2ra-1003/14 — Partajarea bunului imobil

dosarul nr.2ra-1003/14 prima instanţă: Iu. Sciaslivîi instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd cererea de recurs declarată de către Drăguţan Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Drăguţan Gheorghe împotriva Lidiei Drăguţan cu privire la partajarea bunului imobil şi cererea reconvenţională depusă de Drăguţan Lidia împotriva lui Drăguţan Gheorghe cu privire la recunoaşterea ca unic proprietar al bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Drăguţan Lidia şi casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 10 iunie 2013, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii reconvenţionale şi respingere a acţiunii iniţiale, c o n s t a t ă La 13 martie 2012, Drăguţan Gheorghe s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Drăguţan cu privire la partajarea bunului imobil.

În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că a fost în căsătorie cu Drăguţan Lidia din 17.05.1986 şi pînă la 05.03.2009, dată la care a fost desfăcută căsătoria prin hotărîre judecătorească. Menţionează reclamantul că pe parcursul căsătoriei au dobîndit un şir de bunuri în comun, unul din acestea fiind casa de locuit şi terenul aferent din s. Dănceni r-nul Ialoveni, în baza contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 2842 din 24.07.2007. Intrucît a fost dobîndit în timpul căsătoriei acest bun constituie proprietate comună în devălmăşie. De asemenea, precizează că contractul de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nu este un contract personal, respectiv la întreţinerea beneficiarului au participat atît Drăguţan Lidia cît şi Drăguţan Gheorghe, onorîndu-şi obligaţiile de hrană, îngrijire şi ajutorul necesar, precum şi cheltuielile de înmormântare, fiind suportate din bugetul comun al foştilor soţi.

Cere Drăguţan Gheorghe, determinarea cîte 1/2 cotă-parte din bunul imobil din s. Dănceni r-nul Ialoveni, cu nr. cadastral 5516113213 şi partajarea acestuia în natură. La 11 decembrie 2012, Drăguţan Lidia a depus cerere reconvenţională împotriva lui Drăguţan Gheorghe cu privire la recunoaşterea ca unic proprietar al bunului imobil. În motivarea cererii reconvenţionale Drăguţan Lidia a indicat, că imobilul aflat în litigiu (casa de locuit individuală pe lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,0888 ha, situată în r-nul Ialoveni s. Dănceni) a aparţinut cu drept de proprietate părinţilor săi. Menţionează reclamanta, că la 23.06.1993, Sula Gheorghe s-a căsătorit cu Eremia Natalia. Dorind să perfecteze actele pe casă după fiica sa, Drăguţan Lidia, la 24.04.2007 Sula Gheorghe, a încheiat cu aceasta contractul de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă, învederînd că de fapt, acest contract a fost o formalitate pentru a putea perfecta actele.

Susţine Drăguţan Lidia, că de la încheierea contractului din 24.04.2007 şi pînă la deces 22.03.2008, adică mai puţin de un an de zile, pîrîtul Drăguţan Gheorghe nu a executat nici una din condiţiile contractului, nu a suportat cheltuieli pentru întreţinere şi îngrijire. Tatăl Sula Gheorghe avea grijă de toate, fiind susţinut financiar doar de ea, care de o perioadă îndelungată nu mai întreţinea relaţii de căsătorie cu reclamantul. Afirmă, că de fapt în perioada anilor 2006-2009, Drăguţan Lidia şi Drăguţan Gheorghe de fapt nu au constituit o familie, nu mai locuiau împreună şi nu duceau gospodărie comună. Consideră reclamanta, că imobilul nu a fost dobîndit în comun în timpul căsătoriei, motiv din care cere Drăguţan Lidia, să fie recunoscută ca unic proprietar al imobilului, casa de locuit individuală şi terenul aferent din r-nul Ialoveni s. Dănceni nr. cadastral 5516113213. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni, mun.

Chişinău din 10 iunie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Drăguţan Gheorghe a fost admisă integral. Au fost partajate bunurile proprietate în devălmăşie a lui Drăguţan Gheorghe şi Drăguţan Lidia, casa de locuit şi terenul aferent din s. Dănceni raionul Ialoveni cu număr cadastral 5516113213, cu valoare normativă totală de 66906, 00 lei.

