2ra-1119/14 — Încasarea sumei şi repararea prejudiciului

La 18 iulie 2012 Procurorului raionului Hînceşti în interesele Elizavetei Bardina a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Mihalcea Agro” cu privire la încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii procurorul a indicat că la 29 iunie 2012 la Procuratura raionului Hânceşti a parvenit petiţia Elizavetei Bardina, prin care aceasta a solicitat intervenirea procuraturii pentru a iniţia un proces civil împotriva SRL „Mihalcea-Agro” cu privire la revendicarea cotei valorice. In cadrul soluţionării petiţiei s-a stabilit că conform listei proprietarilor cotelor părţi valorice care au primit patrimoniu în natură de la întreprinderea agricolă CAPC „Mihalcea”, cota-parte valorică stabilită pentru a fi primită în natură de către Bardina Elizaveta a constituit suma de 15 275 lei. Valoarea indicată include următorul patrimoniu: plante multianuale - 5 444 lei; acţiuni şi creanţe - 566 lei; clădiri şi edificii - 2 470 lei; maşini şi utilaje - 3 455 lei; mijloace de transport - 1 338 lei; alt patrimoniu - 65 lei; animale de lucru şi de producere - 1 140 lei; producţie nefinisată fondul semincer - 513 lei; materiale - 835 lei; mijloace circulante -275 lei; producţie finisată - 33 lei. Conform coloanei nr.3 din lista proprietarilor cotelor părţi valorice care au primit patrimoniu în natură în structură de la întreprinderea agricolă CAPC „Mihalcea”, valoarea patrimoniului conform certificatului de proprietate a proprietarului Bardina Elizaveta constituie suma de 11 197 lei. După lichidarea întreprinderii CAPC „Mihalcea”, patrimoniul Elizavetei Bardina este gestionat neîntemeiat de SRL”Mihalcea-Agro”, administratorul căreia a refuzat atribuirea pe cale extrajudiciară a valorii patrimoniului. Solicită reclamantul încasarea de la SRL „Mihalcea-Agro” a sumei de 11197 lei ce reprezintă valoarea patrimoniului şi încasarea sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 03 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014 a fost a fost admis apelul declarat de Procurorul raionului Hînceşti, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la SRL „Mihalcea-Agro” în beneficiul Elizavetei Bardina valoarea patrimoniului în sumă de 11197 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Instanţa de apel la emiterea deciziei a stabilit că conform listei proprietarilor cotelor părţi valorice care au primit patrimoniu în natură în structură de la întreprinderea agricolă CAPC „Mihalcea Agro”, cotă-parte valorică stabilită pentru a fi primită în natură de către Bardina Elizaveta a constituit 15275 lei. Valoarea indicată a inclus următorul patrimoniu: plante multeanuale-5444; acţiuni şi creanţe - 566 lei; clădirii şi edificii-2470 lei; maşini şi utilaje-3455 lei; mijloace de transport-1338ei; alt patrimoniu-65 lei; animale de lucru şi de producere -140 lei; producţie nefinisată fondul semincier -513 lei; materiale- 835 lei; mijloace circulante -275 lei; producţie finisată-33 lei. După lichidarea întreprinderii CAPC „Mihalcea-Agro”, patrimoniul reclamantei, în afară de plantele multianuale, care au fost repartizate în natură, este deţinut şi gestionat neîntemeiat de SRL „Mihalcea-Agro”. În cadrul procesului civil reclamanta nu a solicitat revendicarea plantaţiilor multianuale deoarece acestea i-au fost repartizate în natură la privatizarea CAPC „Mihalcea-Agro” şi sunt gestionate de reclamantă, conform dreptului de proprietate, doar solicită contravaloarea cotei valorice apreciate în sumă de 11197 lei. Conform coloanei nr.3 din Lista proprietarilor cotelor părţi valorice care urmau a primite de la întreprinderea agricolă CAPC „Mihalcca-Agro”, valoarea patrimoniului conform certificatului de proprietate a proprietarului Bardina Elizaveta (nr.398) constituie 11 197 lei.

La data de 03 februarie 2014 SRL „Mihalcea-Agro” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013, solicitînd 2 admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel. În motivarea recursului recurentul a declarat că instanţa de apel la emiterea deciziei au interpretat eronat normele dreptului material şi procedural şi nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele pricinii, nu a stabilit obiectul acţiunii, a apreciat arbitrar probele. La fel, invocă recurentul că la examinarea cauzei a admis participarea în proces a procurorului în interesele Elizavetei Bardina, de instanţă nefiind elucidată temeinicia înaintării acţiunii procurorului din numele reclamantei. După recurent, procurorul urma să anexeze probe întru justificarea participării lui în apărarea Elizavetei Bardina. La fel, recurentul invocă faptul că reclamanta, în sensul art. 267 lit.i) CPC, urma să susţină pretenţiile înaintate de procuror în interesele sale, fapt ce nu a fost realizat nemijlocit de ea, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii şi relativităţii lucrului judecat. Iar, procesul verbal de constatare a faptelor la faţa locului din 16 mai 2013, reţinut de instanţa de apel, prin care s-ar confirma că Elizaveta Bardina este de acord cu procesul civil pornit de Procuratură în interesele ei, nu poate fi luat în consideraţie ca act de procedură privind confirmarea acţiunii de către reclamantă, care se realizează nemijlocit cu concursul instanţei. Cu atît mai mult, există un alt act aprobat de Primăria s. Fîrlădeni la data de 30 martie 2013 care este în contradicţie cu procesul-verbal de constatare a faptelor la faţa locului din data de 16 mai 2013 şi din care rezultă că Bardina Elizaveta nu are careva pretenţii faţă de pîrît la împărţirea terenurilor, cotei valorice sau alte pretenţii. Susţine că faptele expuse în cererea reclamantei adresată procurorului sunt în contradicţie cu cele expuse în cererea de chemare în judecată formulată de procuror.

Procurorul raionului Hînceşti în interesele intimatei Elizaveta Bardina, prin referinţă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC,cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul 3 prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Instanţa de recurs consideră necesar a combate argumentul recurentului precum că instanţa de apel la examinarea cauzei a admis participarea în proces a procurorului în interesele Elizavetei Bardina, de instanţă nefiind elucidată temeinicia înaintării acţiunii procurorului din numele reclamantei. La acest capitol instanţa de recurs menţionează că de către procurorul raionului Hînceşti, întrunind prevederile art. 71 alin. (2) CPC, a fost înaintată cererea de chemare în judecată în interesele Elizavetei Bardina, aceasta fiind pensionară de vărstă, fiind ţinută la pat dar neavînd grad de invaliditate (fapt confirmat prin certificatul eliberat de Primarul s. Fîrlădeni). Referitor la argumentele recurentului precum că reclamanta, în sensul art. 267 lit.i) CPC, urma să susţină pretenţiile înaintate de procuror în interesele sale, fapt ce nu a fost realizat nemijlocit de ea, instanţa de recurs menţionează că prin procesul verbal de constatare a faptelor la faţa locului din 16 mai 2013, reţinut de instanţa de apel, s-a confirmat că Elizaveta Bardina este de acord cu procesul civil pornit de Procuratură în interesele ei. Actul aprobat de Primăria s. Fîrlădeni la data de 30 martie 2013, invocat de recurent ca fiind în contradicţie cu procesul-verbal de constatare a faptelor la faţa locului din data de 16 mai 2013 şi din care rezultă că Bardina Elizaveta nu are careva pretenţii faţă de pîrît la împărţirea terenurilor, cotei valorice sau alte pretenţii, este apreciat critic de instanţă, deoarece este eliberat de primarul s. Fîrlădeni, Pavel Barbos, care deţine şi calitatea de fondator al SRL „Mihalcea-Agro”.

Prin urmare, argumentele recurentului nu pot constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, 4 recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mihalcea-Agro” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mihalcea-Agro” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5