2ra-848/14 — Încasarea salariului, penalităţii şi a prejudiciului moral

prima instanţă – M. Țurcan dosarul nr. 2ra-848/14 instanţa de apel – N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac DECIZIE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Matiupatenco Leonid, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Matiupatenco Leonid împotriva Societăţii pe Acţiuni „Sigma” cu privire la eliberarea din funcție, încasarea salariului, penalității, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Matiupatenco Leonid și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 10 iunie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 24 decembrie 2012, Matiupatenco Leonid a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Sigma” cu privire la eliberarea din funcție, încasarea salariului, penalității, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin decizia administrației SA „Sigma” din 24 aprilie 2009, a fost numit în funcția de administrator al SRL „Radiocomput”, fără a fi încheiat cu el un contract de muncă. Susţine că la momentul numirii sale în funcție activa în calitate de expert-economist pe management, îndeplinea funcțiile de secretariat a societății pe acțiuni și era independent de SA „Sigma” care era unicul fondator al SRL „Radiocomput”.

Menționează că, SRL „Radiocomput” nu activa din 2005, capitalul statutar fiind cheltuit și nerestablit pînă în prezent, iar în contul de decontare a întreprinderii nu erau mijloace bănești, lipseau careva proprietăți semnificative, toți angajații inclusiv fostul administrator fiind transferați la SA „Sigma”, după care au fost concediați în legătură cu reducerea statelor de personal, fondatorul ne fiind cointeresat în activitatea întreprinderii, a propus lichidarea acesteia. Afirmă că certificatul de înregistrare şi Statutul întreprinderii i-au fost transmise doar la data de 05 octombrie 2012, pe cînd actele de contabilitate și bunurile nu i-au fost transmise pînă în prezent şi nici numele său nu a fost introdus în Registrul Comercial al Camerei de Înregistrări de Stat.

Invocă că în nenumărate rînduri s-a adresat fondatorului SA „Sigma” solicitînd eliberarea sa din funcția de administrator, iar în anul 2010 a fost concediat în legătură cu 1 reducerea statelor de personal cu două luni înainte de pensionare, însă nu din funcția de administrator al SRL „Radiocomput”. Relatează că prin hotărîrea judecătorească s-a constat că a fost concediat ilegal, iar în anul 2012 a decis să reia activitatea SRL „Radiocomput”. Însă, dat fiind faptul că SRL „Radiocomput” este în proces de lichidare, iar SA „Sigma” refuză să inițieze această procedură pentru a nu înrăutăți relațiile cu SA „Elat-Invest” care este unul din acționarii majoritari, a solicitat să fie eliberat din funcția de administrator și să-i fie achitat salariul, însă pînă în prezent nu este eliberat din funcție, nu este radiat din Registrul Comercial al Camerei de Înregistrări al RM și nu i se achită salariu.

Solicită stabilirea ilegalității neîncheierii unui contract de muncă cu SA „Sigma”, stabilirea ilegalității neeliberării din funcția ocupată la SA „Sigma”, eliberarea sa din funcția de administrator al SRL „Radiocomput”, obligarea SA „Sigma” să-i achite salariul pentru perioada 24 aprilie 2009-25 decembrie 2012 în mărime de 211360 lei reieșind din salariul minim al administratorului întreprinderii în domeniul industriei din RM și repararea prejudiciului moral în mărime de 240000 lei, ce constituie 50 salarii minime. În cadrul dezbaterilor judiciare, şi anume la 29 ianuarie 2013, 11 februarie 2013, şi 20 mai 2013, Matiupatenco Leonid a depus cereri de concretizare a temeiului şi obiectului acţiunii, invocînd că salariul neachitat urmează să fie încasat de la SA „Sigma” începînd cu data de 24 decembrie 2009, în temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 896 din 07 august 2006, luînd la bază coeficientul minimal 4,00 pentru poziţia respectivă de tarifare.

Prejudiciul moral urmează să fie calculat reieşind din 50 de salarii minime pentru conducătorul întreprinderii (un salariul minim constituind 5 200 lei), ţinînd cont şi de faptul că este pensionar, doctor în ştiinţe precum și faptul că a depus 3 cereri de demisie și nici una nu a fost acceptată. Solicită încasarea de la SA „Sigma” în beneficiul său a salariului neplătit în sumă de 190812,91 lei, concediilor neutilizate pentru perioada 2010-2012 în mărime de 17 414,40 lei, despăgubirii pentru rata inflației în mărime de 46851,14 lei, penalității de întîrziere în mărime de 261117,05 lei, prejudiciului moral în mărime de 260000 lei și cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei și obligarea SA „Sigma” să-l elibereze din funcţia de administrator al SRL „Radiocomput” și pe parcursul a 15 zile calendaristice de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii instanţei de judecată să-l radieze din Registrul de Stat al persoanelor juridice, rubrica „Administrator”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 10 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat SA „Sigma” pe parcursul de 15 zile calendaristice de la data rămînerii hotărîrii în vigoare să-l radieze pe Matiupatenco Leonid din Registrul de stat al persoanelor juridice din rubrica „Administrator” și încasat de la SA „Sigma” în beneficiul lui Matiupatenco Leonid cheltuielile de judecată în mărime de 800 lei, în rest acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Matiupatenco Leonid și menținută hotărîrea primei instanțe. La 20 decembrie 2013, Matiupatenco Leonid a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul Matiupatenco Leonid a invocat că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt ilegale și urmează a fi casate deoarece la emiterea acestora instanțele nu au examinat corect și multiaspectual circumstanțele cauzei și au încălcate normele de drept material și procedural.

2 Menționează că instanțele judecătorești prin respingerea cerințelor privind încasare a penalităţii la salariul neachitat şi a compensaţiei concediilor de odihnă anuale nefolosite şi compensarea daunei morale au încălcat dreptul său la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și principiul nr. 6 al Recomandării nr. (84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984. Susţine că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, prezumă dreptul la hotărâre şi decizie motivate, motivarea corectă fiind partea hotărârii în care instanţa judecătorească îşi expune analiza circumstanţelor de fapt şi drept ce au generat concluziile ei.

În acest sens, invocă că atît hotărârea primei instanțe cît și decizia instanței de apel sunt nemotivate și emise cu încălcarea gravă a prevederilor art. 241 CPC, or, instanţele judecătorești s-au limitat doar la enumerarea în hotărâre a probelor prin care se confirmă împrejurările ce au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, dar nu s-au expus asupra conţinutul acestor probe nu le-au apreciat după intima convingere, bazîndu-se pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul si interconexiunea lor.

La fel, indică că, principiul procesului echitabil cere că hotarârea sa fie motivată: justiţiabilul trebuie să poată lua cunoştinţa de motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să poată să le conteste dacă sistemul juridic prevede o cale de atac împotrivă acestei hotărâri, iar lipsa motivării corecte a unei deciziei judiciare poate pune în pericol dreptul la un proces echitabil (Kaufman c. Belgiei, 1986). Insistă că instanțele judecătorești în cadrul examinării cauzei au încălcat prevederile art. 240 alin. (1,3), 117, 118, alin. (5) CPC, art. 20 alin. (1,2) și art. 26 alin. (1,2) din Constituția RM ș art. 130 alin. (4) CPC, și nu au reflectat în hotărîri motivele corecte ale concluziilor instanțelor privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

În context, susține că instanțele au ignorat și prevederile legislației muncii în vigoare și au dat o apreciere incorectă raportului juridic stabilit între părți nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă şi corectă a cauzei, concluziile instanţelor ierarhic inferioare expuse în hotărârile atacate fiind în contradicție cu probele administrate. Afirmă că, motivele invocate în hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel se limitează la nişte interpretări eronate ale legislaţiei civile şi legislației procesual civile, iar argumentele expuse de instanţe pentru justificarea concluziilor nu se certifică prin probe pertinente şi accesibile.

Nu este de acord cu hotărârile contestate şi consideră că instanța de recurs urmează să ia în consideraţie garanţiile constituţionale ale accesului liber la justiţie ce presupun că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, iar ținând cont de faptul că hotărârea primei instanțe și decizia instanțe de apel privind respingerea cerinţelor în partea încasării penalităţii la salariul neachitat, compensaţiei pentru concediilor de odihnă anuale nefolosite şi prejudiciului moral contravin atât normelor materiale, cât şi normelor procedurale, aceste urmează a fi casate integral ca fiind nelegale şi neîntemeiate în această parte.

3 La 20 decembrie 2013, Matiupatenco Leonid a depus un supliment la cererea de recurs în care a invocat că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere scrisoarea Inspecției Muncii nr. M-2211/12 din 11 noiembrie 2013, în care sunt indicate încălcările legislației muncii comise de SA „Sigma” și care constituie o circumstanță esențială pentru soluționarea corectă a litigiu în fond. Menționează recurentul că a îndeplinit obligațiunile administratorului întreprinderii SRL „Radiocomput” în limitele acordate de angajator, deși a fost angajat fără acordul său și fără a i se aduce la cunoștință hotărîrea administrației SA „Sigma” de numire a sa în funcția de administrator, el activînd în funcția de expert-economist în cadrul SA „Sigma”.

Cu atît mai mul că a fost concediat din funcţie cu două luni înainte de a atinge el vîrsta de pensionare în legătură cu reducerea funcției de expert-economist, pe care o deținea, pe cînd de fapt funcţia sa a fost redenumită şi angajată în loc o altă persoană. Consideră hotărîrile contestate ilegale şi neîntemeiate şi pe motivul că obligînd SA „Sigma” să-l radieze pe din Registrul de stat al persoanelor juridice din rubrica „Administrator”, instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie că în Registrul de stat al persoanelor juridice nu sunt rubrici, iar însuşi Registrul de stat se ţine de către organul înregistrării de stat şi nicidecum de SA „Sigma”, cu toate acestea instanţele nu au invocat cine urmează să execute hotărîrea în partea radierii sale din Registru de Stat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 23 octombrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 28 octombrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 113). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Sigma”, Matiupatenco Leonid, în urma modificării şi concretizării a cerinţelor sale, a solicitat încasarea salariului neplătit în sumă de 190 812,91 lei, concediilor neutilizate pentru perioada 2010-2012 în mărime de 17 414,40 lei, despăgubirii pentru rata inflației în mărime de 46 851,14 lei, penalității de întîrziere în mărime de 261 117,05 lei, prejudiciului moral în mărime de 260 000 lei și cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei cu obligarea SA „Sigma” să-l elibereze din funcţia de administrator al SRL „Radiocomput” și pe parcursul a 15 zile calendaristice de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii instanţei de judecată să-l radieze din Registrul de Stat al persoanelor juridice, rubrica „Administrator”.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, instanţele judecătoreşti au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii concluzionînd că atît „angajatorul” cît și „angajatul” nu au avut intenția de a institui între ei relații adevărate de muncă cu drepturile și obligațiile ce rezultă din aceste relații, iar desemnarea lui Matiupatenco Leonid în funcția de administrator al SRL „Radiocomput” a fost formală, întrucît întreprinderea nu a 4 activat de facto, munca nu a fost prestată, corespunzător nici remunerația muncii nu a fost stabilită și efectuată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă, justificat au ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii.

În susţinerea concluziei enunţate instanţa de recurs reţine că SRL „Radiocomput” a fost înregistrată ca subiect de drept la data de 07 mai 1999, unicul fondator fiind SA „Sigma”. Pe anumite perioade de timp activitatea societății a fost suspendată, iar la data de 07 iunie 2010 a fost reluată (f.d. 12). Tot actele cauzei denotă că prin procesul-verbal al adunării Consiliului acţionarilor SA „Sigma” nr. 12 din 14 mai 2009, Matiupatenco Leonid, a fost desemnat în funcţie de director al SRL „Radiocomput”, iar prin Decizia SA „Sigma” nr.119 din 24 aprilie 2009, Matiupatenco Leonid, care deținea funcția de expert-economist pe management în baza contractelor pe termen scurt la SA „Sigma” a fost numit în funcţie de director al SRL „Radiocomput” (f.d.

17-18). În conformitate cu prevederile art. 70 alin. (1) al Legii cu privire la Societăţile cu Răspundere Limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, administratorul societăţii se desemnează de Adunarea Generală a asociaţilor sau Consiliul Societăţii, dacă actul de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv. Conform art. 7.2 lit.(f) din statutul SRL „Radiocomput” , Organul superior al Societății este Adunarea generală a participanților. Excepţional de competenţa Adunării generale a participanţilor ţine aprobarea modului de remunerare a muncii şi a mărimii salariilor de funcţie ale preşedintelui, membrilor Comitetului de conducere, Comisiei de cenzori, respectiv și administratorului.

Iar, reieșind din prevederile art. 69 alin.(3) al Legii cu privire la Societăţile cu Răspundere Limitată, asupra relaţiilor dintre administrator şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu prezenta lege. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că angajator al lui Matiupatenco Leonid urma a fi SA „Sigma” care este unicul fondator al SRL „Radiocomput”, în temeiul hotărârii Consiliului Societăţii, contractul de muncă cu angajatul urma a fi semnat de o persoană împuternicită a Consiliului, din numele angajatorului, iar neîncheierea unui contract de muncă nu degrevează părţile de la exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor de muncă, dacă de facto s-ar constata existenţa raporturilor de muncă.

La caz, însă este cert că numirea lui Matiupatenco Leonid în funcția de administrator al SRL „Radiocomput” a fost efectuată în lipsa acordului acestuia, care a acceptat desemnarea sa în funcţia respectivă, deoarece în acea perioadă activa la SA „Sigma” în baza contractelor pe termen scurt în calitate de expert-economist pe management, iar în cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul a declarat că îndeplinea formal funcția de administrator (f.d - 78 ), fără a relua activitatea societății, a primi actele de constituire, a duce contabilitatea și a angaja un contabil și fără a prezenta careva dări de seamă angajatorului.

Aici, prezintă relevanță și acțiunile angajatorul SA „Sigma” care nu a evaluat activitatea administratorului, nu i-a stabilit mărimea şi modul de achitare a salariului, nu i- a solicitat prezentarea dărilor de seamă în conformitate cu prevederile art. 64 al Legii cu privire la Societățile cu Răspundere Limitată, iar cunoscînd că pe contul SRL 5 „Radiocomput” sunt doar suma de 0,91 lei ( f.d. 24, 27) nu a întreprins măsuri de a reanima activitatea societăţii.

Prin urmare, este incontestabil că între Matiupatenco Leonid și SA „Sigma” ca fondator al SRL „Radiocomput” de fapt, nu au existat careva relații de muncă, concluziile instanțelor judecătorești ierarhic inferioare în acest sens fiind întemeiate, cu atît mai mult că prin cererea din 05 mai 2010 recurentul a solicitat SA „Sigma” eliberarea sa din funcţia de administrator al SRL „Radiocomput”, deţinută formal (f.d.21), iar pînă la data de 16 noiembrie 2012, pe parcursul a 3,6 ani nu a solicitat angajatorului remunerarea muncii prestate.

În asemenea împrejurări și avînd în susţinere prevederile art. 118 CPC în sensul căreia fiecare parte urmează să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, instanţa de recurs constată că instanțele judecătorești justificat au respins cerințele recurentului cu privire la încasarea salariului neplătit, concediilor neutilizate, despăgubirii pentru rata inflației, penalității de întîrziere și prejudiciului moral, or, susținerile lui Matiupatenco Leonid nu și-au găsit confirmarea în probe justificative și contravin constatărilor menționate mai sus. Totodată, în speță se constată că prin procesul-verbal al adunării Consiliului Sigma din 30 ianuarie 2013, s-a decis eliberarea lui Matiupatenco Leonid din funcția de administrator al SRL „Radiocomput” SC (f.d.

58), însă în Registrul de stat al persoanelor juridice al Camerei Înregistrării de Stat modificările necesare în rubrica „Admnistrator” nu au fost efectuate. În consecință, instanțele ierarhic inferioare corect au respins cerințele acțiunii cu privire la obligarea eliberării din funcţia de administrator al SRL „Radiocomput” și legal au admis cerințele recurentului cu privire la obligarea SA „Sigma” pe parcursul a 15 zile calendaristice de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei de judecaţi să radieze pe Matiupatenco Leonid din Registrul de Stat al persoanelor juridice, rubrica „Administrator”. La fel cu referire la prevederile art. 94 alin. (1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului și art. 96 CPC, care statuează că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile, inclusiv taxa de stat conform art. 98 al. (1) CPC, instanțele, întemeiat au încasat în beneficiul lui Matiupatenco Leonid, cheltuielile de judecată în mărime de 800 lei, cuantum ce corespunde părții pretențiilor admise din acțiune.

În context, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului cu referire la faptul că în conformitate cu prevederile art. 330 Codul muncii, angajatorul SA „Sigma” urmează să-i compenseze salariul pe care nu l-a primit și să-i achite suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită, deoarece pentru achitarea salariului de către angajator este necesară existența raporturilor de muncă, însă în speță s-a constatat incontestabil faptul că între Matiupatenco Leonid și SA „Sigma” ca fondator al SRL „Radiocomput” nu au existat raporturi de muncă, iar numirea lui Matiupatenco Leonid în funcția de administrator al SRL „Radocomput” a avut loc formal, cu atît mai mult că în perioada respectivă Matiupatenco Leonid activa în cadrul SA „Sigma” în calitate de expert-economist pe management.

6 Sunt neîntemeiat și argumentele recursului, precum că în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (1) Codul muncii, SA „Sigma” urmează să-i repare prejudiciul moral cauzat, or, compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului de către angajator în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (1) Codul muncii, poate avea loc doar în cazul transferului sau eliberării nelegitime din serviciu, cât şi în cazul privării ilegale de posibilitatea de a munci.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Mai mult că aceste argumente nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Faţă de cele ce preced, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Matiupatenco Leonid. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Matiupatenco Leonid împotriva SA „Sigma” cu privire la eliberarea din funcție, încasarea salariului, penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva 7