2ra-955/14 — Anularea datoriei, rezilierea contractului, încasarea penalităţilor şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr: 2ra-955/14 instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A. Doga DECIZIE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Elena Popovici în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Popovici împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Starnet” cu privire la anularea datoriei, rezilierea contractului, încasarea penalităţilor şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Elena Popovici ca neîntemeiat, admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Starnet”, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 26 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă integral constată: La 15 noiembrie 2012, Elena Popovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Starnet” cu privire la anularea datoriei, rezilierea contractului, încasarea penalităţilor şi repararea prejudiciului materia şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 decembrie 2011 a încheiat cu pârâtul contractul nr. 0292/1211, prin care pârâtul s-a obligat să-i furnizeze serviciile menţionate în contract la adresa: mun. Chişinău, str. Suceviţa 110, ap. 33. Menţionează că la adresa respectivă a beneficiat de serviciile pârâtului până la 28 decembrie 2011, iar ulterior schimbându-și locul de trai, indică că la 29 decembrie 2011 a depus o cerere prin care a solicitat să-i fie schimbată adresa de prestare a serviciilor pe noua adresă: mun.

Chişinău, str. Rahmaninov 40, ap. 23, achitând şi taxa de strămutare în sumă de 90 lei. Cu referire la pct. 3.17 din Contract indică că „dacă Utilizatorul a solicitat schimbarea adresei prestării serviciului, aceasta se va efectua în termen de 10 zile după achitarea Taxei de Strămutare”. Afirmă că contrar celor prevăzute de contract a fost anunţată că va fi conectată la servicii la noua adresă într-un termen de 30 zile. Susţine că deşi termenul de 30 de zile a expirat, totuși pârâtul nu a îndeplinit careva măsuri şi nici nu a informat-o dacă va efectua conectarea. Cu referire la pct. 3.18 din Contract menţionează că „în cazurile excepţionale, care nu permit schimbarea adresei prestării serviciului la cererea Utilizatorului în termenul stabilit pct. 3.18, Furnizorul in decursul a zece zile lucrătoare, propune Utilizatorului un alt termen de strămutare”.

Indică că deşi în perioada lunilor februarie – aprilie a contactat telefonic oficiul pârâtului, fiind anunţată că în curând va fi conectată la servicii, totuşi de la momentul solicitării schimbării adresei de conectare au trecut 10 luni, timp în care pârâtul nu a întreprins careva măsuri în vederea satisfaceri cerinţei sale. Mai mult chiar, la începutul lunii aprilie a primit o factură spre achitare pentru suspendarea prestării serviciilor în sumă de 30 lei, în luna mai a primit o factură pentru achitarea serviciilor internet, din carerezulta că iar fi fost furnizate servicii în sumă de 150 lei precum şi o datorie formată până la data de 20 aprilie 2012 în sumă de 176,13 lei, iar la 21 aprilie 2012 a primit o somaţie de achitare a datoriei în sumă totală de 176,13 lei.

Relatează că la 04 mai 2012 i-aufost aduse la cunoştinţă următoarele cerinţe: fie că găseşte o persoana care ar dori să preia contractul şi serviciile, fie că achităcâte 30 lei lunar până se va împlini un an (pentru suspendarea temporară), fie să achite 500 lei pentru rezilierea contractului. Ulterior, la 17 mai 2012 primind o somaţie de achitare a datoriei în sumă de 206,13 lei. Invocă dezacordul cu sumele impuse spre achitare din motiv că nu a beneficiat în acest răstimp de careva servicii din partea pârâtului. Relevă că a depus la 24 mai 2012 o cerere către pârât prin care solicitat să fie informată în scris cu toate acţiunile care s-au întreprins pentru a relua prestarea serviciilor pe str. Rahmaninov 40, ap. 23, însă nu primit nici un răspuns.

Ulterior, a fost contactată de angajaţii companiei fiind anunţată că în curând va fi conectată la servicii, numai după achitarea datoriei acumulate. Î-şi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 1 alin. (1), 6(5) lit. c),9 lit. d), j), 11 lit. d), 13 alin. (12) şi (15), 15 alin. (4) şi (5), 16 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), 19, 26 alin. (2) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003, art. art. 514, 516, 602 alin. (1-3) Codcivil şi art. art. 1, 5, 7, 29, 35, 84,117, 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, anularea datoriei în sumă de 206,13 lei impusă de către pârât, rezilierea contractului nr. 0292/1211 din 01 decembrie 2011, încasarea de la pârât în folosul său a prejudiciului material în sumă de 240 lei, prejudiciul moral în sumă de 10000 lei şi penalitatea în sumă de 4550 lei, încasarea în folosul său a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 noiembrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost restituită din motivul nerespectării de către reclamant a procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2013 a fost admis recursul Elenei Popovici, casată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 noiembrie 2012, cauza fiind remisă în aceeaşi instanţă, în acelaşi complet de judecată, la judecare în fond. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la SRL „Starnet” în beneficiul Elenei Popovici prejudiciul material în sumă de 240 lei şi prejudiciul moral în sumă de 300 lei, în total 540 lei, în rest cerinţele fiind respinse ca neîntemeiate.

S-a mai încasat de la SRL „Starnet” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 250 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Elena Popovici ca neîntemeiat, admis apelul declarat de SRL „Starnet”, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă integral. La 24 decembrie 2013, Elena Popovici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate precum şi a hotărârii primei instanţe, în partea respingerii acţiunii, ca fiind ilegale şi neîntemeiate, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o ilegală, neîntemeiată, fiind pasibilă casării, emisă cu încălcarea normelor de drept material. Cu referire la Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R(84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, menţionează că decizia instanţei de apel trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de apelant şi intimat, adică formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţilor de: corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, lipsă de rezerve (necondiţionalitate), sobrietate, oficialitate şi pertinenţă.

Cu referire la art. 373 alin. (2) CPC a indicat că în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol afirmă că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor când consimte şi când hotărârea este atacată şi de alţi participanţi la proces. Mai menţionează că pct. 10 din Hotărârea nr. 6 din 11 noiembrie 2013 a Plenului CSJ privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, statuează că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În acest sens invocă faptul că SRL „Starnet” a atacat hotărârea primei instanţe, prezentând dezacordul doar în partea prejudiciului moral, fiind de acord cu soluţia instanţei de fond în partea prejudiciului material, însă instanţa de apel contrar normelor invocate a respins apelul său, a admis apelul SRL „Starnet” şi a casat în totalitate hotărârea primei instanţe pe motivul aplicării eronate a normelor de drept material, emiţând o nouă hotărâre prin care a respins integral ca neîntemeiată acţiunea, însă nu a indicat care norme materiale au fost aplicate eronat de către instanţa de fond, astfel creându-i o situaţie mai dificilă decâthotărârea primei instanţeîn partea prejudiciului material.

Cu referire la pct. 22 din Hotărârea nr. 6 din 11 noiembrie 2013 a Plenului CSJ, privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, afirmă că instanţa judecătorească urmează să motiveze în hotărâre concluzia sa cu privire la admiterea unor probe şi respingerea altora, precum şi să argumenteze preferinţa unor probe faţă de altele, în caz contrar, hotărârea emisă va fi considerată ca neîntemeiată. Relevă că contrar acestei reguli, instanţa de apel, cu referire la pretenţia privind anularea datoriei calculate de către intimat a menţionat că „ acestea s-au format ca urmare a activării automate a serviciului Internet după expirarea termenului de sistare a serviciului... ” or, pe parcursul examinării cauzei nu s-a examinat nici o probă ca să demonstreze cele menţionate mai sus iar instanţa de apel s-a bazat doar pe declaraţiile intimatului, care la fel nu au fost probate.

Mai relatează că instanţa de apel a constatat că dânsa s-ar fi adresat cu o cerere verbală către furnizor privind schimbarea adresei de furnizare a serviciului, iar furnizorul ar fi sistat prestarea serviciilor pe adresa indicată în contract pe un termen de două luni - ianuarie şi februarie 2012, efectuând acţiunile necesare în vederea asigurării schimbului locului prestării serviciilor.

Consideră Absurdă această concluzie, deoarece intimatul a încheiat contractul de locaţiune cu administratorul blocului abia peste 10 luni şi după rezilierea unilaterală a contractului la data de 31 august 2012. Menţionează că instanţa de apel a indicat în decizie că dânsa în calitate de utilizator nu a respectat prevederile pct. 2.16.14 din contract, şi anume, nu a informat în formă scrisă intimatul despre modificarea adresei de furnizare a serviciilor, însă potrivit facturilor recepţionate de la intimat la adresa - str. Rahmaninov 40, ap. 23, la data de 01 aprilie 2012 şi 01 mai 2012 se desprinde concluzia că intimatul era cunoscut că adresa ei de trai or, prin cererea din 29 decembrie 2011, susţine că a informat în scris furnizorul despre modificările survenite.

Apreciază ca contradictorie şi concluzia instanţei de apel prin care consideră că prin cererea din 29 decembrie 2011 ar fi solicita în formă verbală nu strămutarea ci sistarea serviciului, or, potrivit aceluiași pct. 2.16.14 din contract, ar rezulta că şi cererea de sistare a serviciului urma să fie depusă în formă scrisă şi după achitarea taxei date.

Relevă că contrar prevederilor pct. 3.18 din Contract a fost informată prin intermediul convorbirilor telefonice abia în luna august a anului 2012 despre faptul că intimatul nu are echipamentul necesar pe adresa - str. Rahmaninov 40, însă ultimul nu i-a oferit nici o dată concretă de remediere a situaţiei create iar din momentul rezilierii contractului la 31 august 2012 intimatul urma să-i restituie toate plăţile achitate, şi anume suma de 150 lei pentru ultima lună de abonament ne utilizată, suma de 90 lei achitată de dânsa pentru strămutarea serviciului pe str. Rahmaninov 40. Susţine că instanţa de apel a interpretat eronat legea în ceea ce priveşte respingerea apelului în partea rezilierii contractului nr. 0292/1211 din 01 decembrie 2011, întrucât ea nu a primit nici un preaviz de reziliere.

O altă neglijenţă din partea intimatului consideră că este şi faptul că acesta menţionează că la data de 15 noiembrie 2012 a expediat o înştiinţare prin care arfi informat-o că a anulat datoriile existente, cu toate că dânsa susţine că nu a primit o astfel de înştiinţare, iar din actele prezentate se desprinde concluzia că înştiinţarea a fost expediată printr-o scrisoare simplă ceea ce e contrar prevederilor contractuale din pct. 12.2 în care se menţionează că, în cazul în care comunicarea/notificarea va fi făcută prin poştă, ea va lua forma unei scrisori recomandate şi se va considera primită din data indicată pe avizul de recepţie. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 28 octombrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 3534 (f. d. 135). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 24decembrie 2013, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Starnet”, Elena Popovici a solicitat anularea datoriei în sumă de 206,13 lei, rezilierea contractului nr. 0292/1211 din 01 decembrie 2011, încasarea de la SRL „Starnet” a prejudiciului material în sumă de 240 lei, prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, penalitatea în sumă de 4550 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea litigiului.

Prima instanţă la pronunţarea hotărârii a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii, încasând de la SRL „Starnet” în beneficiul Elenei Popovici prejudiciul material în sumă de 240 lei şi prejudiciul moral în sumă de 300 lei, iar în total suma de 540 lei. În rest, cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SRL „Starnet” şi apelul declarat de Victor Bunduchi, reprezentantul Elenei Popovici, instanţa de apel a conchis de a respinge apelul Elenei Popovici şi de a admite apelul declarat de SRL „Starnet”, casând integral hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea Elenei Popovici a fost respinsă integral.

Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţa de apel este una greşită, deoarece la o astfel de concluzie s-a ajuns fără a verifica şi fără a da o apreciere cuvenită argumentelor invocate de către apelantul SRL „Starnet”, în raport cu prevederile legale aplicabile speţei. Astfel, în conformitate cu art. 373alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

La caz, se constată că deşi, SRL „Starnet” a contestat hotărârea primei instanţe doar în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 300 lei, instanţa de apel, într-un mod neînţeles, admiţând cererea de apel depusă de SRL „Starnet”, a casat hotărârea primei şi în partea încasării prejudiciului material în sumă de 240 lei, pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Prin urmare, este evident că examinarea cauzei în apel a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 373alin.

(1) CPC, or instanţa de apel a ieşit din limitele cerinţelor invocate în cererea de apel a SRL „Starnet”, fapt inadmisibil conform normei procedurale În aceste condiţii este evident că instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, într-un mod superficial a judecat litigiul apărut în speţă, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, rejudecând pricina, să emită o hotărâre temeinică şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Elena Popovici. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Popovici împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Starnet” cu privire la anularea datoriei, rezilierea contractului, încasarea penalităţilor şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu