3ra-361/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–361/18

Instanța de fond: M. Gandrabur

Instanța de apel: A. Minciuna, V. Mihailă, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către ÎMGFL nr. 21,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Galben Anatolie împotriva ÎMGFL nr. 21, intervenient accesoriu SA

”Termoelectrica”, SA ”Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de ÎMGFL nr. 21 și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 13 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2017, Galben Anatolie a sesizat instanța de judecată cu cerere de

chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 21, intervenient accesoriu SA

”Termoelectrica”, SA ”Apă-Canal Chișinău” cu privire la obligarea ÎMGFL nr. 21

să efectueze rectificările necesare în ordinul de încasare a numerarului nr.

136028668, ordinul de încasare a numerarului în baza contractului nr. 6021 și

ordinul de încasarea a numerarului 136028669 al apartamentului nr. XX din str.

XXXX, mun. Chișinău, cu excluderea din ordinul de încasare a numerarului a

sumei de 16 002,77 lei, a sumei de 89 896,39 lei și respectiv a sumei de 29 991,41

lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 10 decembrie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 24 aprilie 2013, a fost obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure

pe Galben Anatolie cu spațiu locativ în conformitate cu art. 30 alin. (1) din Legea

cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.1995. În scopul executării

hotărârii instanțelor de judecată nominalizate, în temeiul dispoziției Primăriei

municipiului Chișinău 64-d din 31.01.2017, la 13 februarie 2017, s-a eliberat lui

Galben Anatolie ordinul de repartiție nr. 015100 seria ”Ci„ asupra apartamentului

nr. XX din str. XXXX, mun. Chișinău.

În pofida faptului că, Galben Anatolie până la data de 13 februarie 2017,

adică la momentul eliberării ordinului de repartiție evidențiat supra, n-a locuit în

apartamentul menționat și nu și-a asumat careva datorii a foștilor locatari, în

ordinele de încasare pentru serviciile comunale au fost incluse și plățile istorice a

fostului locatar XXXX.

A menționat reclamantul că, SA ”Apă-Canal Chișinău” furnizează serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare locatarilor blocului din str. XXXX,

mun. Chișinău, aflat în gestiunea ÎMGFL nr. 21 din str. Gheorghe Madan, 81, în

baza Contractului nr. 2-021-33 din 07.10.1997, încheiat între operator și

gestionarul blocului locativ, precum și în conformitate cu prevederile Legii privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303/2013 și

Regulamentului cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare,

aprobat prin hotărârea ANRE nr. 271 din 16.12.2015.

Astfel, facturarea și înaintarea spre plată a volumelor serviciilor furnizate de

alimentare cu apă și de canalizare locatarilor blocului din str. XXXX, mun.

Chișinău, se efectuează de către ÎMGFL nr. 21 prin intermediul Centrului de calcul

ÎM ”Infocom”.

Totodată, SA ”Termoelectrica” furnizează serviciul de încălzire blocului din

str. XXXX, mun. Chișinău, aflat în gestiunea ÎMGFL nr. 21, în baza contractului

încheiat între operator și gestionarul blocului locativ. Respectiv, facturarea și

înaintarea spre plată a volumelor serviciilor furnizate locatarilor blocului locativ

din str. XXXX, mun. Chișinău, se efectuează de către ÎMGFL nr. 21.

Reclamantul a mai specificat faptul că, prin cererea din 05.04.2017

înregistrată la ÎMGFL nr. 21 cu nr. G-64/17, a solicitat excluderea din ordinele de

încasare pentru serviciile comunale și a tuturor serviciilor prestate la adresa de

consum - mun. Chișinău str. XXXX, ap. XX, până la data eliberării ordinului de

repartiție nr. 015100 seria ”Ci” din 13.02.2017, însă nu a primit răspuns.

Prin încheierea din 24 mai 2017, au fost atrași în proces în calitate de

intervenienți accesorii de partea pârâtului SA ”Termoelectrica” și SA ”Apă-Canal

Chișinău”.

Prin cererea de concretizare din 12 iunie 2017, reclamantul a solicitat

obligarea ÎMGFL nr. 21 să recalculeze sumele incluse în ordinul de încasare a

numerarului nr. 136028668 pentru apartamentul nr. XX din str. XXXX, mun.

Chișinău și să excludă sumele datoriei de 16 002,77 lei (pentru servicii comunale)

și de 29 991,41 lei (pentru apă) din ordinul de încasare a numerarului nr.

136028668, făcând rectificările necesare, cu obligarea pârâtului să nu includă

pentru viitor sumele datoriei de 16 002,77 lei (pentru servicii comunale) și de

29 991,41 lei (pentru apă) în ordinul de plată a serviciilor comunale pentru

apartamentul nr. XX din str. XXXX, mun. Chișinău, obligarea ÎMGFL nr. 21 să

recalculeze sumele incluse în ordinul de încasare a numerarului nr. 1 emis în baza

contractului 6021 și să excludă suma datoriei de 89 896,39 lei (din care 61 798,64

lei pentru încălzire și 28 097,75 lei pentru apă caldă), făcând rectificările necesare

și să excludă pentru viitor din ordinul de încasare a numerarului pentru încălzire și

apă caldă, emis în baza contractului 6021 pentru apartamentul nr. XX din str.

XXXX, mun. Chișinău suma datoriei de 89 896,39 lei (din care: 61 798,64 lei

pentru încălzire și 28 097,75 lei pentru apă caldă).

În motivarea cererii de concretizare a menționat că, raportul juridic litigios are

loc între reclamant și pârât, iar reclamantul corect a ales pârâtul în prezenta speță,

în practica judecătorească, existând procese având ca obiect includerea în facturile

pentru servicii comunale a sumelor nejustificate, în care în calitate de pârât apar

întreprinderile de gestionare a spațiului locativ. Cererea prealabilă a fost depusă la

05 aprilie 2017 și în termen de 30 de zile din data înregistrării ei, pârâtul era

obligat să o examineze și să comunice de îndată petiționarului decizia adoptată (art.

15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ), însă nu a primit nici un

răspuns, în interiorul termenului de 30 de zile.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 2, 3, 14, 17 din Legea

contenciosului administrativ, dispozițiile Legii nr. 92 din 29.05.2014 cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării, Legii nr. 303 din 13.12.2013 privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, Regulamentului cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 13 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă Galben Anatolie a fost admisă parțial, a fost

obligat ÎMGFL nr. 21 să recalculeze sumele și să efectueze rectificările necesare în

ordinul de încasare a numerarului nr. 136028668 din luna martie 2017 (servicii

comunale); în ordinul de încasare a numerarului nr. 136028669 din luna martie

2017 (apă potabilă și menajeră) precum și în ordinul de încasare a numerarului nr.

1 în baza contractului nr. 6021 din luna martie 2017 (încălzire și apă caldă) emise

pe numele consumatorului Galben Anatolie cu privire la apartamentul nr. XX din

str. XXXX, mun. Chișinău. S-a obligat ÎMGFL nr. 21 să excludă din ordinul de

încasare a numerarului nr. 136028668 din luna martie 2017 suma de 16 002,77 lei,

din ordinul de încasare a numerarului nr. 136028669 din luna martie 2017 suma de

29 991,41 lei și din ordinul de încasare a numerarului nr. 1 în baza contractului nr.

6021 din luna martie 2017 suma de 89 896,39 lei.

S-a încasat din contul ÎMGFL nr. 21 în beneficiul lui Galben Anatolie

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 300 lei. În rest cerere de chemare în

judecată a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de ÎMGFL nr. 21 și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 13 iunie 2017.

La 09 februarie 2018, ÎMGFL nr. 21 a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recursului declarat, ÎMGFL nr. 21 a reiterat motivele de fapt ale

cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod

eronat legea.

La 05 martie 2018, SA ”Apă-Canal Chișinău” a depus o referință la cererea de

recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

La 26 martie 2018, Galben Anatolie prin intermediul avocatului Bordei

Teodor a depus o referință la cererea de recurs, concretizată la 03 aprilie 2018,

prin care a solicitat să fie considerat inadmisibil recursul declarat de ÎMGFL nr. 21.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referințe, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către ÎMGFL nr. 21, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de ÎMGFL nr. 21, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de ÎMGFL nr. 21.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎMGFL nr. 21.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu