2rac-196/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asuspra imobilului prin uzucapiune şi obligarea înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilului

prima instanţă V. Ghedreuţa dosarul nr.2rac-196/14 instanţa de apel A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpă ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Economii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Economii” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Drochia şi Primăriei satului Zguriţa, raionul Drochia, intervenient accesoriu Oficiul cadastral teritorial Drochia cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune şi obligarea înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Economii” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 11 februarie 2011, SA „Banca de Economii” a depus o cerere cu privire la constatarea faptului uzucapiunii asupra bunului imobil.

În motivarea cererii petiţionara a indicat că începând cu anul 1987, posedă şi foloseşte imobilul – construcţie cu suprafaţa totală de 123,3 m. p. din s. Zguriţa, raionul Drochia. Anterior în acest imobil era amplasată casa de economii, iar la moment, este amplasată reprezentanţa nr. 15/07 a filialei nr. 15 Drochia a SA „Banca de Economii”. Menţionează că conform datelor din Registrul bunurilor imobile, bunul imobil enunţat nu este înregistrat după nici o persoană. Susţine că în perioada anilor 1987-2011, SA „Banca de Economii”, nefiind proprietară a imobilului, l-a posedat şi l-a folosit cu bună credinţă şi sub nume de proprietar, achitând impozitele şi taxele prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi serviciile comunale ce ţin de exploatarea imobilului.

Afirmă că conform art. 332 alin. (1) din Codul civil, dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate,a posedat cu bună-credinţă şi sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Invocă că faptul posedării şi folosirii de către SA „Banca de Economii” a imobilului pe parcursul perioadei menţionate poate fi confirmat de către directorul 1 filialei nr. 15 Drochia a SA „Banca de Economii”, Stanislav Eriomov şi de către salariatul reprezentanţei nr. 15/07 a filialei nr. 15 Drochia a SA „Banca de Economii”, Eugenia Himici. La fel, OCT Drochia a întocmit dosarul de inventariere tehnică a imobilului.

Mai invocă că altă posibilitate de dobândire a dreptului de proprietate decît pe calea judiciară nu are, deoarece conform răspunsului OCT Drochia nr. 01-04/31 din 09 februarie 2011 i-a fost respinsă cererea nr. 01-04b/87 din 08 februarie 2011 de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunului imobil în baza art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998. Prin urmare, solicită constatarea faptului uzucapiunii a SA „Banca de Economii” asupra imobilului (construcţie) cu suprafaţa de 123,3 m.p., cu nr. cadastral 3642207.047, din satul Zguriţa, r-nul Drochia şi obligarea OCT Drochia să înregistreze după SA „Banca de Economii” imobilul menţionat.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 07 decembrie 2011 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 aprilie 2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Banca de Economii”, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, de un alt complet de judecată. SA „Banca de Economii” a depus o cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând constatarea faptului posesiunii de către SA „Banca de Economii” a imobilului (construcţie) cu suprafaţa de 123,3 m.p., cu nr. cadastral 3642207.047, din satul Zguriţa, r-nul Drochia, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat şi obligarea OCT Drochia de a înregistra după SA „Banca de Economii” dreptul de proprietate asupra imobilului (construcţie) cu suprafaţa de 123,3 m.p., cu nr. cadastral 3642207.047, din satul Zguriţa, r-nul Drochia.

La 29 noiembrie 2012, SA „Banca de Economii” a mai depus o cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului (construcţie) cu suprafaţa de 123,3 m.p., cu nr. cadastral 3642207.047, din satul Zguriţa, r-nul Drochia dobândit de către SA „Banca de Economii” prin uzucapiune şi obligarea OCT Drochia de a înregistra după SA „Banca de Economii” dreptul de proprietate asupra imobilului (construcţie) cu suprafaţa de 123,3 m.p., cu nr. cadastral 3642207.047, din satul Zguriţa, r-nul Drochia. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Banca de Economii” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 30 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Banca de Economii” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Recurenta SA „Banca de Economii”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi, anume, a interpretat eronat legea. Menţionează că SA „Banca de Economii” a folosit imobilul în continuu, nu a dobândit posesiunea prin acte de violenţă, persoanele terţe au cunoscut despre posesiunea recurentei, posesiunea fiind exercitată sub nume de proprietar.

2 Susţine că conform demersului Primăriei s. Zguriţa nr. 1952 din 04 mai 2010, aceasta a recunoscut faptul că imobilul este în posesia şi folosinţa SA „Banca de Economii”. Afirmă că în cadrul şedinţei de judecată din 07 decembrie 2011, primarul satului Zguriţa a declarat că SA „Banca de Economii” foloseşte bunul imobil din anul 1987 conform unei înţelegeri verbale cu fosta conducere a Cooperativei Agricole de Producţie ,,Zguriţanca”, fapt confirmat şi de martorul Mihail Nedelciuc, care a activat în calitate de preşedinte al Cooperativei Agricole de Producţie ,,Zguriţanca” în perioada anilor 1998-2000. Astfel, apreciază critic concluzia instanţei de apel precum că nici în prima instanţă şi nici în instanţa de apel, recurenta nu a demonstrat faptul că în perioada a mai mult de 15 ani a posedat bunul imobil sub nume de proprietar, deoarece în virtutea legii, până la proba contrară, posesiunea este prezumată a fi utilă.

Consideră că sunt irelevante constatările instanţei de apel cu privire la înregistrarea la 22 mai 2004 a dreptului de proprietate al administraţiei publice locale asupra terenului aferent imobilului litigios şi faptul preluării la evidenţă a imobilului ca bun fără stăpân, deoarece conform art. 321 alin. (2) din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii lui în Registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege, iar conform art. 132 din Codul civil (în redacţia Legii din 26 decembrie 1964), dreptul de proprietate se naşte la dobânditorul de bază de contract al bunurilor din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva.

Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat, dreptul de proprietate ia naştere din momentul înregistrării. Totodată, în conformitate cu art. 327 alin. (1) din Codul civil, cererea de declarare fără stăpân a unui bun mobil se depune de persoana care a intrat în posesiunea bunului, la instanţa judecătorească de la domiciliul ori sediul acesteia. Invocă că instanţele judecătoreşti au încălcat prevederile art. art. 239-241 CPC, pronunţând hotărâri neîntemeiate şi ilegale. Prin referinţa depusă la 10 martie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Drochia a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Prin referinţa depusă la 11 martie 2014 Primăria s. Zguriţa, r-nul Drochia a lăsat recursul la discreţia instanţei de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Banca de Economii” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Banca de Economii” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4