2ra-1013/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: V. Neagu dosarul nr. 2ra-1013/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gorbuli Ion împotriva Miniserului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 aprilie 2012, c o n s t a t ă La 22 octombrie 2010 Gorbuli Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Miniserului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea sumei de 1400 euro şi 9 dolari SUA şi a venitului ratat în mărime de 10 500 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gorbuli Ion suma de 1400 euro şi 9 dolari sau echivalentul acestora convertiţi în valuta naţională la momentul executării hotărîrii, şi 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, acţiunea în partea încasării venitului ratat, a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 15 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor judecătoreşti contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente. În opinia recurentului, suma pretinsă de către Gorbuli Ion urmează a fi restituită de către organul care a ridicat suma dată în cadrul percheziţiei corporale efectuate.

Recurentul susţine că, în art. 13 alin. (4) din Legea nr. 1545-XIII din 28 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, este prevăzută restituirea averii confiscate de către organul la care se află această avere. De asemenea, recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale. La 20 februarie 2014 în adresa lui Gorbuli Ion şi Procuratura Generală a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Finanţelor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoanele vizate nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acestora.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ministerul Finanţelor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel 2 şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că banii ridicaţi de la intimatul-reclamant urmează a fi restituiţi de către organul la care se află aceştia, în speţă, Procuratura Generală, deoarece în cadrul examinării pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel nu s-a făcut dovada faptului că banii în cauză s-au păstrat în natură.

Iar, în cazul constatării faptului că banii au fost reţinuţi din careva motive de către organele procuraturii, Ministerul Finanţelor nu va fi lipsit de dreptul de a formula acţiune în ordine de regres împotriva acestora. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 3