- Dosarul nr.
- 2rc-271/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 aprilie 2014
- Părțile
- ÎI Tanasiev V. vs ÎM Standard Vin Plus SRL
- Pe scurt
- Explicarea hotărârii
2rc-271/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: V. Selevestru dosarul nr. 2rc-271/14 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 02 aprilie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Tanasiev V”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Tanasiev V” împotriva Întreprinderii mixte „Standard Vin Plus” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea Întreprinderii individuale „Tanasiev V” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2013, , c o n s t a t ă: La 28 ianuarie 2013, ÎI „Tanasiev V” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Standard Vin Plus” SRL cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 01 mai 2012, între ÎI „Tanasiev V” şi ÎM „Standard Vin Plus” SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 01-05/12. Susţine că conform contractului menţionat, ÎI „Tanasiev V” a vândut ÎM „Standard Vin Plus” preparate pentru creşterea plantelor în suma totală de 291701,17 lei. Menţionează că la 03 decembrie 2012, ÎI „Tanasiev V” a înaintat pârâtei o somaţie, prin care a solicitat achitarea integrală pentru marfa procurată în baza contractului de vânzare-cumpărare din 01 mai 2012, totodată, comunicându-i că în caz de neachitarea a datoriei în termen, va solicita şi achitarea penalităţii pentru întârzierea achitării datoriei în temeiul art. 619 din Codul civil, cît şi a cheltuielilor de judecată.
Afirmă că, deşi, pârâta a primit somaţia menţionată, însă a lăsat aceasta fără nici un răspuns. Consideră că pârâta, contrar prevederilor art. art. 572 şi 575 din Codul civil, refuză îndeplinirea obligaţiunilor contractului din 01 mai 2013. Prin urmare, solicită încasarea din contul ÎM „Standard Vin Plus” SRL a datoriei în sumă de 291701,17 lei şi a penalităţii în sumă de 13126,54 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. De asemenea, a mai solicitat asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe bunurile pârâtei în limita valorii acţiunii. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2013 a fost admisă cererea ÎI „Tanasiev V” şi a fost aplicat sechestru pe bunurile, ce aparţin cu drept de proprietate ÎM „Standard Vin Plus” SRL, în valoare ce nu depăşeşte suma de 304800 lei.
Nefiind de acord, ÎM „Standard Vin Plus” SRL a depus o cerere de recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii şi emiterea unei noi încheierii privind respingerea cererii ÎI „Tanasiev V” de asigurare a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2013 a fost admis recursul declarat de către ÎM „Standard Vin Plus” SRL, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă încheiere, prin care a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii şi aplicat sechestru pe bunurile mobile şi imobile, ce aparţin cu drept de proprietate ÎM „Standard Vin Plus” SRL în limita valorii acţiunii, în sumă de 304800 lei. La 19 iunie 2013, ÎM „Standard Vin Plus” SRL a depus o cerere, prin care a solicitat explicarea deciziei instanţei de apel referitor la corectitudinea aplicării sechestrului.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2013 a fost explicată decizia instanţei de apel şi, anume, că sechestrul urmează a fi aplicat pe bunurile materiale mobile şi imobile în limita valorii acţiunii în sumă de 304800 lei, dar nu pe conturile bancare (mijloace băneşti) ale ÎM „Standard Vin Plus” SRL. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013 a fost respins recursul declarat de către ÎI „Tanasiev V” şi menţinută încheierea instanţei de apel.
La 05 septembrie 2013, ÎI „Tanasiev V” a depus o cerere, prin care a solicitat explicarea deciziei instanţei de apel din 27 mai 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost respinsă cererea ÎI „Tanasiev V” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2013. La 11 martie 2014, ÎI „Tanasiev V” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi emiterea unei noi încheieri cu privire la admiterii cererii cu privire la explicarea deciziei instanţei de apel. Recurenta ÎI „Tanasiev V”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece instanţa de apel nu a examinat toate circumstanţele importante pentru examinarea pricinii şi a încălcat normele de drept material.
Menţionează că instanţa de apel, respingând cererea sa cu privire la explicarea deciziei instanţei de apel, a luat în consideraţie faptul lipsei bunurilor mobile şi imobile în scopul asigurării acţiunii în sumă de 304800 lei, însă nu a aplicat prevederile art. 27 din Codul de executare. Consideră că prin încheierea instanţei de apel i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 05 septembrie 2013, ÎI „Tanasiev V” a depus o cerere, prin care a solicitat explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 maia 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost respinsă cererea ÎI „Tanasiev V” cu privire la explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2013. Judecând recursul, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală.
În conformitate cu art. 251 alin. (1) CPC, dacă sunt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a executorului judecătoresc, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărârii. Actele pricinii denotă faptul că prin încheierea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2013 a fost admisă cererea ÎI „Tanasiev V” şi în scopul asigurării acţiunii, a fost aplicat sechestru pe bunurile, ce aparţin cu drept de proprietate ÎM „Standard Vin Plus” SRL, în valoare ce nu depăşeşte suma de 304800 lei.
Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2013 a fost admis recursul declarat de către ÎM „Standard Vin Plus” SRL, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă încheiere, prin care a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii şi aplicat sechestru pe bunurile mobile şi imobile, ce aparţin cu drept de proprietate ÎM „Standard Vin Plus” SRL în limita valorii acţiunii în sumă de 304800 lei. Din materialele dosarului rezultă că la 19 iunie 2013, ÎM „Standard Vin Plus” SRL a depus o cerere, prin care a solicitat explicarea deciziei instanţei de apel referitor la corectitudinea aplicării sechestrului.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013, a fost explicată decizia instanţei de apel şi, anume, că sechestrul urmează a fi aplicat pe bunurile materiale mobile şi imobile în limita valorii acţiunii în sumă de 304800 lei, dar nu pe conturile bancare (mijloace băneşti) ale ÎM „Standard Vin Plus” SRL. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că dispozitivul deciziei instanţei de apel din 27 mai 2013 a fost deja explicat odată, iar o explicaţie suplimentară nu este justificată şi necesară şi prin urmare, temeinic şi legal a respins cererea ÎI „Tanasiev V” cu privire la explicarea dispozitivului deciziei instanţei de apel din 27 mai 2013, iar argumentele invocate de către recurenta ÎI „Tanasiev V” în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate.
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Tanasiev V”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Tanasiev V” împotriva Întreprinderii mixte „Standard Vin Plus” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi