3ra-1001/17 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra–1001/17

Prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, judecător – I. Bulhac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Vascan, V. Efros, E. Fistican

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de APLP 54/345

COOP către SA „Termoelectrica” cu privire la anularea facturilor fiscale seria TC

nr. 0180751 și nr. 10005139 din 31.01.2016,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de APLP 54/345, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 29 iunie 2016, fiind emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost admisă și anulate facturile fiscale seria TC nr. 0180751 și nr. 10005139 din

31.01.2016, emise de SA „Termoelectrica”,

c o n s t a t ă:

La data de 06 aprilie 2016, APLP 54/345 COOP s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către SA „Termoelectrica”, solicitând anularea facturii fiscale

seria TC nr. 0180751 din 31.01.2016, în sumă de 361 035,71 lei, precum și

anularea facturii fiscale nr. 10005139 din 31.01.2016, în sumă de 752 827,60 lei,

emise de SA „Termoelectrica”.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului nr. 5139 din

01.11.2002 pentru furnizarea energiei termice în apă fierbinte, încheiat între APLP

54/345 și SA „Termocom”, ultima și-a asumat obligația de a furniza energie

termică pentru încălzirea apartamentelor amplasate în blocurile locative gestionate

de APLP 54/345, de a calcula energia termică consumată în parte de fiecare

apartament/încăpere locuibilă și/sau nelocuibilă din bloc; de a emite lunar note de

plată din numele său pe numele fiecărui consumator de energie termică/proprietar,

chiriaș, arendaș de apartament/încăpere locuibilă și/sau nelocuibilă din bloc și de a

le înainta acestora spre plată; de a duce evidența achitării plăților și existenței

1

datoriilor pentru energia termică consumată pe fiecare apartament în parte; de a

prezenta lunar gestionarului fondului locativ informația cu privire la calculul

energiei termice consumată și a datoriilor existente pe fiecare apartament în parte.

Conform contractului enunțat, APLP 54/345 și-a asumat obligațiunea de a

asigura achitarea de către consumatorii de energie termică din blocurile locative

aflate în gestiunea sa economică, a plății pentru energia termică consumată; de a

întreține rețelele interioare de termificare si contoarele de evidență energiei

termice.

Conform pct. 3.1 din acordul adițional din 21.10.2008 la contractul din

01.11.2002, APLP 54/345 poartă răspundere față de SA „Termocom” doar pentru

veridicitatea datelor prezentate executorului. Contractul respectiv nu prevede

obligațiunea reclamantului de a achita în locul consumatorilor de energie termică,

adică în locul proprietarilor, chiriașilor, arendașilor de apartamente/încăperi

locuibile și/sau nelocuibile din blocurile locative aflate în gestiunea sa economică,

plata pentru energia termică consumată de către aceștia.

Potrivit actelor de constatare, încheiate lunar între SA „Termocom” (SA

„Termoelectrica”) și APLP 54/345, asociația reclamantă în calitatea sa de gestionar

a fondului locativ, proprietarii, chiriașii, arendașii de apartamente/încăperi

locuibile și/sau nelocuibile din blocurile aflate în gestiunea economică a APLP

54/345, au beneficiat de serviciul comunal de încălzire a apartamentelor/

încăperilor locuibile și/sau nelocuibile ce le aparține lor, prestat acestora lunar, în

perioada de încălzire de către SA „Termoelectrica”, circumstanță care atrage după

sine obligațiunea acestora de a achita plata pentru acest serviciu comunal prestat de

către ei.

Potrivit reclamantului, reieșind din prevederile contractuale și legale

pertinente cauzei, reiese că SA „Termoelectrica”, în calitatea sa de prestator de

serviciu comunal de încălzire, care a prestat proprietarilor, chiriașilor, arendașilor

de apartamente și/încăperi locuibile și/sau nelocative din blocurile locative aflate în

gestiunea economică a APLP 54/345 serviciul comunal de încălzire a

apartamentelor încăperilor locuibile și/sau nelocuibile din blocurile locative nr. 24

din str. Alecu Russo, nr. 22/3 din str. M. Sadoveanu și nr. 44/1 din str. Mircea cel

Bătrân, care le aparțin acestora, este în drept să elibereze facturi separate doar pe

numele fiecărui proprietar, chiriaș, arendaș de apartament/încăpere locuibilă și/sau

nelocuibilă din bloc, însă, nu este în drept ca pentru unul și același serviciu să

înainteze două facturi de plată.

Astfel, SA „Termoelectrica”, pentru volumul de energie termică prestată în

luna ianuarie 2016, pentru încălzirea apartamentelor aflate în gestiunea economică

a APLP 54/345, precum și pentru datoriile acumulate de către proprietarii,

locatarii, chiriașii de apartamente și/sau încăperi locuibile și/sau nelocuibile din

2

blocurile locative ce aparțin reclamantului, a emis și a înaintat spre plată din

numele său pe numele fiecărui consumator facturi de plată în sumă totală de 752

827,60 lei, și totodată, pentru aceeași sumă a emis și a înaintat spre plată APLP

54/345 factura fiscală seria TC nr. 0180751 și factura nr. 1080751 din 31.01.2016,

pentru unul și același serviciu prestat și pentru unele și aceleași sume.

Prin scrisoarea din 14 martie 2016, SA „Termoelectrica” ilegal și neîntemeiat

a respins cererea prealabilă depusă de APLP 54/345, circumstanță ce a determinat

reclamantul să depună prezenta acțiune în instanța de judecată.

APLP 54/345 a solicitat instanței de judecată anularea facturii fiscale seria TC

nr. 0180751 din 31.01.2016, în sumă de 36l 035,71 lei, precum și anularea facturii

fiscale nr. 10005139 din 31.01.2016, în sumă de 752 827,60 lei, emise de SA

„Termoelectrica”.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 iunie 2016, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, a fost admis

apelul declarat de APLP 54/345, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 29 iunie 2016, fiind emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă și anulate facturile fiscale seria TC nr. 0180751 și nr. 10005139 din

31.01.2016, emise de SA „Termoelectrica”.

La data de 25 iulie 2017, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei decizii prin

care să fie respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de APLP 54/345.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Susține că, instanța de apel, la pronunțarea deciziei, a

ignorat prevederile contractuale care guvernează relațiile dintre părțile litigiului,

fapt care a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SA „Termoelectrica”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

3

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SA „Termoelectrica”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Termoelectrica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari

5