2ra-1226/15 — Compensarea concediului nefolosit

Dosarul nr. 2ra-1226/15 Prima instanţă: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (jud. Gh. Balan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol) DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Matiupatenco Leonid împotriva deciziei din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Matiupatenco Leonid împotriva SA ”Sigma” privind încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale nefolosite și a penalității la salariul neachitat c o n s t a t ă : La data de 23 mai 2013 Matiupatenco Leonid s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva SA ”Sigma” privind încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale nefolosite și a penalității la salariul neachitat.

În motivarea acțiunii s-a indicat că prin hotărîrea din 14.07.2011 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău s-a anulat ordinul nr. 66 k din 30.05.2010, prin care a fost concediat din funcția de expert-economist de la SA ”Sigma”, fiindu-i achitat pentru perioada 24.05.2010 – 14.07.2011 salariul în mărime de 31917,60 lei. Susține că la adoptarea hotărîrii nominalizate de instanța de judecată nu a fost soluționată chestiunea privind încasarea penalității la salariul neachitat, precum și a compensației concediilor de odihnă anuale nefolosite. Solicită reclamantul încasarea de la SA ”Sigma” în beneficiul său a penalității de întârziere pentru perioada 24.05.2010 – 14.07.2011 în mărime de 14736,38 lei, a compensație pentru concediile anuale nefolosite în sumă de 2507,84 lei, a procentajului de pierderi de 2337,15 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea din 08 septembrie 2014 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău s- a respins ca tardivă acțiunea înaintată de Matiupatenco Leonid. Prin decizia din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Matiupatenco Leonid și s-a menținut hotărârea primei instanțe. 1 La data de 27 martie 2015 Matiupatenco Leonid a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că hotărîrile în cauză, denotă o vădită tendențiozitate, exprimată prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de către instanțele ierarhic inferioare a mandatului său la judecarea acțiunii, formarea unei atitudini preconcepute defavorabile reclamantului- recurent și favorabile SA ”Sigma”.

Susține că instanțele nu au examinat corect și multiaspectual fondul cauzei, iar prin adoptarea unor hotărâri vădit ilegale au încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil garantat de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. La fel, menționează că instanțele ierarhic inferioare incorect și ilegal au concluzionat despre necesitatea respingerii acțiunii.

Afirmă recurentul că erorile admise de către instanțele ierarhic inferioare contravin şi principiului nr. 6 al Recomandării privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, potrivit căreia hotărârea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă într-un mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de părţi, adică formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţilor de corectitudine, certitudine, concretețe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență, lipsă de reserve (necondiționalitate), sobrietate, oficialitate şi pertinență.

De asemenea, susține că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre şi o decizie motivată. Motivarea corectă este parte a hotărârii în care instanţa judecătorească îşi expune analiza circumstanțelor de fapt şi drept ce au generat concluziile ei. Astfel, în opinia recurentului, hotărârile pronunțate sunt motivate vădit insuficient, ce prezintă încălcare gravă a prevederilor art. 241 CPC. Declară că prin hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, acțiunea recurentului în speța dată a fost respinsă pe motiv de tardivitate. Însă, în motivare, instanţele s-au limitat doar la expunerea pur declarativă a conținutului art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, care de fapt nu este corelat cu situaţia de fapt şi de drept speță, fiind încălcate prevederile art. 241 alin. (5) CPC.

Mai menționează că instanțele nu pot să se limiteze la enumerarea în hotărâre a probelor prin care se confirmă împrejurările ce au importanţa pentru soluţionarea justă a pricinii, dar sunt obligate să se expună asupra probelor şi să le aprecieze după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar, în ansamblul si interconexiunea lor, călăuzindu-se pe prevederile legii. Or, principiul procesului echitabil cere ca hotarârea sa fie motivată, iar justițiabilul trebuie să poată lua cunoștință cu motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție şi să poată să le conteste dacă sistemul juridic prevede o cale de atac împotrivă acestei hotărâri.

Lipsa motivării corecte unei 2 deciziei judiciare poate pune în pericol dreptul la un proces echitabil (Kaufman с. Belgiei, 1986). Mai relevă că este incontestabil faptul că circumstanțele enumerate supra au fost lăsate fără examinare de către instanțele ierarhic inferioare, nefiind motivată soluţia judiciară în acest caz, fapt ce eschivează cu neexaminarea fondului cauzei şi constituie temei de casare a hotărârilor judecătorești contestate. Totoadată, invocă că în conformitate cu art. 240 alin. (1) şi (3) CPC, la deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

Instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Hotărârea este întemeiată, dacă în ea sunt expuse toate circumstanţele care au importanţă la soluționarea cauzei şi care au fost verificate în şedinţa de judecată multilateral, complet şi au fost elucidate probele privind circumstanţele constatate ale cauzei. Concluziile privind circumstanțele de fapt ale cauzei se motivează în hotărâre prin probele enumerate în art. 117 CPC, iar în conformitate cu art. 118 alin. (5) CPC instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

La caz, menționează că conform art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţia RM, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Relevă și faptul că din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerințelor acţiunii, precum şi a argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora, dar care au fost ignorate în totalitate de către instanțele ierarhic inferioare la examinarea acţiunii lui Matiupatenco Leonid către SA ”SIGMA” privind încasarea penalităţii la salariul neachitat şi a compensației concediilor de odihnă anuale nefolosite.

Mai susține recurentul că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva șomajului, iar în conformitate cu art. 9 din Codul muncii, salariatul are dreptul la achitarea la timp şi integrală a salariului. Astfel, angajatorul este obligat să asigure salariaților condiții de muncă corespunzătoare şi să asigure o plată egală pentru o muncă de valoare egală. Plata salariului urmează a fi efectuată în conformitate cu art. 142. 143 CM.

În concluzia celor relatate supra, recurentul consideră că instanțele de judecată au dat o apreciere incorectă a raportului juridic stabilit între părţi, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă şi corectă a cauzei, iar concluziile instanțelor ierarhic inferioare expuse în hotărârile atacate vădit 3 contravin probelor administrate la dosar, fiind aplicare eronat normele de drept material şi de drept procedural. Mai mult decât atât, invocă că motivele expuse de instanțele ierarhic inferioare se limitează la nişte interpretări eronate ale legislaţiei civile şi procesual civile, iar faptele relatate întru justificarea adoptării hotărârilor ilegale, nu se certifică prin probe pertinente şi accesibile.

Astfel, instanţele ierarhic inferioare au încălcat grav normele de drept material şi normele de drept procedural, adică nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume: pct. 1, art. 6 şi art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale; art. art. 20, 26 alin. (1), 43 din Constituţia RM; art. art. 121-122 alin. (1), 130, 118 alin. (1), 183 alin. (2), 239, 240 alin. (3) CPC.; art. art. 9, 117 alin. (1), 119 alin. (1), 330 alin. (2), 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii și art. 272 alin. (1) Cod civil. Examinînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul, va casa decizia din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Chișinău și va restitui cauza la rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerentele.

În conformitate cu art.445, alin. (1), lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei s-a stabilit că prin acţiunea formulată, Matiupatenco Leonid a solicitat încasarea de la SA ”Sigma” în beneficiul său a penalității de întârziere pentru perioada 24.05.2010 – 14.07.2011 în mărime de 14736,38 lei, a compensației pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada 24.05.2010 – 14.07.2011 în sumă de 2507,84 lei, a procentajului de pierderi de 2337,15 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Colegiul consideră ca neîntemeiată concluzia instanţei de apel precum că Matiupatenco Leonid a depus acțiune în judecată cu omiterea termenului de soluționare a litigiului individual de muncă privind compensarea sumei pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada 24.05.2010-14.07.2011. În conformitate cu art. 355 alin. 1 alin. b) Codul Muncii, cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 ani de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Din materialele cauzei rezultă că acțiunea a fost înaintată de către Matiupatenco Leonid la data de 23.05.2013, iar dreptul la acţiune a apărut la data de 14.07.2011, atunci cînd a fost pronunțată hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chișinău, prin care s-a admis parțial acțiunea recurentului, s-a declarat ilegal ordinul de concediere nr. 66 k din 13.05.2010 și s-a încasat încasat de la SA ”Sigma” în beneficiul său salariul ratat pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în sumă de 32917,6 lei, a prejudiciului moral cauzat în mărime de 2272,43 lei, a compensației lunare în locul restabilirii la muncă în sumă de 6818,19 lei. 4 Respectiv, acţiunea a fost înaintată cu respectarea termenului de prescripţie extinctivă şi astfel argumentul recurentului privind prescrierea acţiunii este întemeiat. În astfel de circumstanţe, Colegiul indică că instanţa de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia tardivităţii acţiunii şi a respins-o.

Mai mult ca atît, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra fondului acţiunii şi din aceste motive, Colegiul consideră că pricina urmează a fi remisă pentru rejudecare instanţei de apel, deoarece eroarea comisă nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Respectiv la rejudecarea cauzei, instanţa de apel urmează să verifice legalitatea acțiunii înaintate de către reclamant prin prisma temeiniciei acestora omiţînd expunerea privind tardivitatea acţiunii, deoarece acţiunea a fost depusă în instanţa de judecată cu respectarea termenului de prescripţie prevăzut de art.355 Codul muncii.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel neîntemeiat a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardivă fără a se expune asupra fondului cauzei, iar această eroare nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a remite cauza pentru rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se admite recursul declarat de Matiupatenco Leonid.

Se casează integral decizia din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Matiupatenco Leonid împotriva SA ”Sigma” privind încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale nefolosite și a penalității la salariul neachitat cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5 6