3ra-392/14 — Încălcarea accesului la informaţie

prima instanţă: S. Gîrbu dosarul nr: 3ra-392/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Veronica Anton în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Anton împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Centrul Național Ştiințifico-Practic de Medicină Urgentă și Ieronim Ciumaș cu privire la încălcarea accesului la informație împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Veronica Anton ca neîntemeiat și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 iulie 2012 şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 prin care a fost respinsă propunerea apelantei Veronica Anton cu privire la recuzarea judecătorului Ana Panov, cauza fiind restituită aceluiaşi complet pentru continuarea examinării în fond constată: La 04 mai 2011, Veronica Anton, reprezentată de către Alexandr Covalschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Centrul Naţional Ştiințifico-Practic de Medicină Urgentă și Ieronim Ciumaș cu privire la încălcarea accesului la informaţie. În motivarea acțiunii a indicat că la 15 ianuarie 2011, în rezultatul neintervenirii la timp a serviciul de urgență pentru acordarea primului ajutor soțului său, la adresa I. Vieru, 5/1, ap. 21, ultimul a decedat.

Susține că la 21 martie 2011 s-a adresat către pârât cu o cerere privind eliberarea informației, însă la 02 aprilie 2011 a primit un răspuns care nu conţinea informaţia adecvată. În acest sens, consideră că prin răspunsul respectiv, pârâtul nu i-a eliberat informația corespunzătoare, ceea ce-i insuflă neîncredere și îi încalcă drepturile sale constituționale. Î-și întemeiază acțiunea în baza prevederilor art. 10, 11, 19, 21 ale Legii privind accesul la informaţie. Solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului de a îndeplini punctele 2, 3, 6 a cererii sale şi să dezmintă informaţia care nu corespunde realităţii, precum și obligarea pârâților în mod solidar de a repara prejudiciului moral în mărime de 150000 lei.

1 Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 iulie 2011 acțiunea a fost scoasă de pe rol, fiindu-i explicat reclamantului dreptul de a se adresa instanței repetat cu o asemenea cerere, cu respectarea rigorilor procesual civile. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iulie 2011 a fost respinsă propunerea reprezentantului reclamantei Alexandr Covalschi cu privire la recuzarea judecătorului Mihai Diaconu. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2012 a fost admis recursul declarat de Veronica Anton, casate integral încheierile Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 iulie 2011 și 18 iulie 2011, fiind restituită pricina în prima instanță spre judecare în fond.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 iulie 2012 acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2013 a fost respinsă propunerea apelantei Veronica Anton cu privire la recuzarea judecătorului Ana Panov, cauza fiind restituită aceluiași complet pentru continuarea examinării în fond. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de Veronica Anton ca neîntemeiat și menținută hotărârea primei instanțe. La 04 februarie 2014, Veronica Anton a declarat recurs împotriva încheierii și deciziei instanței de apel din 04 februarie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului Ana Panov și restituirea cererii de recuzare pentru reexaminare în alt complet de judecată, precum și casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele de dispoziție emise de instanța de apel, ca fiind ilegale, arbitrale și pasibile de a fi casate. Indică că încheierea Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2013 a fost recepționată numai la 06 decembrie 2013. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Veronica Anton este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. La caz, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost emis şi pronunţat la 04 februarie 2013. Tot din actele pricinii rezultă că Veronica Anton a fost înştiinţată despre şedinţa instanţei de apel din 04 februarie 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele dosarului (f. d. 72), însă în şedinţa de judecată nu s-a prezentat, dar a depus o cerere de recuzare judecătorului Ana Panov, solicitând examinarea în lipsa sa.

2 La fel, actele cauzei confirmă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi în adresa Veronicăi Anton la 11 februarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 1007 (f. d. 92). Cu toate acestea, Veronica Anton a depus cererea de recurs doar la 04 februarie 2014, prin urmare cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC. Argumentele recurentei cu referire la faptul că copia deciziei instanţei de apel din 04 februarie 2013 a fost recepţionată de ea numai la 06 decembrie 2013, astfel considerând că recursul este depus în termen, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs ca întemeiat, deoarece în speţă este evident că, depunând cererea de apel la un an după emiterea deciziei contestate, Veronica Anton a demonstrat o neglijenţă totală a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Or, pe lângă faptul că conform probelor anexate la dosar copia deciziei instanţei de apel din 04 februarie 2013 a fost expediată în adresa Veronicăi Anton la 11 februarie 2013, aceasta având la cunoştinţă despre examinarea prezentei cauze în instanţa de apel, avea obligaţia, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (hotărârea din 26 iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei), de a urmări desfăşurarea de mai departe a procesului şi de a întreprinde măsurile necesare de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului la depunerea recursului. În această ordine de idei, este cert că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Veronicăi Anton ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Veronica Anton se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3