3ra-708/18 — Contestarea actului administrativ, obligarea efectuării recalculării

Dosarul nr. 3ra-708/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – S. Papuha

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎMGFL-20, în proces de

lichidare,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Andreev

împotriva ÎMGFL-20, intervenienți accesorii ÎM „Infocom” și SA „Termocom”

(succesor SA „Termoelectrica”) cu privire la obligarea excluderii din ordinul de

încasare a numerarului nr. 135108127 pentru luna ianuarie 2017 a sumei de 10613,78

lei consumatorului Anatolie Andreev,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Anatolie Andreev, casată hotărârea din 06 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 30 ianuarie 2015, Anatolie Andreev a înaintat cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva ÎMGFL-20, intervenienți accesorii ÎM „Infocom” și

SA „Termocom” (succesor SA „Termoelectrica”) cu privire la obligarea excluderii

din ordinul de încasare a numerarului nr. 135108127 pentru luna ianuarie 2017 a

sumei de 10613,78 lei consumatorului Anatolie Andreev, proprietarul apartamentului

nr. XXX, situat pe str. XXX XXX.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 decembrie 2014, în legătură

cu pronunțarea deciziei din 26.11.2014 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost

obligat să achite datoria pentru serviciile comunale prestate pentru perioada ianuarie

2004 - aprilie 2012 în sumă de 1326,89 lei, a depus la ÎMGFL-20 o cerere privind

eliberarea unui bon de plată pentru achitarea sumei indicate în decizia Curții Supreme

de Justiție și concretizarea datoriei pe care o are la capitolul energia termică livrată la

01.12.2014 pentru perioada mai 2012 - noiembrie 2014. Reclamantul nu a primit

răspuns la cererea depusă și consideră că este un refuz tacit al ÎMGFL-20. Refuzul

ÎMGFL-20 de a răspunde la cererea depusă de la 08.12.2014 este considerat de către

reclamant drept ilegal, deoarece nu-i permite să achite datoriile reale, acumulate la

capitolul încălzire în perioada mai 2012 - decembrie 2014.

Reclamantul Anatolie Andreev a susținut că, în apartamentul nr. XXX din blocul

locativ nr. XX din str. XXX XXX, mun. Chișinău, este instalat sistem autonom de

încălzire din luna octombrie anul 2002, apartamentul menționat fiind integral

deconectat de apa caldă livrată centralizat. În pofida acestui fapt, confirmat

1

documentar prin demersul nr. 56 din 17.09.2002 înaintat de IMGFL-20 în adresa SA

„Termocom”, cât și procesul-verbal nr. 925 din noiembrie 2002 al controlului

instalațiilor termice amplasate în apartamentul nr. XXX din str. XXX XXX, încheiat

de inspectoratul SA „Termocom” – S. Șubert în prezența reprezentantului ÎMGFL-20

– A. Gavriliuc, pârâtul a calculat plata atât pentru energia termică consumată

(încălzire) în conformitate cu pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de

prestare si achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la sistemele

de încălzire si alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19

februarie 2002, cât și plata lunară pentru apă caldă pe care n-a furnizat-o.

În luna ianuarie 2015, reclamantul a primit ordinul de încasare a numerarului nr.

121765365, în care este indicat că are datorii la capitolul energia termică (încălzire) în

sumă de 3589,53 lei și energia termică (apă caldă) în sumă de 7649,13 lei, în total

datoria constituind suma de 11 238,66 lei. În perioada mai 2012 - aprilie 2016

reclamantul a primit ordine de încasare a numerarului (ultimul pentru luna martie

2016 nr. 129933130), prin care i se impune spre plată suma de 15169,65 lei, ca

datorie formată pentru energia termică consumată.

Din cele menționate este evident, că din suma plății pretinse pentru energia

termică consumată necesită a fi exclusă suma de 11478,71 lei pentru apă caldă

nefurnizată în tot acest timp. Suma restantă în mărime de 3691,94 lei, pentru faptul că

prin apartamentul nr. XXX trec țevile de încălzire centralizată către încăperile situate

la etajele superioare, o consideră întemeiată.

