2ra-1162/14 — Încasarea sumei

La 17 mai 2013, Belinschi Zinovia a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Narcisei Povar solicitînd repararea prejudiciului.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că este proprietara apartamentului nr. 3 de pe str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău, apartamentul fiind situat la etajul 1 al blocului. Proprietar al apartamentului nr. 7 de pe str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău este Povar Narcisa, care este localizat la etajul doi al blocului respectiv, aflându-se de asupra apartamentului ce aparţine cu titlu de proprietate Zinoviei Belinschi.

La 22 aprilie 2013, în apartamentul nr. 7 de pe str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău, s-a produs o ruptură a țevii de canalizare şi ca rezultat a fost inundat apartamentul nr. 3 de pe str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău ce aparţine Zinoviei Belinschi. Menţionează reclamanta că lăcătușul S. Bemic, care este angajat al APLP 54/34 a confirmat faptul că, ruptura țevii provine din apartamentul superior.

Indică Belinschi Zinovia că, Povar Narcisa refuză accesul în apartament al lăcătușului sau de a întreprinde alte acţiuni pentru înlăturarea situaţiei de avariere, timp în care apartamentul reclamantei este inundat continuu cu apa de canalizare şi în interiorul căruia are loc distrugerea în permanenţă a imobilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 02 octombrie 2013, acţiunea înaintată a fost admisă integral: s-a încasat de la Povar Narcisa în beneficiul lui Belinschi Zinovia suma de 9 521,93 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 465 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Povar Narcisa a fost obligată să nu creeze obstacole reclamatei Belinschi Zinovia în efectuarea lucrărilor de reparație în ap. 3 din str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău şi să înlăture situaţia de avariere din ap. 7, str. Milescu Spătaru 19/5, mun. Chişinău, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată, în termen de 10 zile.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost repusă apelanta Povar Narcisa în termen de declarare a cererii de apel, a fost respinsă cererea de apel declarată de Povar Narcisa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 02 octombrie 2013.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 14 februarie 2014, Povar Narcisa a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate, bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural și aprecierea arbitrară a probelor.

La 11 martie 2014 şi la 09 aprilie 2014, intimata Belinschi Zinovia a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 17.12.2013 (f.d. 76), recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Colegiul menționează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Povar Narcisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

În cererea de recurs nu se conţin argumente care ar putea fi puse la baza altei concluzii, or, invocarea cărorva circumstanţe de fapt, cît şi analiza probelor nu poate fi admisă, pornind de la specificul recursului secțiunea a II-a din Codul de procedură civilă ca fază a procesului.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Povar Narcisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Povar Narcisa. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Ion Druță