3ra-261/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-261/14 prima instanţă: I. Ţurcan instanţa de apel: N. Craiu A. Minciuna, L. Bulgac DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de către Iurie Guţu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Guţu împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 şi societăţii pe acţiuni „Termocom” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Iurie Guţu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 12 februarie 2013 c o n s t a t ă La 21 august 2012 Iurie Guţu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 şi societăţii pe acţiuni „Termocom” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, Iurie Guţu a indicat că este membru al Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361. De asemenea, reclamantul a mai menţionat că a instalat în apartamentul său încălzire autonomă, debranşîndu-se de la sistemul centralizat de încălzire în baza actului comisiei societăţii pe acţiuni „Apă-Canal” din 08 octombrie 1999. În iulie 2001 blocul de locuit a trecut în gestiunea Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361. În anul 2009, administraţia Asociaţiei a decis ca locatarii debranşaţi de la încălzirea centralizară să izoleze din cont propriu toate ţevile de tranzit a energiei termice din apartamentul fiecăruia, iar în baza actului de control din 11 decembrie 2008, se confirmă faptul că a îndeplinit aceste cerinţe.

1 În sezonul de încălzire 2011-2012 a primit facturi eliberate de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361, din care rezultă că urmează să achite o anumită sumă în beneficiul societăţii pe acţiuni „Termocom”. Reclamantul consideră neîntemeiată plata impusă spre încasare, deoarece nu s-a folosit de energia termică livrată de societatea pe acţiuni „Termocom”.

Iurie Guţu solicită anularea sumei de 450,82 lei inclusă în factura de plată pentru încălzirea termică nefolosită, încasarea taxei de stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 300 lei, obligarea Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 să încheie contract de prestare a serviciilor de tranzitare către ceilalţi locatari a energiei termice prin porţiunile din reţelele inginereşti ce-i aparţin cu drept de proprietate şi amplasate în apartamentul său, costul energiei electrice, consumate de dispozitivul de pompare a apei şi folosite pentru livrarea energiei termice să fie suportată doar de consumatorii, nedebranşaţi de la sistemul comun de încălzire, obligarea pîrîtului la plata compensaţiei pentru exploatarea sistemului de încălzire de care nu se foloseşte, obligarea de a suporta cheltuielile pentru asigurarea apartamentului cît şi a bunurilor din apartamentul său, de la riscul deteriorării acestora, cauzate de prestarea serviciilor necorespunzătoare ale prestatorului de energie termică; obligarea societăţii pe acţiuni „Termocom” de a încheia contract de prestare a serviciilor de tranzitare către ceilalţi locatari a energiei termice prin porţiunile din reţelele inginereşti, amplasate în apartamentul său.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd eliberarea de plată pentru energia termică nefolosită, obligarea Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 să anuleze suma de 450,82 lei ca datorie pentru încălzirea termică nefolosită, încasarea taxei de stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 300 lei, obligarea Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 să încheie contract de prestare a serviciilor de tranzitare către ceilalţi locatari a energiei termice prin porţiunile din reţelele inginereşti ce-i aparţin cu drept de proprietate şi amplasate în apartamentul său, costul energiei electrice, consumate de dispozitivul de pompare a apei şi folosite pentru livrarea energiei termice să fie suportată doar de consumatorii, nedebranşaţi de la sistemul comun de încălzire, obligarea pîrîtului la plata compensaţiei în mărime de 7800 lei pentru exploatarea sistemului de încălzire de care nu se foloseşte 13 ani, obligarea de a suporta cheltuielile pentru asigurarea apartamentului cît şi a bunurilor din apartamentul său, de la riscul deteriorării acestora, cauzate de prestarea serviciilor necorespunzătoare ale prestatorului de energie termică;

obligarea societăţii pe acţiuni „Termocom” de a încheia contract de prestare a serviciilor de tranzitare către ceilalţi locatari a energiei termice prin porţiunile din reţelele inginereşti, amplasate în apartamentul său. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 12 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Iurie Guţu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 12 februarie 2013. 2 La 09 ianuarie 2014 Iurie Guţu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă.

Recurentul Iurie Guţu, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Conform prevederilor art. 113 alin. (1) CPC prevede că, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). În acest sens, instanţa de recurs conchide, că hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău a fost pronunţată la 12 februarie 2013. De asemenea, din materialele cauzei rezultă, că Iurie Guţu a fost prezent în şedinţa de judecată la pronunţarea dispozitivului hotărîrii.

Prin urmare, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 13 februarie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii acesteia şi a expirat la12 martie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. Contrar normelor procedurale enunţate, Iurie Guţu a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe la 05 august 2013. Mai mult ca atît, Iurie Guţu nu a solicitat repunerea în termen a apelului declarat şi nici nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Sub acest aspect, se menţionează că instanţa de apel urma să se expună asupra termenului de declarare a apelului şi să verifice motivele imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în termen în coroborare cu art. 362 alin. (1) CPC.

Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, admiterea unei cereri de apel sau recurs tardive încalcă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră imposibilă corectarea 3 erorii admise de către instanţa de apel, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare, în instanţa de apel. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că eroarea nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide Se admite recursul declarat de către Iurie Guţu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Guţu împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 52/361 şi societăţii pe acţiuni „Termocom” cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 4