2ra-744/14 — Stabilirea faptului juridic

Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2ra-744/14 Judecător: A. Vrînceanu Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Guzun Iuliu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Guzun Iuliu împotriva Consiliului municipal Bălţi, Primăria mun. Bălţi, Comisia specială pentru problemele persoanelor represate din mun. Bălţi cu privire la stabilirea faptului juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 23 august 2012, Guzun Iuliu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Bălţi privind stabilirea faptului juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice de la tatăl său Guzun Ion a casei de locuit din str. M. Kogalniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7) mun. Bălţi compusă din 3 clădiri, construcţii din lampaci cu volumul total de 804 m3. În motivarea acţiuni, reclamantul a invocat faptul că, la 24.06.1941, tatăl său, Guzun Ion Afanasie, a fost arestat în legătura cu represiunile politice. La 14.10.1941 prin sentinţa Tribunalului militar NKVD regiunea Sverdlovsk, tatăl său, Guzun Ion Afanasie, a fost declarat vinovat ca fiind „duşman al poporului” şi condamnat la pedeapsa capitală cu confiscarea averii în folosul statului. La 17.12.1941 sentinţa a fost executată şi tatăl reclamantului a fost împuşcat.

Mama reclamantului, Guzun Nadejda a decedat în 1948 de boală. Prin Decretul Prezidiului URSS din 13.08.1990 „Cu privire la repunerea în dreptul victimelor represiunilor politice din anii 20-50”, Guzun Ion a fost reabilitat post-mortem. Faptul dat se confirma prin informaţia din arhiva nr. 13/4-45-445-91 din 16.03.1992 de la Procuratura URSS, certificatul de reabilitare nr. 13-563/90 din 09.09.1996 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 12-(13)-563/90 din 25.02.2005 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 21-(13)-563/90 din 11.08.2009 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 13/4-445-91 din 02.10.2009 eliberat de Procuratura Generala Federaţia Rusa.

1 Susţine reclamantul că după arestarea tatălui său, s-a întocmit lista averii care îi aparţinea cu drept de proprietate, inclusiv şi casa de locuit din mun. Bălţi, str. Cogălniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7) care au fost confiscate. Faptul dat se confirmă prin certificatul-caracteristică de la 25.06.1941 întocmit de Comitetul executiv sătesc Baraboi, raionul Rîşcani, judeţul Bălţi. La 28.05.2009 reclamantul s-a adresat cu cerere la Comisia specială privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice de pe lîngă Consiliul mun.

Bălţi, prin care a solicitat restituirea în natură a casei părinteşti care aparţinea cu drept de proprietate tatălui reclamantului Guzun Ion Afanasie, situată pe str. Cogălniceanu 9, m. Bălţi (fosta Crasnoarmeiscaia, 7). La 30.06.2009 prin hotărîrea primită de Comisia specială privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice de pe lîngă Consiliul municipal Bălţi, fixată în procesul-verbal al şedinţei de la acea data, nu s-a primit spre examinare cererea reclamantului cu privire la restiturea în natură a casei de locuit confiscate situate pe str. Cogălniceanu 9, mun. Bălti pe motiv că a expirat termenul de prescripţie (Legea nr. 186-XVI de la 29.06.2006) de depunere a cererii.

În acest proces-verbal se menţionează că dl. Chetrari A.G., şeful Oficiului Cadastral Teritorial Bălţi, a comunicat că casa de pe str. Cogălniceanu, 9 pîna la 1957 s-a aflat la bilanţul Direcţiei locative orăşeneşti după naţionalizarea din 1946 şi a fost dată în arendă Combinatului de carne pentru oficiu. La 13.07.2009 s-a adresat cu demers către preşedintele Comisiei speciale guvernamentale privind restituirea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice prin care a solicitat să se analizeze decizia comisiei speciale pentru a considera cererea depusa de reclamant valabilă (în termen). În acel timp nu a întreprins careva acţiuni de a se adresa în alte organe de resort, deoarece aştepta răspuns de la Comisia guvernamentala, care este un organ superior comisiei speciale municipale Bălţi.

