2ra-890/14 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2ra-890/14 prima instanţă: A. Us instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun şi Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Leanca împotriva lui Vasile Mogîldea şi Întreprinderii Individuale „Viorica Mogîldea” cu privire la încasarea sumei datorate şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Rodica Leanca şi respinsă cererea de apel depusă de Vasile Mogîldea, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 24 august 2012, Rodica Leanca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Mogîldea şi Întreprinderii Individuale „Viorica Mogîldea” cu privire la încasarea sumei datorate şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea cererii, reclamanta a indicat că i-a împrumutat, în baza unei recipise, lui Vasile Mogîldea, directorului Întreprinderii Individuale „Viorica Mogîldea” suma de 4000 euro. Recipisa a fost semnată de Vasile Mogîldea la 12 iunie 2009. Ultimul,prin semnarea recipisei, a confirmat faptul primirii sumei de 4000 euro pe un termen de 2 luni. Menţionează, Rodica Leanca, că suma împrumutată pîrîtului nu i-a fost restituită. Consideră, reclamanta, că pe lîngă banii daţi cu împrumut, acesteia urmează să-i fie achitată şi dobînda calculată pentru perioada 02 septembrie 2009 – 20 august 2012, în mărime de 28315,5 lei. Solicită, Rodica Leanca, încasarea în mod solidar din contul Întreprinderii Individuale „Viorica Mogîldea” şi a lui Vasile Mogîldea, în beneficiul său, a sumei 1 datorate în mărime de 63000 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 28315,5, precum şi încasarea tuturor cheltuielilor de examinare a cauzei suportate.

La 12 iunie 2013, Rodica Leanca a depus cerere de majorare a pretenţiei, prin care a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 34695,21 lei pentru perioada 02 septembrie 2009 – 12 iunie 2013, precum şi încasarea taxei de stat achitate suplimentar în sumă de 191,39 lei (f.d. 57-59). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost dispusă încasarea din contul pîrîţilor în mod solidar în beneficiul Rodicăi Leanca datoria de împrumut în sumă de 63000 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 2000 lei şi taxa de stat în mărime de 1890 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Rodica Leanca şi respinsă cererea de apel depusă de Vasile Mogîldea, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013 în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi emisă în această parte o nouă hotărîre de admitere a pretenţiei. A fost dispusă încasarea solidară din contul lui Vasile Mogîldea şi Întreprinderii Individuale „Viorica Mogîldea” în beneficiul Rodicăi Leanca dobînda de întîrziere în sumă de 34695,21 lei, taxa de stat la depunerea apelului în sumă de 785 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1700 lei, iar în total suma de 37175,21 lei.

În rest, a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. La 10 ianuarie 2014, Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 13 noiembrie 2013 (f. d. 98). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi.

Astfel, recursul declarat la 10 ianuarie 2014 este depus în termen. Recurentul, Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea”, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

2 La 11 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Rodicăi Leanca cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 28 februarie 2014, partea a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Viorica Mogîldea” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4