3ra-467/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr.3ra-467/14 instanţa de apel: A. Panov T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA" Scana" împotriva Consiliului mun. Chişinău cu privire la obligarea adoptării deciziei de prelungire a termenului de arendă a terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 19 decembrie 2012 SA" Scana" s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul mun.

Chişinău privind obligarea adoptării deciziei de prelungire a termenului de arendă a terenului nr. cadastral 0100520062 pe un termen de 5 ani. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.42/13-1 din 16.03.2006 şi contractului de arendă funciară nr.4578/2006 din 19.04.2006, SA „Scana" i-a fost atribuit în arendă, pe un termen de 5 ani, lotul de pământ cu suprafaţa de 1,67 ha, nr. cadastral 0100520062, situat în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, pentru definitivarea proiectării şi construirii unui complex comercial cu încăperi locative. Pînă în prezent, pe terenul arendat a fost edificat şi dat în exploatare un bloc locativ (nr. cadastral 0100520062.01), iar altele două sunt edificate, dar deocamdată sunt înregistrate ca bunuri viitoare (nr.cadastral 0100520062.02 şi nr. cadastral 0100520062.03).

Pe terenul ce urmează să fie 1 construite ultimele două blocuri locative s-a efectuat evacuarea şi compensarea valorii locuinţelor supuse demolării. In scopul definitivării proiectului şi finalizării lucrărilor de construcţie, SA. „Scana" a solicitat emiterea deciziei de prelungire a termenului de arendă a terenului nr. cadastral 0100520062 pentru o perioadă de 5 ani. La adresările sale, reclamanta a fost informată, că actele sunt pregătite, iar cererea va fi examinată la una din următoarele şedinţe ale Consiliului Municipal. Reclamanta menţionează, că administraţia publică locală recunoaşte necesitatea prelungirii contractului de arendă, însă din diverse motive de ordin organizatoric emiterea deciziei solicitate se tergiversează.

In lipsa contractului de arendă prelungit pe un nou termen, Direcţia Autorizare şi Disciplină în Construcţii refuză să prelungească Autorizaţia de Construire a complexului administrativ-comercial cu încăperi locative, fapt care creează dificultăţi în executarea în termen a obligaţiunilor contractuale faţă de beneficiari. Solicită reclamanta de a obliga Consiliul mun. Chişinău să adopte decizie de prelungire a termenului de arendă a terenului nr. cadastral 0100520062 pe un termen de 5 ani în scopul preîntâmpinării unor eventuale prejudicii pe care reclamanta le va suporta prin neexecutarea în termen a lucrărilor de construcţie. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iunie 2013 , acţiunea s-a admis integral şi s-a considerat ca ilegală nesoluţionarea în termen de către Consiliul mun.

Chişinău a cererii SA"Scana" privind prelungirea termenului de arendă şi Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să adopte o decizie privind prelungirea termenului de arendă pentru SA" Scana" a terenului cu nr.cadastral 0100520062 pe un termen de 5 ani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La data de 24 februarie 2014, Consiliul municipal Chişinău prin intermediul reprezentantului prin procură Elena Lisnic, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat, că instanţele au aplicat în mod eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele au aplicat în mod eronat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat şi interpretat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. 3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4