2rac-236/18 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac–236/18

Instanța de fond: L. Barbos

Instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu,

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către APLP nr. 50/312

COOP prin intermediul avocatului Tarlapan Artur,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SA „Termoelectrica” către APLP nr. 50/312 COOP cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, prin care a

fost respins apelul declarat de către APLP nr. 50/312 COOP și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 15 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2016, SA „Termoelectrica” s-a adresat în instanța de judecată cu

acțiune către APLP nr. 50/312 COOP, solicitând încasarea din contul ultimei a

sumei de 334 032, 60 de lei cu titlu de datorie pentru energia termică, calculată

pentru perioada 01 noiembrie 2015 - 31 martie 2016, precum și a sumei de 85 834,

92 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, calculată pentru perioada 01 martie 2015

- 31 mai 2016.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, în baza contractului nr. 5219 din

16 iulie 2008 de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă, încheiat între SA

„Termoelectrica” și APLP nr. 50/312 COOP, ultima și-a asumat obligația de a

achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA

„Termoelectrica” la obiectele asociației-pârâte. Conform pct. 4.2 al contractului

menționat, furnizorul, lunar înaintează consumatorului conturile de plată în care

este reflectată cantitatea de energie termică consumată pentru luna calendaristică

cu divizarea pe tipuri de consum și suma datoriei pentru energia termică consumată

în lunile precedente. Conturile de plată recepționate, urmează a fi achitate de

Consumator pînă la data de 30 a lunii următoare.

Reclamanta a indicat că, consumatorul nu și-a onorat obligațiile contractuale

și, ca rezultat, nu a achitat creanța debitoare pentru utilizarea energiei termice,

acumulând o datorie pentru perioada 01 noiembrie 2015 - 31 martie 2016, în

mărime de 334 032, 60 de lei, confirmată prin informația cu privire la volumele

facturate și sumele achitate pentru energia termică, de facturile și bonurile de

control.

SA „Termoelectrica” a susținut că, în pofida faptului că, de către acesta au

fost îndeplinite cerințele privitor la procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe

calea extrajudiciară, prin expedierea reclamației nr.79/3307 din 06 iunie 2016,

aceasta a fost lăsată de către APLP nr. 50/312 COOP fără examinare.

Ulterior, prin cererea de concretizare a pretențiilor, SA „Termoelectrica” a

solicitat încasarea din contul APLP nr. 50/312 COOP a sumei de 236 686, 36 de lei

cu titlu de datorie pentru energia termică, calculată pentru perioada 01 noiembrie

2015 - 31 martie 2016, a sumei de 85 834, 92 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere, calculată pentru perioada 01 martie 2015 - 31 mai 2016, precum și

încasarea taxei de stat în mărime de 12 596, 02 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 15 iunie 2017,

acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” a fost admisă integral, în sensul invocat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, a fost respins

apelul declarat de către APLP nr. 50/312 COOP și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 15 iunie 2017.

La 12 aprilie 2018, APLP nr. 50/312 COOP prin intermediul avocatului

Tarlapan Artur a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 22 februarie 2018, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, APLP nr. 50/312 COOP prin intermediul

avocatului Tarlapan Artur a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către APLP nr. 50/312 COOP prin intermediul avocatului Tarlapan Artur,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de APLP nr. 50/312 COOP prin intermediul

avocatului Tarlapan Artur, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu

pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată APLP nr. 50/312 COOP prin intermediul

avocatului Tarlapan Artur.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către APLP nr. 50/312 COOP

prin intermediul avocatului Tarlapan Artur.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu