3ra-580/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Gh. Mîțu dosarul nr. 3ra-580/17 instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru Î N C H E I E R E 18 mai 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghi Ganaciuc împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 c o n s t a t ă: La 23 octombrie 2015 Gheorghi Ganaciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 (în continuare ÎMGFL nr. 21) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, este proprietarul imobilului nr. 28 din str.Iazului nr. 1 bl. 3, mun. Chișinău, situat la etajul 5 în bloc cu 5 etaje. În anul 2005, a instalat în spațiul locativ al imobilului nominalizat încălzire autonomă. Astfel, specialiștii ÎMGFL nr. 21 au debranșat apartamentul de la încălzirea centralizată prin debranșarea totală de la rețea.

Totodată, în rezultatul debranșării de la încălzirea centralizată, la 01 noiembrie 2005 ÎMGFL nr. 21 s-a adresat către SA „Termocom” cu demers privind modificarea contractului nr. 6021. La fel, invocă faptul că, prin actul întocmit de comisia ÎMGFL nr. 21 la data de 27 noiembrie 2014 se confirmă faptul că, apartamentul nr. 28 din blocul locativ din str.Iazului nr. l bl.3, proprietar al căruia este Gheorghi Ganaciuc din anul 2005, este deconectat de la încălzire centralizată, se încălzește autonom și coloane de încălzire tranzitorii în interiorul apartamentului lipsesc, inelarea acestora fiind efectuată la nivelul podelelor. Solicită admiterea cererii, anularea ordinului de încasare a numerarului nr. 126426806 în sumă de 4921,83 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtului să nu expedieze în continuare, în adresa sa, ordine de plată eronate.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 28 ianuarie 2016 s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghi Ganaciuc 1 împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 cu privire la contestarea actului administrativ (f.d. 27, 28-31). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-a admis apelul declarat de Gheorghi Ganaciuc, s-a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 28 ianuarie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată a lui Gheorghi Ganaciuc, s-a anulat ordinul de încasare a numerarului nr. 126426806 în sumă de 4921,83 de lei. Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cerința privind obligarea ÎMGFL nr. 21 să nu expedieze în adresa lui Gheorghi Ganaciuc ordine de plată a agentului termic (f.d.

111, 112-116). În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, Gheorghi Ganaciuc nu beneficiază de serviciile SA „Termocom” pentru apartamentul nr. 28 din str. Iazului nr. 1, bl. 3, mun. Chișinău. Astfel, în speță nu sunt temeiuri juridice pentru obligarea acestuia la plata serviciilor de care nu a beneficiat și care nu au fost solicitate.

A relevat instanța inferioară că, prevederile pct. 8 din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002 statuează ca temei legal de calculare a 20 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului, pentru pierderile normative de energie termică în etaje tehnice, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

În acest sens, instanța de apel a constatat că Gheorghi Ganaciuc locuiește la etajul cinci, iar prin apartamentul acestuia nu trec coloane tranzitorii. Totodată, blocul locativ nu are etaj tehnic, iar locurile de uz comun nu sunt încălzite. La data de 29 martie 2017 ÎMGFL nr. 21 a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, solicitând admiterea recursului ca fiind repus în termen și casarea deciziei recurate cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 120-123). În motivarea recursului invocă faptul că, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material, a dat o interpretare greșită circumstanțelor pricinii și a apreciat arbitrar probele din dosar.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră inoportun să examineze solicitarea recurentei privind repunerea în termen a recursului, deoarece calea de atac este exercitată în termen. La caz, este remarcabil faptul că, decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 a fost expediată recurentei la data de 09 martie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului ÎS „Poșta Moldovei” aplicată pe plic (f.d. 124), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 29 martie 2017 (f.d.

120). Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural și a apreciat arbitrar probele, nu pot fi reținute, deoarece instanța a aplicat elocvent normele juridice ce guvernează raportul litigant reieșind din analiza obiectului pricinii și cu respectarea garanțiilor procesuale ce derivă din dreptul la un proces echitabil.

Completul consideră oportun de a remarca faptul că, recurentul eronat invocă prevederile pct. 83 din Anexa nr.7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului 3 Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002. Or, prevederile precitate nu sunt aplicabile speței deoarece se referă la situațiile privind existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, în cazul deconectărilor parțiale deja efectuate a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire.

Iar apartamentul intimatului este deconectat integral de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire și nu are coloane de încălzire tranzitorii. Subsecvent, instanța de recurs reiterează că, scopul primordial al instituției contenciosului administrativ, prestabilit de legiuitor, presupune contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept. Prin urmare, controlul legalității actului administrativ evocă cerința ca acesta să se conformeze ierarhiei normelor juridice existente, or, toate acțiunile care compun administrația ca activitate și toate formele de organizare a sistemului prin care sunt înfăptuite aceste acțiuni trebuie să se întemeieze pe lege.

În altă ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași legea și dispozițiile art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar actele normative vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de apel prin prisma circumstanțelor importante ale pricinii. Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, instanța de recurs reamintește prin prisma jurisprudenței CtEDO, fosta Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța inferioară a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

4 În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Oleg Sternioală 5