La 12.08.2009 a primit răspuns de la Comisia guvernamentala că problema reclamantului va fi pusa în discuţie la următoarea şedinţa a unei comisii speciale guvernamentale. La 23.07.2010 a primit răspuns de la Comisia guvernamentala prin care i s-a explicat că în cazul în care bunurile persoanei supuse represiunilor politice se afla pe teritoriul unei alte unităţi administrativ-teritoriale, decît cea de domiciliu la momentul reprimării, conform principiului de drept se va aplica procedura în cadrul comisiei speciale situate adminsitrativ la locul aflării bunurilor. Prin urmare, cererea reclamantului urmează a fi depusa la comisia speciala mun. Bălţi. Suplimentar, s-a menţionat ca urmează sa fie demostrată legătura cauzală între faptul represiunilor politice şi naţionalizarea imobilului respectiv.

La 02.08.2009 reclamantul a depus cerere repetată la Comisia specială a mun. Bălţi prin care a solicitat sa-i fie examinată cererea cu privire la restituirea în natură a casei de locuit menţionate. La 22.08.2010 a primit copia procesului-verbal a şedinţei Comisia speciale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice de pe lîngă Consiliul municipal Bălţi de la data de 19.08.2010 prin care comisia a repus pe rol cererea reclamantului de restituire a averii şi i s-a 2 comunicat că Comisia urmează să facă interpelări corespunzătoare în organele superioare în legătura cu chestiunea apăruta. La 01.09.2010 a primit răspunsul nr. 119/F de la Consiliul mun.

Bălţi prin care i s-a comunicat că comisia s-a adresat în organele competente pentru soluţionarea problemelor apărute la examinarea cererii reclamantului, şi la primirea răspunsurilor oficiale se va întoarce la examinarea cererii în cauză. La 28.10.2010 a primit răspunsul nr. r-119/2 de la Consiliul municipal Bălţi prin care i s-a comunicat că trebuie să prezinte hotărîrea instanţei de judecată de prelungire a termenului pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor sau valorii lor în baza Legii nr. 186-XVI de la 29.06.2006, pentru ca comisia sa aibă dreptul să examineze, considerind că cererea este depusă cu omiterea termenului.

Mai menţionează că, considerind că concluziile date sunt absolut eronate şi fără suport juridic, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care a solicitat recunoaşterea ca ilegale a acţiunilor Comisiei speciale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice de pe lîngă Consiliul municipal Bălţi prin care nu se examinează cererea reclamantului cu privire la restituirea în natură a casei de locuit confiscate, situate pe str. Cogălniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7), mun. Bălţi pe motiv ca a expirat termenul de prescripţie.

La 15 decembrie 2010 a primit răspunsul cu anexa nr. T-119 din 0.12.2010 de la Comisia specială privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice de pe lîngă Consiliul municipal Bălţi prin care i s-a adus la cunoştinţa că prin hotărîrea Comisie speciale de la 07.12.2010 i s-a refuzat în restituirea (retrocedarea) casei naţionalizate de pe str. Cogălniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7) în natură, deoarece naţionalizarea a fost efectuată pînă la 01 iunie 1941, pe motivul surplusului de suprafaţă. Arestarea lui Guzun Ion a avut loc la 14.06.1941 din motive politice, care nu este legată de naţionalizare. La răspunsul dat s-a anexat copia scrisorii nr. 03/8239 din 18.11.2010 de la Ministerul Justiţiei al RM, prin care s-a efectuat o explicare a legislaţiei în vigoare tangenţial restituirii imobilului din str. Crasnoarmeiscaia, 7, mun.

Bălţi, şi anume conform art. 12 al Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cetăţenilor R. Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitonlor lor, doar bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor în legătură cu represiunile politice şi numai în cazurile în care acestea s-au păstrat în natură şi se afla în proprietatea statului. În cazurile în care bunurile nu pot fi restituite, indiferent de cauza imposibilităţii, persoanelor îndreptăţite li se achita o compensaţie egală cu preţul de piaţă la data examinării cererii. De asemenea, s-a constatat ca imobilul din str. Crasnoarmeiscaia, 7, mun.

Bălţi a fost naţionalizat la 01.06.1941 (a se vedea pct.4 din Instrucţiunea privind modul de întocmire a documentelor de naţionalizare a imobilelor, aprobat prin actul Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti nr. 617 din 30.06.1945) pentru surplus de suprafaţa (700 m pentru or. Bălţi) şi nu în legătură cu represiunile politice. Susţine reclamantul că anume în baza acestor deduceri, Comisia specială a mun. Bălti i-a refuzat în restituirea casei de locuit în litigiu. Solicită Guzun Iuliu stabilirea faptului juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice a casei de locuit din mun. Bălţi, str. M. Kogalniceanu, 9 (fosta 3 Crasnoarmeiscaia, 7) compusă din 3 clădiri, construcţii din lampaci cu volumul total de 804 m3, aflată în proprietatea lui Guzun Ion Afanasie.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013, acţiunea lui Guzun Iuliu a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că imobilul din str. Crasnoarmeiscaia, 7, mun. Bălţi a fost naţionalizat pînă la faptul represiunii politice şi din alte motive decît represiunile – naţionalizarea imobilului în cauză a avut loc la 01.06.1941 în temeiul Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 15.08.1940, iar evenimentele legate de represiune au avut loc mai tîrziu (arestarea pe 24.06.1941 şi condamnarea pe 14.11.1941). La 05 septembrie 2013, Guzun Iuliu a înaintat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii contestate şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Guzun Iuliu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02 ianuarie 2014, Guzun Iuliu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea formulată să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat neaplicarea legii care urma să fie aplicată. Menţionează că instanţele şi-au întemeiat hotărîrile pe un act care nu a fost examinat în calitate de probă – Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 15.08.1940 şi listele anexe la el. Mai indică recurentul că instanţele au preluat integral poziţia şi argumentele intimaţilor, fără a dispune de probele corespunzătoare în confirmarea acestora.

La fel, Guzun Iuliu a susţinut că cazurile de expropriere cad sub incidenţa Legii nr. 1225 din 08.12.1992 şi a Hotărîrii Guvernului RM nr. 627 din 05.06.2007. La 04.02.2014, reprezentantul intimaţilor Consiliul municipal Bălţi şi Primăria mun. Bălţi a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Guzun Iuliu a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

4 În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu au aplicat normele de drept material care urmau a fi aplicate şi în consecinţă au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere a acţiunii. Potrivit materialelor cauzei, Guzun Iuliu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălţi, Primăriei mun. Bălţi şi Comisiei speciale pentru problemele persoanelor represate din mun.

Bălţi, prin care a solicitat stabilirea faptului juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07.08.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31.10.2013, acţiunea lui Guzun Iuliu a fost respinsă integral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele. După cum rezultă din actele dosarului, la 24.06.1941, tatăl lui Guzun Iuliu, Guzun Ion Afanasie, a fost arestat în legătura cu represiunile politice. La 14.10.1941 prin sentinţa Tribunalului militar NKVD regiunea Sverdlovsk, Guzun Ion Afanasie a fost declarat vinovat ca fiind „duşman al poporului” şi condamnat la pedeapsa capitală cu confiscarea averii în folosul statului (f.d.

11). La 17.12.1941 sentinţa a fost executată şi tatăl reclamantului a fost împuşcat. Prin Decretul Prezidiului URSS din 13.08.1990 „Cu privire la repunerea în dreptul victimelor represiunilor politice din anii 20-50”, Guzun Ion a fost reabilitat post- mortem. Faptul dat se confirma prin informaţia din arhiva nr. 13/4-45-445-91 din 16.03.1992 de la Procuratura URSS, certificatul de reabilitare nr. 13-563/90 din 09.09.1996 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 12- (13)-563/90 din 25.02.2005 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 21-(13)-563/90 din 11.08.2009 eliberat de Procuratura Generala a RM, certificatul de reabilitare nr. 13/4-445-91 din 02.10.2009 eliberat de Procuratura Generala a Federaţiei Ruse (f.d.

13-17). Potrivit certificatelor de arhivă, în lista clădirilor naţionalizate din or. Bălţi din 15.02.1946, este înscris imobilul nr. 7 de pe str. Crasnoarmeiscaia, numele fostului proprietar – Guzun, numărul clădirilor – 3, construcţie din lampaci, volumul construcţiilor – 804 m3 (f.d. 18). În motivarea hotărîrilor, instanţele de judecată ierarhic inferioare au conchis că imobilul din str. Crasnoarmeiscaia, 7, mun. Bălţi a fost naţionalizat pînă la faptul represiunii politice şi din alte motive decît represiunile – naţionalizarea imobilului în cauză a avut loc la 01.06.1941 în temeiul Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 15.08.1940 – depăşirea volumului maxim de 700 m3, iar evenimentele legate de represiune au avut loc mai tîrziu (arestarea pe 24.06.1941 şi condamnarea pe 14.11.1941).

