2ra-1070/14 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: V.Lazari dosarul nr. 2ra-1070/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dîrul Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dîrul Nicolae împotriva lui Pereu Alexandru şi Robu Alexandru, intervenient accesoriu Biroul naţional al asigurătorilor de autovehicule privind încasarea prejudiciul material şi recunoaşterea motocicletei drept autovehicul, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Dîrul Nicolae, admis apelul declarat de Robu Alexandru, casată integral hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 19 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 martie 2013 Dîrul Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Pereu Alexandru şi Robu Alexandru, intervenient accesoriu Biroul naţional al asigurătorilor de autovehicule privind încasarea prejudiciul material şi recunoaşterea motocicletei drept autovehicul.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 07.10.2011 pîrîtul Pereu Alexandru, conducînd motocicleta de model „Honda”, fară numere de înmatriculare, care aparţinea lui Robu Alexandru, a creat o situaţie de accident, în urma cărei a fost deteriorat automobilul de model „Opel Meriva”, cu număr de înmatriculare ST AT 054, care-i aparţine cu drept de proprietate. Pe acest fapt a fost pornită urmărire penală, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21.02.2013 Alexandru Pereu a fost recunoscut vinovat producerea accidentului menţionat, astfel, fiind responsabil în mare parte de pagubele materiale survenite în urma accidentului. Indică reclamantul că, conform Actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 840/10A din 19.10.2011 şi Raportului de evaluare a pagubei, prejudiciul 1 material cauzat a fost stabilit în mărime de 28 286,87 lei.

La fel, a mai suportat cheltuieli pentru efectuarea expertizei în sumă de 700 lei, cheltuieli în mărime de 600 lei pentru transport şi 2500 lei pentru serviciile avocatului. Solicită reclamantul, încasarea în mod solidar, din contul pîrîţilor Pereu Alexandru şi Robu Alexandru în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 32 086,87 lei şi recunoaşterea motocicletei de model „Honda” drept autovehicul. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 19 iunie 2013 a fost admisă parţial cerere de chemare în judecată şi dispusă încasarea de la Robu Alexandru în beneficiul lui Dîrul Nicolae a prejudiciului material în mărime de 31 486, 87 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva hotărîrii primei instanţe, Dîrul Nicolae şi Robu Alexandru au declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Dîrul Nicolae, admis apelul declarat de Robu Alexandru, casată integral hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 19 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la Pereu Alexandru în beneficiul lui Dîrul Nicolae prejudiciul material în sumă de 28 286, 87, cheltuielile pentru judecarea cauzei legate de expertiză în sumă de 700 lei şi pentru asistenţa juridică suma de 2500 lei. În rest pretenţiile din acţiune au fost respinse. A fost încasat de la Pereu Alexandru în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 944, 61 lei şi de la Dîrul Nicolae în beneficiul lui Robu Alexandru suma de 708 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea apelului.

La 06 februarie 2014 Dîrul Nicolae a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat ilegalitatea şi netemeinicia deciziei contestate prin faptul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată. Menţionează recurentul că prin prisma prevederilor art. 1410 alin. (2), repararea prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate/posesiune, la caz - Robu Alexandru, şi persoanei a cărei activitate este legată de un izvor de pericol sporit, adică activitatea lui Pereu Alexandru în momentul producerii accidentului.

De asemenea indică că instanţa de apel neîntemeiat a respins pretenţia privind recunoaşterea motocicletei drept autovehicul, această cerinţă urmînd a fi admisă reieşind din pct. 7 al Regulamentului circulaţiei rutiere aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009. În ce priveşte pretenţia cu privire la încasarea sumei de 600 lei constituită din cheltuieli de transport, consideră că instanţa neîntemeiat a respins-o, deoarece în urma prejudiciului cauzat automobilului a fost nevoit să suporte cheltuieli pentru procurarea biletelor la transportul public. 2 Recurentul nu este de acord nici cu încasarea taxei de stat de la el în beneficiul lui Robu Alexandru, deoarece fiind parte vătămată pe dosarul penal intentat în privinţa lui Pereu Alexandru, a suferit, iar prejudiciul pînă în prezent n-a fost recuperat, astfel că încasarea sumei de 708 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea apelului, lezează dreptul părţilor vătămate la un proces echitabil.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dîrul Nicolae urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dîrul Nicolae este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul reţine că argumentele invocate de Dîrul Nicolae poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dîrul Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dîrul Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4