3ra-454/14 — Anularea deciziei de regularizare

Prin hotărârea judecătoriei Briceni din 14 mai 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Duvasen” împotriva Biroului Vamal Briceni privind anularea deciziei de regularizare nr.146 din 15 octombrie 2012 şi Deciziei nr.149 din 29 octombrie 2012 şi s-a dispus încasarea din contul Biroului Vamal Briceni în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Duvasen” a cheltuielilor de judecată în mărime de 40 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de Biroului Vamal Briceni, şi casată hotărârea judecătoriei Briceni din 14 mai 2013.

La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, nu a verificat obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere eronată şi anume art. 1811 Cod Vamal, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Briceni din 15 aprilie 2013 urmează a fi casată.

La 18 februarie 2014, avocatul Ţeruş Vitalie în interesele recurentului societatea cu răspundere limitată „Duvasen” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014, solicitând casarea acesteia, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii judecătoriei Briceni din 14 mai 2013.

În motivarea recursului a reiterat că instanţa de apel a emis o decizie ilegală, eronat a interpretat şi a aplicat legea. Nu a examinat argumentele intimatului şi constatările primei instanţei. I-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 CEDO. 1

Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 februarie 2014 este depus în termen.

La data de 19.03.2014, intimatul Biroul Vamal Briceni, prin referinţa depusă solicitat, să fie respins recursul recurentului, fiind neîntemeiat.

La data de 03.04.2014, recurentul societatea cu răspundere limitată „Duvasen”, a depus obiecţii la referinţa depusă de intimat, prin care îşi susţine poziţia din recursul înaintat.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră argumentele menţionate nefondate, iar concluzia instanţei de apel corectă şi legală, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate.

Potrivit prevederilor art. 1811 alin. (3) Cod Vamal organul vamal are dreptul să facă modificări la declaraţiile vamale dacă după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile constatări.

Rezultînd din materialele dosarului o asemenea verificare de către Biroul Vamal a fost efectuată şi adoptate deciziile de regularizare.

Alegaţiile recurentului precum că instanţa de apel a ignorat argumentele invocate privind anularea deciziilor de regularizare şi că acestea violează dreptul de proprietate garantat de art.46 din Constituţia RM nu sunt relevante, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt neîntemeiate. Instanţa de apel s-a pronunţat examinînd cererea de apel asupra legalităţii acţiunilor intimatului. 2

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Ţeruş Vitalie în interesele recurentului societatea cu răspundere limitată „Duvasen” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul Ţeruş Vitalie în interesele recurentului societatea cu răspundere limitată „Duvasen” împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 3