2ra-1004/14 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr: 2ra-1004/14 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, M. Guzun, A. Pahopol, ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Castraveţ împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, admis apelul lui Andrei Castraveţ, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 23 octombrie 2008 Andrei Castraveţ reprezentat de către avocatul Sergiu Morozov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul tragerii ilegale la răspundere penală, aplicării ilegale a măsurii de reprimare sub formă de arestare, sechestrării ilegale a averii şi în rezultatul altor încălcări de drepturi ale reclamantului.

În motivarea acţiunii reprezentantul reclamantului a invocat că la 01 februarie 2005 Direcţia urmărire penală a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a intentat în privinţa lui Andrei Castraveţ dosarul penal nr. 2005036064 în baza art. 195 alin. (2) Codul penal, iar la 25 mai 2005 acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit La 25 mai 2005 Andrei Castraveţ a fost reţinut şi prin procesul-verbal de ridicare din 25 mai 2005 de la reclamant a fost ridicat automobilul de model „AUDI A6” cu numărul de înmatriculare C JJ 840 în scopul confiscării şi despăgubirii posibile a prejudiciului material cauzat în urma infracţiunii Consideră că la efectuarea acestei acţiuni procesuale au fost încălcate în mod grosolan dispoziţiile art. 130 Codul de procedură penală.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 27 mai 2005 în privinţa lui Andrei Castraveţ s-a aplicat măsura preventivă arestul preventiv pentru 10 zile. Ulterior, termenul de arest a lui Andrei Castraveţ a fost prelungit în repetate 1 rânduri. Prin procesul-verbal de recunoaştere în calitate de persoană bănuită din 02 iunie 2005 Andrei Castraveţ a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de 195 alin. (2) Codul penal. La 03 iunie 2005 avocatul Sergiu Morozov din interesele lui Andrei Castraveţ a depus la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău plângere prin care a solicitat de a fi recunoscute ilegale acţiunile ofiţerului de urmărire penală de ridicare a automobilului, însă plângerea a fost respinsă.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 noiembrie 2005 au fost eliberate de sub sechestru următoarele valori materiale ale lui Andrei Castraveţ: automobilul Audi-A6 cu numărul de înmatriculare C JJ 840; lotul de pământ cu suprafaţa de 0.2651 ha cu numărul cadastral 5511102299; lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,23 ha cu numărul cadastral 5511102010; lotul de pământ cu suprafaţa de 0,23 ha cu numărul cadastral 5511111050; lotul de pământ cu suprafaţa de 0,9798 ha cu numărul cadastral 5511108063; lotul de pământ cu suprafaţa de 0,2651 ha cu numărul cadastral 5511317226; lotul de pământ cu suprafaţa de 0,9801 ha, cu numărul cadastral 5511 108078, situate în satul Bacioi, raionul Ialoveni; lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0597 ha înregistrat în Registrul cadastral cu nr. 6164 din 26 octombrie 2001, situat în comuna Truşeni, mun.

Chişinău. Încheierea a fost transmisă spre executare Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei la 15 noiembrie 2005 însă nu a fost executată şi nici automobilul nu a fost transmis proprietarului. În urma repetatelor plângeri la 20 martie 2007 automobilul Audi A6 care se afla la parcarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei aproape doi ani a fost transmis lui Andrei Castraveţ. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 decembrie 2006, menţinută prin deciziile Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2007 şi Curţii Supreme de Justiţie din 12 decembrie 2007 Andrei Castraveţ a fost achitat în baza lipsei în acţiunile sale a semnelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Codul penal.

Consideră reprezentantul Sergiu Morozov că lui Andrei Castraveţ i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 130 Codul penal şi art. 207 Codul de procedură penală. Mai mult ca atât, consideră că neexecutarea încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 noiembrie 2005 timp de circa doi ani a dus la înrăutăţirea stării tehnice a autovehiculului de model „Audi A6” cu numărul de înmatriculare C JJ 840, deoarece s-a aflat sub aer liber, a fost supus acţiunii mediului înconjurător, nu a trecut testarea tehnică planificată. După întoarcerea automobilului Andrei Castraveţ a efectuat lucrările de reparaţie la staţia de deservire „Rumeon” în sumă totală de 3582 lei, a schimbat bateria de acumulator în sumă de 1260 lei şi altele.

A mai invocat că neridicarea sechestrului de către Organul Cadastral Teritorial de pe loturile de pământ a violat dreptul de proprietate a lui Andrei Castraveţ. Totodată a menţionat că transferarea reclamantului din izolatorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei la Izolatorul de anchetă penală nr. 3 a dus la pierderea buletinului de identitate şi astfel Andrei Castraveţ a fost nevoit să perfecteze duplicatul buletinului de identitate, suportând cheltuieli de 2 400 de lei. Mai relatează că cauzarea prejudiciului moral în urma tragerii ilegale a lui Andrei Castraveţ la răspundere penală, organului de urmărire penală din start îi era cunoscut că în acţiunile reclamantului lipseau semnele constitutive ale infracţiunii incriminate, însă urmărirea penală nu a fost încetată.

Consideră că în rezultatul aplicării ilegale a măsurii de reprimare preventive sub formă de arest preventiv şi a măsurilor de asigurare lui Andrei Castraveţ i-a fost cauzat nu numai prejudiciul material exprimat în cheltuielile pentru achitarea serviciilor avocaţilor, reparaţia bunurilor, dar şi un prejudiciu moral semnificativ. Susţine că însăşi faptul de înaintare a unei persoane nevinovate a învinuirii atât de gravă pentru care termenul de pedeapsă constituie mai mult de 10 (zece) ani privaţiune de libertate, deja poate să cauzeze retrăiri morale şi psihice de mare intensitate.

În afară de înaintarea unei învinuiri grave, în privinţa lui Andrei Castraveţ a fost aplicată de asemenea măsura de reprimare sub formă de arest preventiv, adică măsura legată cu privaţiunea de libertate a persoanei, vinovăţia căreia nu a fost stabilită prin sentinţa de judecată definitivă, ceea ce i-a cauzat un prejudiciu moral enorm care s-a estimat nu numai în emoţii în legătură cu formularea acuzării, cu privaţiunea libertăţii, dar şi în jignirea onoarei şi demnităţii. Afirmă că Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie a plasat pe pagina web informaţii despre faptul că a fost descoperit un grup de escroci, în componenţa căreia era indicat şi Andrei Castraveţ, care a participat la sustragerea de la „Red-Nord” SA peste 20000000 lei, cauzând în aşa mod un prejudiciu considerabil statului.

Această informaţie continuă să fie prezentă pe web-portalul Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie şi la data depunerii acţiunii, adică după intrarea în vigoare a sentinţei de achitare în privinţa lui Andrei Castraveţ. în rezultatul acestor acţiuni, starea sănătăţii reclamantului Andrei Castraveţ s-a înrăutăţit şi la 14 decembrie 2005 a fost internat în Institutul de Cardiologie cu diagnoza - insuficienta cardio-vasculară. Consideră că echivalentul material pentru despăgubirea prejudiciului moral cauzat lui Andrei Castraveţ trebuie să fie egal cu o suma nu mai mică de 500 000 lei. Totodată susţine că Andrei Castraveţ fiind angajat în calitate de director al SA „Interenego” cu salariul lunar în mărimea de 3400 lei, pe motivul arestării preventive a fost absent la locul de muncă în perioada de timp de la 25 mai 2005 până la 11 octombrie 2005, adică 4,5 luni şi salariul neprimit pe perioada indicată a constituit suma de 15300 lei = 3400 lei x 4.5 luni.

Mai mult ca atât, Andrei Castraveţ a achitat cheltuielile pentru asistenţa juridică conform contractului cu privire la acordarea asistenţei juridice din 25 mai 2005 în sumă de 28900 lei. Cheltuielile de acordare a asistenţei juridice de avocatul Vitalie Nagacevschi, au constituit 15664 lei, în total suma prejudiciului material constituie 75106 lei, alcătuită din: 3582 lei (reparaţia automobilului AUDI A6) + 1260 lei (bateria de acumulator) +400 lei (duplicatul buletinului de identitate) + 15300 lei (salariu neprimit) + 28900 lei (plata pentru serviciile juridice în baza contractului cu privire la acordarea asistenţei juridice din 25 mai 2005 cu biroul individual de avocaţi ..Morozov Sergiu") + 15664 lei (plata pentru asistenţa juridică în baza contractului cu privire la acordarea asistenţei juridice din 02 august 2005 cu avocatul Vitalie Nagacevschi.

3 Cere încasarea în beneficiului lui Andrei Castraveţ de la Ministerul Finanţelor a sumei de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 75 106 lei cu titlu de recuperare a prejudiciului material şi ale cheltuielilor de judecată, plata pentru serviciile avocatului în sumă de 9000 lei. La 26 februarie 2009 reprezentantul Sergiu Morozov în interesele lui Andrei Castraveţ a înaintat cerere prin care a solicitat suspendarea procesului până la data rămânerii irevocabile a sentinţei de achitare pe cauza penală nr. 2005036064. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 11 iunie 2009 a fost suspendat procesul până la data rămânerii irevocabile a sentinţei de achitare pe cauza penală nr. 2005036064. La 06 mai 2011 Sergiu Morozov în interesele lui Andrei Castraveţ a înaintat cerere prin care a solicitat reluarea procesului dat.

Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 12 mai 2011 a fost reluat procesul. La 24 iunie 2011 avocatul Sergiu Morozov a depus împotriva Ministerului Finanţelor şi intervenienţilor accesorii Procuratura Anticorupţie şi Ministerului Afacerilor Interne cerere de concretizare a pretenţiilor lui Andrei Castraveţ prin care a solicitat încasarea de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Andrei Castraveţ a prejudiciului material în sumă totală 91 148 lei, prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 9000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Andrei Castraveţ suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 12 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, iar în total suma de 22 500 lei.

În rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, admis apelul declarat de către Andrei Castraveţ, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care: S-a admis parţial pretenţia lui Andrei Castraveţ împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Andrei Castraveţ suma de 59564 lei. S-a admis integral pretenţia lui Andrei Castraveţ împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la încasarea salariului.

S-a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Andrei Castraveţ salariul neprimit în sumă de 15300 lei. În rest hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2012 a fost menţinută. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 recursul declarat de către Andrei Castraveţ a fost considerat inadmisibil. La 17 ianuarie 2014, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2005, cu emiterea unei noi hotărâri prin care prejudiciul moral şi material cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică să fie încasat în limitele rezonabile, iar pretenţia de încasare a salariului ratat să fie respinsă integral.

4 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe şi instanţei de apel, considerându-le neîntemeiate şi pasibile de casat deoarece raţionamentele şi dispoziţiile referitoare la încasarea prejudiciului moral în cuantum de 10000 lei din contul bugetului de stat au determinat o interpretare eronată a legilor materiale şi procesuale, incidente în cauza civilă dedusă judecăţii. Consideră că instanţele s-au bazat exclusiv pe susţineri ale reclamantului şi pe aprecieri pur subiective imposibil de controlat judiciar şi nicidecum pe argumente şi probe examinate în cadrul procedurilor derulate în faţa instanţei. În acest context menţiunea instanţelor de a încasa din contul bugetului de stat suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral s-au întemeiat pe prezumţii reţinute cu încălcarea reglementărilor articolului 240 şi 241 CPC.

Menţionează că instanţele judecătoreşti nu au pornit, aşa cum impune prevederile sus menţionate, de la fapte cunoscute (bazate pe probe directe) care să inducă existenţa prejudiciului moral reparabil în forma pecuniară, ci a pornit tot de la presupuneri, de la afirmaţii nedovedite ale reclamanţilor care nu pot conduce la legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în ordine de apel. Recurentul, apreciază menţiunea instanţei de apel de a încasa din contul bugetului de stat suma de 59564 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică s-a întemeiat pe prezumţii reţinute cu încălcarea reglementărilor legale. Astfel, consideră că mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică în valoare de 59564 lei pentru serviciile avocatului, este exagerată şi nu corespunde situaţiei reale a cauzei.

De asemenea, instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că unele înscrisuri nu aveau nici o tangenţă cu cauzele invocate. Declară că o vădită inducere în eroare o constituie şi prezentarea unor bonuri de plată în care figura numele altui avocat. Consideră că cuantumul cu titlu de prejudiciu material urmează a fi apreciat având în vedere şi buna credinţă a reclamantului, subliniind faptul că, statul nu are sarcina de a restitui toate cheltuielile reclamantului, în condiţiile în care s-au efectuat cheltuieli exagerate în partea ce ţine de serviciile juridice prestate.

Referitor la plata salariului ratat, recurentul invocă că instanţa de apel în mod eronat s-a expus asupra încasării salariului ratat, fără a argumenta pe care probe s-a bazat (carnet de muncă, ordin de angajare etc). Menţionează că la materialele dosarului nu este anexat copia carnetului de muncă, care conform art. 66 Codul Muncii, se ţine pentru toţi salariaţii care lucrează în unitate mai mult de 5 zile, nu este dovedită existenţa ordinului de angajare, nici dovada suspendării sale din funcţie pe perioada urmăririi penale.

Declară recurentul că, în cazul în care instanţa va considera că acest fapt este probat, solicită revizuirea calculării salariului luând în consideraţie prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 (nr. 129-XVII din 23 decembrie 2009) şi Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2010 (128-XVIII din 23 decembrie 2009) şi prevederilor fiscale privind reţinerea impozitelor stabilite de legislaţia fiscală în vigoare. Totodată recurentul informează că Ministerului Finanţelor a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 la data de 22 decembrie 2013, făcând trimitere la înscrisul şi cererea din dosar. La 07 martie 2014, intimatul Andrei Castraveţ a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, solicitând declararea acestuia 5 ca inadmisibil, deoarece recursul a fost depus tardiv şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate.

La caz, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost emis şi pronunţat la 29 mai 2013, în lipsa reprezentantului recurentului, care, însă, a solicitat examinarea cauzei în lipsa lui, fapt ce se reflectă prin demersul din 21 mai 2013 (f. d. 257). La fel, materialele dosarului denotă incontestabil că la 05 iunie 2013, Curtea de Apel Chişinău, a expediat în adresa părţilor, inclusiv şi a Ministerului Finanţelor al RM, copia deciziei redactate din 29 mai 2012 pentru cunoştinţă, ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 2a-1611/13 (f. d. 288). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de Ministerul Finanţelor al RM doar la 17 ianuarie 2014, respectiv, în afara termenului legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC.

Invocarea recurentului precum că reprezentantul Ministerului Finanţelor al RM a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 numai la data de 22 decembrie 2013 nu poate fi considerat ca unul veridic, or pe lângă faptul că conform scrisorii de însoţire nr. 2a-1611/13 copia deciziei instanţei de apel a fost expediat în adresa Ministerului Finanţelor al RM la 29 mai 2012, la 07 august 2013 în adresa Ministerului Finanţelor al RM a fost expediat, de către Curtea Supremă de Justiţie, şi copia recursului depus, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, de către Andrei Castraveţ (f. d. 301), care, de altfel, prin încheierea din 09 octombrie 2013, a fost considerat inadmisibil.

Mai mult ca atât, fiind cert că Ministerului Finanţelor al RM avea la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu în instanţa de judecată, acesta urma să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea recursului. În această ordine de idei, se va remarca că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Finanţelor al RM, ca inadmisibil. Aşa fiind, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibil. 6 În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. dispune: Recursul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 7