Astfel, în proprietatea lui Drăguţan Gheorghe a fost atribuit 1/2 cotă- parte din imobilul situat în s. Dănceni r-nul Ialoveni, conform constatării specialistului OCT Ialoveni din 02.08.2012, varianta 1: Din casa de locuit etajul 1: Bucătărie 1 – suprafaţa de 11,4 m.p., valoarea - 7539 lei; Locativă 4 – suprafaţa 10,7 m.p., valoarea - 7076 lei; Anexă „A1” – coridor 5 suprafaţa 10,6 m.p., valoarea - 3579 lei; Scară – suprafaţa de 5,7 m.p., valoarea - 477 lei; Bucătărie de vară „1/02” – suprafaţa 15,7 m.p., valoarea - 5734 lei; Şură „2/03” – suprafaţa 5,7 m.p., valoarea - 738 lei; Poartă – valoarea - 3307 lei; Gard II (14,4 m.p.) – valoarea - 850 lei; Sector de teren cu o suprafaţă de 0,0444 ha – valoarea - 508 lei; Valoarea normativă totală 29808 lei, mai puţin decît 1/2 cotă-parte cu 3645 lei.

În proprietatea Lidiei Drăguţan a trecut 1/2 cotă-parte din imobilul situat în s. Dănceni raionul Ialoveni. Din casa de locuit etajul 1: Locativă 2 – suprafaţa 14,0 m.p., valoarea - 9258 lei; Locativă 3 – suprafaţa 14,3 m.p., valoarea - 9456 lei; Verandă „a” – suprafaţa 22,0 m.p., valoarea - 9839 lei; Scară – suprafaţa 5,7 m.p., valoarea - 477 lei; Berci „3” – suprafaţa 14,5 m.p., valoarea - 4261 lei; Şură „4” – suprafaţa 22,0 m.p., valoarea -1788 lei; Gard II – 25,6 m.p., valoarea 1511 lei; Sector de teren cu suprafaţa 0,0444 ha – valoarea 508 lei; Valoarea normativă totală 37 098 lei, mai mult decît 1/2 cotă-parte cu 3645 lei. A fost obligat Drăguţan Gheorghe să astupe golul uşii din odaia locativă 4 în veranda „a”.

S-a dispus încasarea de la Drăguţan Lidia în beneficiul lui Drăguţan Gheorghe cheltuieli de judecată în mărime de 1000,00 lei pentru achitarea taxei de stat şi 2938,00 lei pentru efectuarea constatării specialistului, iar în total 3938 lei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională depusă de Drăguţan Lidia către Drăguţan Gheorghe privind recunoaşterea ca proprietar unic al bunului imobil, casa de locuit individuală şi terenul aferent din r-nul Ialoveni s. Dănceni nr. cadastral 5516113213. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Drăguţan Lidia şi casată hotărîrea primei instanţe.

Astfel, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Drăguţan Gheorghe împotriva Lidiei Drăguţan cu privire la partajarea bunului imobil ca neîntemeiată şi a fost admisă cererea reconvenţională depusă de Drăguţan Lidia cu privire la recunoaşterea ca proprietar unic al bunului imobil, casa de locuit individuală nr. Cadastral 5516113213.01, construcţie accesorie cu nr. Cadastral 5516113213.02 şi terenul aferent din r-nul Ialoveni s. Dănceni, nr. cadastral 5516113213. La 22 ianuarie 2014, Drăguţan Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, recurentul Drăguţan Gheorghe a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural.

În special, a invocat că instanţa de apel a eronat a aplicat normele de drept material şi anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Susţine recurentul că, regimul juridic între foştii soţi Drăguţan este unul de proprietate comună în devălmăşie. Potrivit hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 12.02.2009, de desfacere a căsătoriei, motivul desfacerii căsătoriei, a fost indicat relaţiile ostile dintre soţi. Contrar acestor constatări, instanţa de apel, indică nefondat că temeiul desfacerii căsătoriei a fost „comportamentul inadecvat al lui Draguţan Gheorghe”, iar într-un alt caz: „atitudinea înşelătoare”. În temeiul acestor afirmaţii, consideră că eronat a interpretat prevederile art. 20 alin. (5) CF, care prevede că „… Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.”.

Complementar, precizează recurentul că reieşind din hotărîrea de desfacere a căsătoriei, menţionată supra, acesta a solicitat instanţei de judecată acordarea unui termen de împăcare (2 luni, care au fost acordate de către instanţă), nefiind nici iniţiatorul, dar nici partea interesată în desfacerea căsătoriei. În temeiul celor menţionate, consideră recurentul, că instanţa de apel a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată. Mai invoca recurentul, că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În acest sens, indică Draguţan Gheorghe că a fost depăşit termenul de prescripţie generală de 3 ani, prevăzut de art. 25 CF şi 267 CC, avînd în vedere că desfacerea căsătoriei, de către instanţa de judecată, a avut loc la 05.03.2009, iar cererea reconvenţională privind recunoaşterea lui Draguţan Lidia ca unic proprietar a bunului imobil, a fost depusă la data de 16.01.2013.

Într-o altă ordine de idei, recurentul consideră că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele, deoarece afirmaţiile intimatei nu au fost susţinute prin probe. Complementar, susţine recurentul că afirmaţia intimatei precum că contractul de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este o formalitate, nu este un argumentă juridic, deoarece, Sula Gheorghe şi-a exprimat consimţămîntul, iar acesta poate fi invocat de către persoana care a fost parte la încheierea actului juridic. Contractul nu a fost semnal între Drăguţan Lidia şi Drăguţan Gheorghe. Contractul de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă deja este executat şi a încetat să producă efecte juridice odată cu decesul beneficiarului întreţinerii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. După cum rezultă din actele cauzei la 17.05.1986, Drăguţan Gheorghe a încheiat căsătorie cu Drăguţan Lidia. La 24.04.2007, Sula Gheorghe a încheiat cu fiica sa Drăguţan Lidia, contractul de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Potrivit contractului, Sula Gheorghe în calitate de transmiţător i-a transmis în proprietate fiicei Drăguţan Lidia, imobilul situat în s. Dănceni r-nul Ialoveni, compus din lot de pămînt destinat pentru construcţia casei şi casa de locuit amplasată pe acest lot de pămînt, cu dependenţele sale. La rîndul ei, Drăguţan Lidia, în calitate de dobînditor, în schimbul imobilului transmis în proprietate, s-a obligat să ofere întreţinere tatălui său Sula Gheorghe. La 22.03.2008 Sula Gheorghe a decedat. La 05.03.2009, prin hotărîrea instanţei de judecată, căsătoria a fost desfăcută. La 13 martie 2012, Drăguţan Gheorghe s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Drăguţan cu privire la partajarea bunului imobil, iar la 11 decembrie 2012, Drăguţan Lidia a depus cerere reconvenţională împotriva lui Drăguţan Gheorghe cu privire la recunoaşterea ca unic proprietar al bunului imobil.

Instanţele ierarhic inferioare de judecată au emis hotărîrile respective. Drăguţan Gheorghe nefiind de acord cu decizia instanţei de apel s-a adresat cu recurs împotriva acesteia. Analizînd argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoare poziţie. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) şi (3) CF, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Avînd în vedere că înregistrarea căsătoriri a avut loc la 17.05.1986 şi desfăcută la 05.03.2009, iar contractul de înstrăinarea a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă a fost încheiat la 24.04.2007, se constată că acesta a fost încheiat în perioada în care soţii se aflau în căsătorie. Astfel, potrivit alin. (5) al articolului precitat, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.

Cu referire la partea a doua a alineatului indicat, instanţa de recurs sesizează că în procesul judecării cauzei nu a fost stabilit cu certitudine faptul că Drăguţan Gheorghe se face vinovat de desfacerea căsătoriei, chiar mai mult, în hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 12.02.2009, prin care a fost desfăcută căsătoria dintre recurent şi intimată, se învederează că motivul desfacerii căsătoriei, au fost relaţiile ostile dintre soţi, ceea ce face posibil de a concluziona că vina pentru desfacerea căsătoriei, o poartă atît Drăguţan Gheorghe cît şi Drăguţan Lidia. Concomitent, în procesul judiciar în cauză, nu a fost probat nici faptul că soţii în perioada 2006 – 2009, nu au dus gospodărie comună.

Potrivit art. 26 alin. (1) CF, la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Pe de altă parte, art. 22 alin. (1) CF, statuează că bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Ţinînd cont de cele menţionate, urmează a stabili dacă contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia înstrăinării pe viaţă este un contract cu titlul oneros sau gratuit.

În acest sens, Colegiul menţionează că obiect al contractului este, pe de o parte un bun imobil sau mobil, şi pe de altă parte întreţinerea pe viaţă. Prin urmare, bunul imobil sau mobil reprezintă o casă de locuit, un apartament, o vilă, un teren, un automobil sau un oarecare alt bun imobil sau mobil, care are o valoare impunătoare şi care permite încheierea unui asemenea contract. Valoarea acestui obiect are o importanţă prioritară pentru dobînditor, deoarece în caz contrar el nu va avea interes şi, bineînţeles, nu va încheia un asemenea contract. Cît priveşte întreţinerea pe viaţă, aceasta reprezintă costul întreţinerii pe viaţă, care poate include un spaţiu locativ, alimentare, îngrijire şi ajutorul necesar, care se prestează în natură, precum şi cheltuielile de înmormîntare a beneficiarului întreţinerii.

Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este un contract, în principiu, aleatoriu, deoarece pentru existenţa acestuia este pusă condiţia prezenţei şanselor de căştig şi risc de pierdere pentru toate părţile şi după cum reiese din obiectul contractului, ambele părţi, de fapt, urmăresc un anume cîştig. Totuşi, contractul poate fi încheiat şi cu titlu gratuit, însă aceasta ar trebui să rezulte din conţinutul contractului, fiind o excepţie. Complementar, Colegiul menţionează că potrivit art. 839 alin. (4) CC, contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră dacă aceasta este stipulat în contract.

Conform art. 847 alin. (1) CC, renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenţă celeilalte părţi (credirentier). În acest sens, dacă renta viageră s-a constituit cu titlu gratuit, contractul aferent va avea caracterul actului juridic prin care s-a constituit. La această categorie de contracte se pot referi donaţia, testamentul. Totuşi, în cazul în care, ambele părţi urmăresc un cîştig, fiind supuse unor riscuri, renta viageră, în principiu, se constituie cu titlul oneros.

În speţă, se reţine că, urmare a încheierii contractului de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia înstrăinării pe viaţă nr. 2842 din 24 aprilie 2007, Sula Gheorghe s-a obligat să transmită casa de locuit şi lotul de lîngă casă în proprietatea Lidiei Drăguţan, iar ultima s-a obligat să-l asigure pe Sula Gheorghe cu hrană de trei ori pe zi, în limitele necesare existenţei vitale, cu îmbrăcăminte necesară conform sezonului, cu îngrijire, asistenţă medicală şi medicamentele necesare, dacă aceasta va fi dictat de starea sănătăţii acestuia, să achite lunar toate plăţile aferente întreţinerii casei de locuit conform conturilor prezentate, să-i acorde casa de locuit pentru trai pe viaţă, să achite plăţile aferente ritualului de înmormîntare şi să nu transmită, sub nici o formă, casa de locuit şi lotul de pămînt aferent casei, pînă la decesul transmiţătorului, Sula Gheorghe.

Astfel, se învederează că Lidia Drăguţan, pentru a putea obţine dreptul de proprietate asupra bunului imobil, ar fi trebuit să suporte anumite cheltuieli financiare, iar acest fapt demonstrează că contractul încheiat între prima şi Sula Gheorghe nu a fost încheiat cu titlu gratuit. Concomitent, Colegiul a constatat că acelaşi contract nu conţine vreo clauză care să prevadă că acestuia i se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră, însă condiţiile contractului dispun la concluzia că cheltuielile de întreţinere lunară au caracterul unei rente viagere oneroase şi nu gratuite.

În temeiul celor menţionate, Colegiul opiniază că bunul imobil transmis de către Sula Gheorghe Lidiei Drăguţan este proprietate în devălmăşie a soţilor Gheorghe şi Lidia Drăguţan, şi urmează a fi partajat în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) CF. Cu referire la argumentul recurentului precum că a fost depăşit termenul de prescripţie generală de 3 ani, Colegiul menţionează că potrivit art. 267 alin. (1) CC, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Concomitent, art. 25 alin. (8) CF, pentru împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani.

Instanţa de recurs, consideră necesar să precizeze că termenului de prescripţie de trei ani stabilit pentru cerinţele de partaj a averii comune a soţilor începe să curgerea nu din momentul încetării căsătoriei (rămînerii hotărîrii definitive), dar de cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre lezarea dreptului ei. Reieşind din sensul normelor enunţate, Colegiul învederează că în speţă, nu s- a invocat şi respectiv, nu s-a constatat lezarea dreptului recurentului, însă constată, că în cererea de recurs, recurentul invocă precum că de la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti prin care căsătoria dintre recurent şi intimată a fost desfăcută, s-a scurs mai mult de 3 ani şi, prin urmare, consideră recurentul că cererea reconvenţională a Lidiei Drăguţan din 11 decembrie 2012, este înaintată înafara termenului de prescripţie.

Astfel, cumulînd cele indicate, Colegiul concluzionează că termenul de prescripţie în speţă, nu a fost încălcat. Din considerentele expuse şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, iar hotărîrea primei instanţe este legală, fiind aplicate corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Drăguţan Gheorghe, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Drăguţan Gheorghe.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 10 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Drăguţan Gheorghe împotriva Lidiei Drăguţan cu privire la partajarea bunului imobil şi cererea reconvenţională depusă de Drăguţan Lidia împotriva lui Drăguţan Gheorghe cu privire la recunoaşterea ca unic proprietar al bunului imobil. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală