2rac-186/14 — Încasarea datoriei, rezilierea contractului şi încasarea prejudiciului material

prima instanţă: L. Andrieş dosarul nr. 2rac-186/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei societatea cu răspundere limitată „Ideea”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Ideea” cu privire la încasarea datoriei şi rezilierea contractului şi cererea reconvenţională depusă de societatea cu răspundere limitată „Ideea” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Moldovatransgaz” cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Ideea”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 iunie 2011, prin care acţiunea iniţială a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La data de 26 ianuarie 2007, reclamanta SRL „Moldovatransgaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ideea” cu privire la încasarea datoriei şi rezilierea contractului.

În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Moldovatransgaz” a indicat că, conform contractului de arendă din 01 septembrie 1993 încheiat între Întreprinderea republicană a conductelor magistrale de gaze „Moldovatransgaz” (succesor în drepturi societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”) a transmis în posesiune şi folosinţă temporară Cooperativei „Ideea” (succesor în drepturi SRL „Ideea” încăperi cu suprafaţa totală de 706 m2 situate în municipiul Chişinău, str. Vadul lui Vodă 155. Din încăperile transmise fac parte blocul administrativ pe o suprafaţă de 346 m2 şi un depozit cu 3 boxe pe o suprafaţă de 360 m2. 1 Din luna martie anul 2000, SRL „Ideea” deţine în posesiune şi folosinţă temporară încăperi nelocuibile cu o suprafaţă de 470 m2 proprietate a SRL „Moldovatransgaz”.

În vederea schimbărilor împrejurărilor care au stat la baza încheierii contractului de arendă din 01 septembrie 1993 încheiat între SRL „Moldovatransgaz” şi SRL „Ideea”, prin hotărîrea Curţii de Apel Economică din 23 iunie 2006 s-a dispus modificarea punctului 5 şi în special cuantumul chiriei de 170,5 lei/1 m2 anual, fără includerea altor plăţi pentru serviciile comunale începînd cu 23 iunie 2006. Hotărîrea Curţii de Apel Economică din 23 iunie 2006 a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 septembrie 2009. Reclamantul SRL „Moldovatransgaz” a solicitat încasarea de la SRL „Ideea” a datoriei pentru plata de arendă în mărime de 70 118,12 lei şi rezilierea contractului în temeiul neexecutării obligaţiilor de către SRL „Ideea”.

Cauza a fost obiect de examinare în mai multe instanţe judecătoreşti. La 06 octombrie 2010 SRL „Ideea” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Moldovatransgaz” cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea cererii reconvenţionale, SRL „Idea” a menţionat că, la 01 septembrie 1993 a încheiat cu SRL „Moldovatransgaz” un contract de arendă a încăperilor nelocative cu suprafaţa de 706 m2. Conform punctului 3 al contractului, termenul acestuia era de 15 ani. În conformitate cu pct. 10 din Contract, în caz dacă „Arendatorul” renunţă unilateral la obligaţiile contractuale, creează impedimente pentru folosirea de către „Arendaş” a încăperilor arendate, „Arendatorul” restituie „Arendaşului” costul cheltuielilor suportate de „Arendaş” pentru reparaţia şi îmbunătăţirile aduse bunurilor arendate, costul cheltuielilor suportate pentru construcţia obiectivelor noi, ţinînd cont de nivelul inflaţiei la ziua achitării.

Ulterior, la data de 10 iunie 1994, părţile au încheiat un Acord adiţional la Contractul de arendă, prin care au convenit că „Arendaşul” va efectua reconstrucţia încăperilor arendate, iar „Arendatorul” va restitui „Arendaşului” toate cheltuielile suportate în legătură cu această reconstrucţie, exceptînd plata pentru arendă pentru perioada respectivă. Astfel, în perioada acţiunii Contractului de arendă din 01 septembrie 1993, „Arendaşul” (SRL „Ideea”), cu acordul „Arendatorului”, a suportat unele cheltuieli pentru reparaţia bunurilor arendate şi pentru construcţia unor alte încăperi. Faptul că unele lucrări au fost îndeplinite a fost deja constatat prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 decembrie 2003, în care se menţionează că SRL „Ideea” a transferat SRL „Moldovatransgaz” mărfuri şi mijloace băneşti în mărime de 70 939 lei.

Această sumă a fost deja trecută la „Arendator” în contul plăţii arendei. Totodată, la îndeplinirea lucrărilor sus-menţionate, „Arendaşul” a utilizat materialele sale. Astfel, prin calculul din luna noiembrie 1993 se confirmă, inclusiv şi de către SRL „Moldovatransgaz”, că SRL „Ideea” a achitat pentru materialele respective şi unele servicii aferente suma de 25 429,5 lei. 2 Totodată, prin calculul din septembrie anul 1993 se confirmă că SRL „Ideea” a achitat bunuri şi servicii în valoare de 8 125,7 lei. În total, SRL „Ideea” a suportat cheltuieli pentru materialele utilizate la îndeplinirea lucrărilor şi pentru unele servicii aferente suma de 33 555,2 lei. Inflaţia pentru perioada 01 noiembrie 1993 şi pînă la 01 ianuarie 2009 a constituit 2704,4 %. Aplicînd coeficientul inflaţiei la suma achitată pentru materialele şi serviciile menţionate, suma datoriei SRL „Moldovatransgaz” faţă de SRL „Ideea”, la data de 01 ianuarie 2009, constituie 907 466,83 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 iunie 2011 a fost admisă parţial acţiunea iniţială formulată de SRL „Moldovatransgaz”. De la SRL „Ideea” a fost încasată în beneficiul SRL „Moldovatransgaz” datoria pentru plata chiriei conform contractului de locaţiune din 01 septembrie 1993 pentru perioada 23 iunie 2006 – 23 mai 2009 în sumă de 145 706,04 lei şi taxa de stat în mărime de 4 471 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. S-a dispus evacuarea SRL „Ideea” din încăperile pe care le ocupă în municipiul Chişinău, str. Vadul lui Vodă, 155 care aparţin SRL „Moldovatransgaz”. Cererea reconvenţională depusă de SRL „Ideea” a fost respinsă ca nefondată. De la SRL „Ideea” a fost încasată taxa de stat în mărime de 27 179,07 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2012, a fost admis apelul declarat de către SRL „Ideea”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 iunie 2011 în partea respingerii acţiunii depusă de SRL „Ideea” şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă. De la SRL „Moldovatransgaz” a fost încasat în beneficiul SRL „Ideea” suma de 907 472,23 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. De la SRL „Moldovatransgaz” a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 27 450 lei pentru examinarea pricinii în prima instanţă şi 20578,30 lei pentru examinare în ordine de apel.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 noiembrie 2012 au fost admise recursurile declarate de către SRL „Moldovatransgaz” şi SRL „Ideea”, fiind casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Ideea”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 iunie 2011. În dezacord cu decizia enunţată, de către administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei SRL „Ideea”, la data de 26 decembrie 2013 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, în partea respingerii acţiunii reconvenţionale, cu emiterea în partea respectivă a unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii reconvenţionale intentate de SRL „Ideea”.

3 În motivarea amplă a recursului, reprezentantul recurentei a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate parţial pe motivul încălcării normelor de drept procedural, precum şi a celor de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii, iar concluziile expuse în hotărîri sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În acest context, a indicat despre concluzia eronată a instanţelor de judecată privind nedemonstrarea de către recurenta SRL „Ideea” a faptului suportării cheltuielilor legate de construcţia edificiilor în litigiu. Or, la materialele dosarului au fost prezentate înscrisuri ce atestă primirea de către SRL „Moldovatransgaz” cît şi de către SRL „Ideea” a lucrărilor de construcţie în noiembrie anul 1993 şi martie anul 1994, de la SRL „L and Co”.

Mai mult decît atît, recurenta SRL „Ideea” a avut încheiat cu SRL „L and Co” un contract de prestări de servicii de reparaţie curentă şi capitală şi reconstrucţie din 15 decembrie 1993, în scopul efectuării edificiilor noi şi reconstrucţiei celor existente la adresa str. Vadul lui Vodă, 155, mun. Chişinău. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, la materialele dosarului nu există dovada recepţionării de către recurenta SRL „Ideea” a copiei deciziei motivate a instanţei de apel, expediată conform scrisorii de însoţire din 29 iulie 2013, (f.d.121, vol.III).

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei SRL „Ideea” este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, reprezentantul recurentei, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept material şi procedural.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către 4 administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei SRL „Ideea”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora, instanţele de judecată le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei SRL „Ideea”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către administratorul insolvabilităţii Cucereavîi Ion în interesele recurentei societatea cu răspundere limitată „Ideea” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5