2ra-1192/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Caisîn dosarul nr. 2ra-1192/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Musaev Ficrăt către Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02 iulie 2012, c o n s t a t ă La 17 octombrie 2011, reclamantul Musaev Ficrăt s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎI „Beliiciuc P.F.” privind încasarea datoriei, penalităţii, cheltuielilor de asistenţă juridică şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în baza contractului de vînzare- cumpărare nr.4735 din 30.03.2010, înregistrat la Biroul notarial Svetlana Dimitriu, a vîndut pîrîtului ÎI „Beliiciuc P.F.” automobilul de model Volvo FH 12, anul fabricării1996, cu n/î BL CC 730 şi semiremorca Krone ZZP18 anul fabricării 1995 cu n/î BL CC 730. Potrivit pct.4.2 a contractului menţionat de vînzare-cumpărare, preţul tranzacţiei a constituit 270000 lei, dintre care, 108000 lei au fost achitaţi pînă la semnarea contractului, iar restul sumei în mărime de 162000 lei urma a se achita în decurs de 15 zile după data semnării contractului. Menţionează reclamantul că pînă la momentul adresării în instanţa de judecată pîrîtul ÎI „Beliiciuc P.F.” nu şi-a onorat obligaţiunea asumată, nu achitat pînă la data de 28.01.2011 suma contratuală restantă de 1620001ei, fapt ce contravine prevederilor art. 572 Cod civil.

Consideră ca, pîrîtul se eschivează de la achitarea datoriei contractuale, în acest sens indică că s-a adresat pîrîtului în repetate rînduri, însă fără nici un rezultat pozitiv. 1 Cere reclamantul încasarea de la pîrît în beneficiul său a datoriei totale în mărime de 187920 lei, care include 162000 lei, suma datorie conform contractului de vînzare-cumpărare, 25920 lei, penalităţi întîrziere, încasarea taxei de stat în mărime de 500 lei, şi a cheltuielilor asistenţă juridică, scutirea de la plata taxei de stat şi încasarea acesteia din contul pîrîrtului. La 02.07.2012 reclamantul printr-o cerere a solicitat modificarea cerinţelor din cererea de chemare în judecată, cerînd încasarea de la pîrît în beneficiul său a datoriei în sumă de 6000 euro, potrivit recipisei întocmite de pîrît.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02.07.2012 acţiunea s-a admis integral. S- a încasat de la ÎI „Beliiciuc P.F.” în beneficiul lui Musaev Ficrăt datoria sumă de 6000 euro în valută naţională conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii, şi taxa de stat în sumă de 500 lei. La 19.02.2013 ÎI „Beliiciuc P.F.”, invocînd ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii instanţei de fond, a declarant apel, solicitînd repunerea în terme de declarare a apelului, casarea hotărîrii şi restituirea cauzei la rejudecare, precum şi scutirea de plata taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2013 s-a repus în termen cererea de apel declarat de ÎI „Beliiciuc P.F.”.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013, apelul declarat de ÎI „Beliiciuc P.F.” a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02 iulie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual. Astfel, materialele cauzei atestă faptul, că la 30.03.2010 Musaev Ficrăt şi „Beliiciuc P.F.” au încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr.4735 din 30.03.2010 înregistrat la Biroul notarial Svetlana Dimitriu, potrivit căruia ÎI „Beliiciuc P.F.” a cumpărat de la Musaev Ficrăt automobilul Volvo FH 12, anul fabricării1996, cu n/î BL CC 730 şi semiremorca Krone ZZP18 anul fabricării1995 cu n/î BL CC 730 (f.d.6-8).

Potrivit pct.4.2 al contractului menţionat de vînzare-cumpărare, preţul tranzacţiei constituie 270000 lei, dintre care, 108000 lei au fost achitaţi pînî la semnarea contractului, iar restul sumei în mărime de 162000 lei urma a fi achita în decurs de 15 zile după data semnării contractului. Totodată la 02.07.2012 reclamantul printr-o cerere a solicitat modificarea cerinţe din cererea de chemare în judecată, cerînd încasarea de la pîrît în beneficiul său a datoriei în sumă de 6000 euro, potrivit recipisei semnate de pîrît (f.d.44). Din materialele dosarului rezultă că la 04.03.2011 a fost întocmită recipisa semnată de ÎI 2 „Beliiciuc P.F.”, prin care ultima confirmă obligaţi a restitui lui Musaev Ficrăt suma de 6000 euro pentru plata auto Volvo pînă la 31.09.2011.

Prin urmare instanţa de apel a indicat că dispoziţiile art. 195 Cod civil, care stipulează că act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, în interpretarea corectă a noţiunii de act juridic în sensul art. 195 Cod civil, este de înţeles că unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voinţă. Avînd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu alte persoane, voinţa autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată. Eficacitatea acestei voinţe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunoştinţă de ea.

Manifestarea de voinţă trebuie să provină de la un subiect de drept civil persoană fizică sau persoană juridică, întrucît actul juridic civil este un act volitiv şi conştient. Manifestarea de voinţă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice: naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Raportînd prevederile legale la caz şi reieşind din constatările relatate de instanţă, instanţa de apel a conchis că prima instanţă temeinic a constatat obligaţia ÎI „Beliiciuc P.F.” de a restitui datoria lui Musaev Ficrăt în sumă de 6000 euro, or, în speţă s-a stabilit incontestabil că suma menţionată reprezintă o datorie legată de vînzarea-cumpărarea unui automobil.

Avînd în vedere că apelantul nu şi-a onorat obligaţiunile asumate în recipisa din 04.03.2011 privind achitarea datoriei pentru automobilul de model „Volvo” pînă la 31.09.2011, instanţa de apel a considerat justă concluzia instanţei de fond privind încasarea de la apelantul ÎI „Beliiciuc P.F.” în beneficiul intimatului Musaev Ficrăt a datoriei în sumă de 6000 euro. La 14 ianuarie 2014 Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului recurenta a indicat următoarele încălcări: - La data de 06.05.2010, recurentul l-a contactat pe intimatul Musaev Ficrăt şi l-a rugat să meargă la notar să întocmească o recipisa (cerere), prin care i- a dat 62000 lei, în contul preţului automobilului de model VOLVO FH12, la ce el a căzut de acord şi a primit banii respectivi întocmind în acest sens o cerere autentificată la notar. După aceasta la 10 mai 2010, ÎI „Beliiciuc P.F.”, a transferat pe contul lui Musaev Ficrăt suma de bani în mărime de 100000 lei, restul sumei pentru costul automobilului de model VOLVO FH12. 3 - Faptul transferului bănesc de către recurent pe contul intimatului, ultimul nu la recunoscut declarînd că el nu primit nici un ban la notar, dar aceasta nu corespunde realităţii deoarece banii au fost transmişi în prezenţa notarului, unde a semnat intimatul Musaev că a primit bani de la mine în mărime de 62000 lei.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Beliiciuc P.F.”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5