Reieșind din cele expuse, reclamantul Anatolie Andreev a solicitat, obligarea

ÎMGFL nr. 20 să excludă din ordinul de încasare a numerarului nr. 135108127 pentru

luna ianuarie 2017 suma de 10613,78 lei consumatorului Anatolie Andreev -

proprietarul apartamentului nr. XXX, situat pe str. XXX XXX, ca ilegală și

neîntemeiată.

Prin hotărîrea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Anatolie Andreev, casată hotărârea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere integrală a

acțiunii și obligată ÎMGFL-20 să excludă din ordinul de încasare a numerarului nr.

135108127 pentru luna ianuarie 2017 suma de 10613,78 lei consumatorului Anatolie

Andreev, proprietarul apartamentului nr. XXX, situat pe str. XXX XXX, ca ilegală și

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că începând cu luna octombrie

2002, apartamentul nr. XXX din str. XXX XXX, mun. Chișinău, a fost deconectat

integral de la sistemul centralizat de încălzire și s-a instalat cazan cu gaze naturale

pentru încălzirea și producerea apei calde, fapt ce se confirmă prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014. Faptul instalării sistemului autonom de

încălzire în apartamentul nr. XXX din str. XXX XXX, mun. Chișinău, se confirmă și

prin demersul nr. 56 din 17 septembrie 2002, înaintat de ÎMGFL-20 în adresa SA

„Termocom”, cât și procesul-verbal al controlului instalațiilor termice amplasate în

apartamentul nr. XXX din str. XXX XXX, din noiembrie 2002 nr. 925, încheiat de

inspectorul SA „Termocom” - S. Șubert în prezența reprezentantului ÎMGFL-20 - A.

Gavriliuc.

2

Mai mult, instanța de apel a stabilit că ÎMGFL-20 a calculat plata atât pentru

energia termică consumată (încălzire), cât și plata lunară pentru apa caldă pe care n-a

furnizat-o. Restanța în mărime de 220,01 lei apelantul a recunoscut-o și a declarat că

o va achita, însă energia termică (încălzire) în perioada 31 decembrie 2016 - 31

ianuarie 2017, în sumă de 10613,78 lei introdusă în factura de plată a energiei termice

(apă caldă), nu a fost furnizată consumatorului de către ÎMGFL-20, deoarece

apelantul și-a instalat în apartament cazanul cu gaze naturale și, prin urmare, nu poate

fi obligat de a achita plata pentru alimentarea cu apă caldă menajeră.

La 16 martie 2018, ÎMGFL-20, în proces de lichidare, a contestat cu recurs

decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar argumentelor invocate, recurenta a invocat faptul că aplicarea

termenului de prescripție extinctivă în privința unei anumite sume datorate de către

intimat recurentei, nu înseamnă stingerea datoriei și nu instituie obligația recurentei

de a exclude această sumă din factură, ci prezumă doar faptul că recurenta nu va

putea pretinde încasarea ei în mod forțat, intimatul având dreptul să o achite benevol.

Astfel, recurenta a solicitat casarea deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea în vigoare a hotărârii din 06 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

La 18 mai 2018, Anatolie Andreev a depus referință asupra cererii de recurs

înaintată de ÎMGFL-20, în proces de lichidare, solicitând ca aceasta să fie considerată

ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de ÎMGFL-20,

în proces de lichidare, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

28 noiembrie 2017, fiind expediată participanților la proces la data de 14 decembrie

2017 (f.d. 155), însă la materialele cauzei nu se regăsesc date cu privire la

recepționarea deciziei de către aceștia. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost

depus la 16 martie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

3

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de ÎMGFL-20, în proces de lichidare.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎMGFL-20, în proces de lichidare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Maria Ghervas

4