3ra-381/14 — Încasarea indemnizaţiilor pentru concediul de maternitate

prima instanţă: V. Efros dosarul nr.3ra-381/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin şi S. Arnăut ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea admisibilităţii recursului declarat de reprezentantul Graur Eugen în interesele Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Cazacu Doina în interesele Anei Saculţan împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea indemnizaţiilor pentru concediul de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2013, prin care s- a respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe c o n s t a t ă Prin mandatul nr. 0115622 din 22 noiembrie 2012 avocatul Cazacu Doina a fost împuternicită de Saculţan Ana să-i acorde asistenţă juridică cu dreptul de a semna şi depune cerere de chemare în judecată, să atace hotărîrea judecătorească, etc (f.d.13).

La 23 noiembrie 2012 avocatul Cazacu Doina a depus cerere de chemare în judecată în interesele Anei Saculţan împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea îndemnizaţiilor pentru concediul de maternitate (f.d.3-5). În motivarea acţiunii avocatul Cazacu Doina a invocat că la 23 mai 2009 Saculţan Eduard şi Saculţan Ana au înregistrat căsătoria, iar la 25 august 2012 s-a născut fiica lor Saculţan Bianca. Soţul reclamantei Saculţan Eduard activează în calitate de inspector al Plutonului 1 al Secţiei Poliţiei Rutiere a Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La 18 octombrie 2012 Saculţan Ana s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu cerere prealabilă privind achitarea îndemnizaţiilor pentru concediul de maternitate în conformitate cu art. 124 alin. (1) Codul Muncii.

Prin răspunsul nr. 15/4-S-431/12 din 26 octombrie 2012 Ministerul Afacerilor Interne a refuzat achitarea îndemnizaţiilor solicitate de Saculţan Ana informînd-o că soţiile colaboratorilor de poliţie nu pot beneficia de indemnizaţie de la locul de serviciu al soţului, deoarece colaboratorii poliţiei nu sunt supuşi asigurărilor sociale de stat ci de la Casa Naţională de Asigurări Sociale. A mai indicat avocatul Cazacu Doina că Saculţan Ana a fost angajată în cîmpul muncii aproximativ 6 ani în urmă şi activînd doar 5-6 luni, astfel că prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nu pot fi aplicate aceasta fiind la întreţinerea soţului.

Ministerul Afacerilor Interne prin refuzul de a achita Anei Saculţan indemnizaţia în legătură cu concediul medical încalcă principiul egalităţii în drepturi şi aplică un tratament diferenţiat fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. 1 Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 05 decembrie 2012 a strămutat pricina după competenţa jurisdicţională la Judecătoria Centru mun. Chişinău (f.d. 16). Prin mandatul nr. 0448864 din 17 septembrie 2013 avocatul Cernomoreţ Sergiu a fost împuternicit de Saculţan Ana să-i acorde asistenţă juridică cu dreptul de a semna şi depune cerere de chemare în judecată, de a majora sau reduce cuantumul pretenţiilor, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, să atace hotărîrea judecătorească, etc (f.d.38).

La 17 septembrie 2013 în şedinţa de judecată a primei instanţe avocatul Cernomoreţ Sergiu a depus în interesele Anei Saculţan cerere de concretizare a pretenţiilor. Cere avocatul Cernomoreţ Sergiu în interesele Anei Saculţan anularea deciziei nr. 15/4-S-431/12 din 26 octombrie 2012 şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne să achite Anei Saculţan indemnizaţiile pentru concediul de maternitate ca soţie ce se află la întreţinerea angajatului din organele de poliţie. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2013 acţiunea Anei Saculţan a fost admisă. S-a anulat refuzul Ministerului Afacerilor Interne privind achitarea indemnizaţiilor pentru concediul de maternitate Anei Saculţan nr. 15/4-S-431/12 din 26 octombrie 2012. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să calculeze şi să achite indemnizaţiile pentru concediul de maternitate Anei Saculţan (f.d.

44). Prin procura nr. 22/834 din 15 martie 2013 Graur Eugen a fost împuternicit de Ministerul Afacerilor Interne să-i reprezinte interesele în instanţă de judecată cu dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească etc. (f.d.31). La 15 octombrie 2013 reprezentantul Graur Eugen a depus apel în interesele Ministerului Afacerilor Interne împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2013, ulterior a prezentat apel suplimentar (f.d. 46, 60-61). Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 09 decembrie 2013 a respins apelul declarat de reprezentantul Graur Eugen în interesele Ministerului Afacerilor Interne şi a menţinut hotărîrea primei instanţe (f.d. 67-71). Prin procura nr. 22/56 din 14 ianuarie 2014 Graur Eugen a fost împuternicit de Ministerul Afacerilor Interne să-i reprezinte interesele în instanţă de judecată cu dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească etc (f.d.77).

La 24 ianuarie 2014 reprezentantul Graur Eugen a declarat recurs în interesele Ministerului Afacerilor Interne împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului reprezentantul Graur Eugen a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate pasibile de a fi casate. Instanţele de judecată au aplicat o lege care nu urma a fi aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de reprezentantul Graur Eugen în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

2 Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Reprezentantul Graur Eugen în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de reprezentantul Graur Eugen în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Graur Eugen în interesele Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3