2rac-159/14 — Încasarea sumei

La 25 august 2011 SRL „Senzor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vaptos” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 527360,73 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă de 15820,82 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost admisă cererea de chemare în judecată a SRL „Senzor” împotriva SRL „Vaptos”, dispunîndu-se încasarea din contul SRL „Vaptos” în beneficiul SRL „Senzor” datoria în mărime de 399 627,31 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 59 563,7 lei şi taxa de stat 15 820,82 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 au fost respinse cererile de apel declarate de către SRL „Vaptos” şi SRL „Senzor” cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 13 decembrie 2012.

La 14 ianuarie 2014 recurentul SRL „Vaptos” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării penalităţii de întîrziere în mărime de 59 563,70 lei şi a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere a penalităţii. 1

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, care au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Menţionează că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel, au dispus încasarea penalităţii fără a fi înaintată o astfel de pretenţie în cererea de chemare în judecată.

La 12 martie 2014 recurentul SRL „Senzor” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 13 decembrie 2012 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 în partea încasării penalităţii cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încasată clauza penală în mărime de 127 625,31 lei.

În motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată au interpretat eronat legea, nu au luat în considerare că la materialele cauzei sunt anexate acte, care dovedesc corectitudinea solicitării sumei suplimentare de 127 625,31 lei, prevăzută de către părţi la momentul încheierii contractului.

Analizînd modul în care recurenţii şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vaptos” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Senzor” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vaptos” şi Societatea cu 2 Răspundere Limitată „Senzor” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor

Prin urmare, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vaptos” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Senzor” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vaptos” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Senzor” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 3