În acest sens, Colegiul reţine că actele cauzei nu denotă fără echivoc momentul exact al naţionalizării imobilului în cauză, deoarece lista clădirilor naţionalizate a fost întocmită la 15.02.1946, iar Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS privind naţionalizarea a fost adoptat la 15.08.1940. Or, o listă din anii 1940-1941 a 5 imobilelor naţionalizate în temeiul depăşirii metrajului surafeţei nu s-a depistat (f.d. 23). Însă, indiferent de aceste incertitudini, instanţa de recurs, în baza probelor administrate, constată că casa ce aparţinea lui Guzun Ion Asfanasie, formată din 3 clădiri, construite din lampaci, volumul căreia constituia 804 m3, amplasată în mun. Bălţi, str. Crasnoarmeiscaia, 7 (la acel moment), a fost naţionalizată.

Cu alte cuvinte, Guzun Ion Afanasie a fost expropriat de bunul imobil în cauză. Potrivit art. 1 al Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare.

După cum rezultă din norma legală evocată supra, exproprierea se consideră represiune politică.

În conformitate cu prevederile art. 2 al aceleaşi legi, victime ale represiunilor politice se consideră persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1. Potrivit art. 3 al Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, sînt declarate nevinovate şi urmează a fi reabilitate în faţa societăţii şi reintegrate în drepturi, indiferent de locul lor de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 şi 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum şi cetăţenii Republicii Moldova, supuşi represiunilor politice pe teritoriul altui stat: a) supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile şi colegiile lor, „dvoiki”, „troiki”, „consfătuiri speciale”, alte organe cu funcţii analoage) pentru „activitate contrarevoluţionară”, „trădare de patrie”, „Răspîndirea unor scorniri calomnioase ce discreditează orînduirea sovietică de stat şi obştească”, pentru alte „crime de stat”, pentru „încălcarea legilor şi regulilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică”, „atentarea sub formă de îndeplinire a ritualurilor religioase la persoana şi la drepturile cetăţenilor”; d) expropriate, deportate sau expulzate din R.A.S.S.

Moldovenească şi R.S.S. Moldovenească în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul luptei cu culacii, cu adversarii colectivizării sau aşa-numiţii bandiţi şi cu familiile lor, precum şi pe motive de acuzare de colaborare cu „regimul burghezo-moşieresc de ocupaţie”. Astfel, Colegiul conchide că naţionalizarea, adică exproprierea, care a avut loc din motivele menţionate supra şi în perioada 07 noiembrie 1917 şi 23 iunie 1990, se consideră represiune politică. Prin urmare, Colegiul constată că instanţele ierarhic inferioare la adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe argumentele pîrîţilor-intimaţi, fără a supune aprecierii şi argumentele reclamantului-recurent şi fără a indica considerentele din care acestea au fost neglijate.

6 Or, exproprierea lui Guzun Ion Afanasie de bunul imobil format din 3 clădiri, construite din lampaci, volumul căreia constituia 804 m3, amplasată în mun. Bălţi, str. Crasnoarmeiscaia, 7 (la acel moment), indiferent că a avut loc pînă la 01.06.1941, aşa cum au statuat instanţele, sau după momentul arestării şi executării acestuia, oricum reprezintă o formă de represiune politică. În contextul dat, concluzia instanţelor de judecată cum că imobilul a fost naţionalizat pînă la faptul represiunii politice şi din motivul depăşirii volumului maxim, nu poate fi reţinut ca temei de respingere a acţiunii, deoarece exproprierea însăşi constituie represiune politică, conform art. 1 al Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat nu au aplicat legea materială care trebuia aplicată la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată temeinicia acţiunii reclamantului-recurent. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013 şi de a adopta o hotărîre nouă de admitere a acţiunii privind stabilirea faptului juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice a casei de locuit din mun.

Bălţi, str. M. Kogalniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7) compusă din 3 clădiri, construcţii din lampaci cu volumul total de 804 m3, aflată în proprietatea lui Guzun Ion Afanasie. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Guzun Iuliu. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 august 2013 şi se adoptă o hotărîre nouă de admitere aacţiunii după cum urmează. Se stabileşte faptul juridic de confiscare în legătura cu represiunile politice a casei de locuit din mun. Bălţi, str. M. Kogalniceanu, 9 (fosta Crasnoarmeiscaia, 7) compusă din 3 clădiri, construcţii din lampaci cu volumul total de 804 m3, aflată în proprietatea lui Guzun Ion Afanasie.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7