţîbu Cristina au încheiat prin intermediul aceleiași firme, un contract similar, fapt confirmat prin Voucherul nr. 74244474, achitând pentru aceste servicii suma de 870 euro. Potrivit vaucherelor, odihna lor urma să aibă loc în hotel cu 5 stele, cu deservirea după concepţia Ultra All Inclusive. 1 Menționează că în Turcia au fost repartizaţi în hotelul „Hedef Beach Resort & Spa”, însă camera hotelului în care au fost cazaţi, condițiile de trai de prima necesitatea lipseau, dat fiind faptul că persistau diverse gunoaie, praf şi resturi de deşeuri.

Afirmă că în cameră lipseau covoraşe şi lăzile de gunoi pentru deşeuri, nu funcţiona lumina în antreu, în frigider lipseau băuturile răcoritoare, iar uneori frigiderul nici nu funcţiona, de asemenea avea disfuncţii şi sistemul electronic de deschidere a uşii de la intrarea în cameră, care, de altfel, a fost responsabil şi de asigurarea cu energie electrică a camerei, inclusiv a tuturor prizelor electrice, întrerupătoarelor, ect şi asta luînd în consideraţie că pretinsa activitate a hotelului avea loc conform concepţiei Ultra All Inclusive. Susţin că în dimineaţa zilei de 04 iulie 2012, pe o perioadă de aproximativ o oră, au fost lipsiţi de apă menajeră, fiind în imposibilitate, în această perioadă de timp de a se folosi de veceu, inclusiv duş.

La fel invocă că lucrările de construcţie iniţiate pe teritoriul hotelului nu erau finalizate, unele din aceştia realizîndu-se chear în prezenţa turiştilor, respectiv praful şi gunoiul persista practic pe toate suprafeţele a hotelului, iar zgomotul lucrărilor de construcţie le provoca un disconfort pe perioada odihnirii. Suplimentar invocă că pe perioada aflării în hotel, lenjeria de pat, prosoapele şi produsele de igienă personală nu au fost schimbate, produsele alimentare şi bucatele gătite de personalul hotelului erau alterate, iar serviciile incluse în voucherul turistic nu au fost realizate. De asemenea, menţionează că pe teritoriul hotelului a fost un dezastru, deoarece se aflau tomberoane cu gunoi, plaja fiind murdară cu diverse deşeuri şi pietriş.

Prin urmare, organizarea serviciilor prestate în acest hotel, calitatea şi volumul acestora, au fost vădit distanţate de standardele minime prevăzute în acest sens, motiv din care la 02 iulie 2012, s-au adresat pîrîtului cu cerere privind transferarea lor într-un alt hotel, însă ultimul nu au întreprins careva măsuri în acest sens şi peste ceva timp i- au comunicat că în urma unor plăţi suplimentare, s-ar putea fi efectuat transferul lor şi doar la 04 iulie 2012, au fost transferați şi cazați în hotelul „Diamond Hil”, care corespunde standardelor stabilite şi concepţiei Ultra All Inclusive.

Menţionează că la revenirea în ţară, la 10 iulie 2012 s-au adresat pîrîtului, căruia i-au comunicat despre intenţia lor de a depune petiţia în vederea achitării compensaţiei echitabile pentru serviciile neprestate, precum şi pentru cele prestate necorespunzător pe perioada aflării lor în hotelul „Hedef Beach Resort & Spa” care nu au fost prestate şi respectate corespunzător, la ce i-a fost comunicat că în atribuţiile agenţiei se include doar de vînzarea biletelor, însă ulterior, prin răspunsurile din 12 iulie 2012 şi 25 iulie 2012, ÎCS „Tez Tour” SRL i-a respins pretenţiile expuse în petiţii.

Consideră răspunsurile menţionate ilegale şi neîntemeiate, deoarece în perioada sejurului respectiv au fost constatate o serie de neajunsuri şi lipsuri, iar serviciile turistice au fost prestate necorespunzător şi necalitativ, care diminuează considerabil valoarea şi utilitatea dedusă din contract, respectiv preţul pentru aceste servicii urmează a fi redus corespunzător, iar prejudiciile reparate. Solicită încasarea în beneficiul lui Nichita Ion, Nichita Olga şi Nichita Dumitriţa a prejudiciului material în mărime de 300 euro, în beneficiul lui Savcenco Vitalie şi Ţîbu Cristina a prejudiciului material în mărime de 300 euro şi în beneficiul a fiecărui reclamant a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

2 Prin cererea de concretizare a cerinţelor au solicitat încasarea prejudiciului cauzat din contul SC „Rixos-Tur” SRL. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 mai 2013, acțiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul SC „Rixos Tour” SRL în beneficiul lui Nichita Ion și Nichita Olga suma de 300 euro cu titlu de prejudiciul material, suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciul moral și cheltuielile de judecată în sumă de 288 lei. Din contul SC „Rixos Tour” SRL în beneficiul Cristinei Ţîbu şi Savcenco Vitalie a fost încasată suma de 300 euro cu titlu de prejudiciul material şi 2000 lei cu titlu de prejudiciul moral, iar în contul Cristinei Ţîbu şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 1500 lei.

Totodată s-a încasat din contul SC „Rixos Tour” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 370 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către ÎCS „Tez Tour” SRL și menținută hotărârea primei instanțe. La 04 februarie 2014, ÎCS „Tez Tour” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești, considerându-le neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menționează că pachetul turistic realizat cu Voucherul nr. 74002303 a fost vândut cu prețul de 920 euro care include biletul avia tur-retur Kiv-Antalya-Kiv în sumă de 400 euro, transferul de la aeroport hotel și hotel aeroport în sumă de 40 euro, asigurarea medicală în sumă de 13,4 euro, astfel costul zilelor pentru cazare constituie 466 euro, iar pachetul turistic realizat cu Voucherul nr 744244747 a fost vândut cu prețul 832 euro care include biletul avia tur-retur Kiv-Antalya-Kiv în sumă de 400 euro, transferul de la aeroport hotel și hotel aeroport în sumă de 40 euro, asigurarea medicală în sumă de 9 euro, astfel costul zilelor pentru cazare constituie 383,48 euro. Susține că reclamanții nu au invocat pretenții față de transportarea lor, faţă de calitatea produsului de asigurare, faţă de transferul lor pînă la hotel şi pînă la aeroport, dar față de calitatea serviciilor din hotelul în care au fost cazaţi.

La acest capitol consideră că instanţa de apel a admis încălcarea prevederilor art. 240-241 alin.(5), şi art. 373 CPC, instanţa nu s-a expus asupra tuturor argumentelor expuse în apel. La fel, invocă că instanţele la examinarea cauzei au făcut trimitere la nişte acte, ce nu sunt anexate la materialele cauzei, nu există vre-un document ce ar confirma acordarea-promiterea agenţiei unui hotel de categoria de cazare Tez Expres de 5 stele. Invocă că instanţa eronat a aplicat prevederile art. 118 CPC, în ansamblu cu prevederile art. 1138 alin.(1) Cod civil, considerînd unele fapte constatate, fără a fi justificate acestea probe în modul prevăzut de legislaţie.

Insistă că instanţele nu au aplicat la caz Legea care trebuia să fie aplicată, şi anume art. 1138 alin.(2) Cod civil, care indică că preţul călătoriei nu se reduce dacă turistul, din intenţie sau din culpă gravă, nu l-a anunţat pe organizator într-un termen rezonabil despre neajunsul depistat, pe cînd intimaţii, deşi pretind despre existenţa neajunsurilor din prima clipă a sosirii în hotel, au anunţat cu întîrziere organizatorul despre neajunsurile depistate.

Susţine că instanţele la examinarea cauzei în fond nu au luat în consideraţie nici faptul că pentru a fi acceptată pretenţia turistului imediat şi recuperate neajunsurile presupuse, ultimul urma să depună pretenţia reprezentantului concernului „Tez Tour” în 3 Turcia, reprezentantul a căruia este prezent în fiecare hotel, însă intimaţii nu au efectuat acest lucru, invocînd pretenţiile reprezentanţilor hotelului în care au fost cazaţi, mai mult că pretenţia oficială scrisă a fost înaintată ÎCS „Tez Tour” SRL după realizarea produsului turistic Consideră că în lipsa înştiinţării în sensul invocat, organizatorul ÎCS „Tez Tour” SRL, a fost lipsit de posibilitate de a înlătura presupusele neajunsuri în termen rezonabil, fapt ce presupune că intimaţii sunt lipsiţi de dreptul a pretinde la recompense materiale şi morale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS „Tez Tour” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎCS ,,Tez Tour” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎCS ,,Tez Tour” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎCS,,Tez Tour” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,Tez Tour” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5